Sfinți profanatori
de Hugh Halter
Îi place mirosul cald al respirației câinelui și a laptelui.
Bosco a împlinit 42 de ani. Este ateu. Unul foarte binevoitor care călătorește peste tot în lume făcând documentare care demască problemele persoanelor fără adăpost, crizele alimentare și oribilele acte de exploatare umană.
În urmă cu 37 de ani, la vârsta de 5 ani, Bosco era ascuns sub o masă în casa părinților săi dintr-un mic sat Nord Irlandez, încercând cu disperare să-l facă pe câinele său să rămână tăcut, distrăgându-i atenția cu un castron de lapte. El se ascundea sub masă pentru că niște asasini plătiți ai IRA veneau să-l omoare pe tatăl lui, care făcea parte din mișcarea de rezistență.
În acel moment, Bosco s-a rugat o rugăciune sinceră ca Dumnezeu să-i salveze tatăl. Au trecut două secunde și a auzit o împușcătură și l-a văzut pe tatăl lui prăbușindu-se la pământ. Încă-și amintește mirosul cățelului și al laptelui. De asemenea își amintește văzându-l pe ucigașul tatălui său la slujba de duminică, la numai două săptămâni de la crimă, cântând imnuri și rugându-se. În acea zi a decis că nu există Dumnezeu.
Cum l-am cunoscut pe Bosco? Doar ce i-am căsătorit pe el și logodnica lui. Terri, o căutătoare ardentă a lui Dumnezeu, încerca să-mi ofere o imagine a vieții lui. "Bosco este cel mai blând, înțelegător și respectuos om pe care l-am cunoscut vreodată. Sincer sper că pe măsură ce-L voi descoperi pe Dumnezeu, va fi mai deschis cu mine. Deb mi-a spus că ați fi persoana potrivită pentru a-l întâlni și apreciez mult faptul că ne conduceți ceremonia de căsătorie."
Am început cu această poveste deoarece povestea unui om contează foarte mult pentru Dumnezeu. El nu-i carecterizează pe oameni ca atei, agnostici, creștini buni sau creștini răi, păgâni sau sfinți. El pur și simplu îi vede pe oameni unde sunt în acest moment și înțelege dezorientarea și lupta spirituală prin care aceștia trec, mai ales îndoielile provocate de oamenii religioși.
De aceea s-a petrecut încarnarea lui Hristos. În Ioan 1:14, se spune, "Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl."
Noi spiritualizăm prea mult motivul pentru care Dumnezeu a venit pe pământ prin Fiul Său, dar adevăratul motiv este acela că El știa că oamenii nu puteau să-L înțeleagă, să-L vadă sau să-i perceapă adevărata slavă decât dacă venea și trăia printre noi ca persoana cea mai puțin religioasă pe care ar fi întâlnit-o.
Aceasta a fost profanatoarea frumusețe a lui Isus.
Își petrecea timpul cu cei cu care nu trebuia, era înțelegător cu păcătoșii, îi îmbrățișa pe cei bolnavi, îi lăsa pe copii să vină la El iar ucenicii Lui erau și mai și. Nu se spălau pe mâini cum trebuie, mâncau, se jucau și lucrau în ziua de Sabat, iar El le distrugea constant sistemul religios bazat pe credința în templu și preoți. El era cel mai sfânt om pe care l-au văzut, dar cu siguranță era excentric de nereligios...chiar profanator!
Profanare s-ar putea să sune rău, dar pur și simplu înseamnă să provoci ceea ce alții consideră religios pentru a-L arăta pe adevăratul Dumnezeu. Dintre toate lucrurile pe care Isus le-a făcut ca "Dumnezeu-om încarnat", cel mai profanator aspect al vieții Sale a fost acela de a face demnă de respect povestea fiecărui om.
Acum, asta s-ar putea să pară ciudat pentru mulți dintre voi, dar cu jumătate de oră înainte de ceremonie, l-am chemat pe Bosco la mașină și l-am condus dincolo de limitele non-alcool ale bisericii. Am parcat mașina și am luat o mică sticlă de Whiskey din compartimentul pentru mănuși al mașinii. În timp ce-i întindeam sticla, a lăcrimat și mi-a spus, "Nu-mi vine să cred că ai făcut asta pentru mine. Mi-am adus prietenii de peste tot din țară să vină și să celebreze căsătoria mea, dar creștinii de aici îmi interzic să beau alcool. M-am simțit stingherit toată ziua.
"De ce tu, ca pastor, mi-ai făcut acest cadou?" I-am răspuns, "Pentru că Dumnezeu îți știe povestea și se pare că El nu are o problemă cu oamenii care beau la nunți."
A luat o dușcă, am luat și eu o dușcă, și fără o pauză în timp, și-a pus brațul peste mine și mi-a dat o binecuvântare irlandeză. După aceea m-am rugat o rugăciune irlandeză pentru el.
"De ce nu termini băutura," l-am întrebat. În timp ce înșuruba capacul sticlei, mi-a spus, "pentru că vreau să o împart cu restul prietenilor mei. Îți mulțumesc că m-ai onorat pe mine și pe prietenii mei astăzi."
A fost un moment extraordinar, un moment al lui Dumnezeu, iar el știa că povestea vieții lui însemna ceva pentru mine și poate că va începe să-L vadă pe Dumnezeu diferit.
Încarnarea te cheamă să ai grijă de povestea vieții fiecăruia. Viața încarnată te face să asculți într-un anumit mod acele lucruri care au făcut ca viața unora să fie dezorientată. Și pe măsură ce vei renunța la generalizări absurde, dogme bolnave, legalism nefolositor și versete biblice luate din context, vei înțelege adevăratul context al inimii unui om și vei găsi cele mai ciudate moduri de a-i ajuta pe oameni să se apropie de Isus.
Profanarea este cheia prin care prietenii tăi ar putea să-L găsească pe Dumnezeu, și dacă vei fi un ucenic al lui Isus și-ți vei impune în viață să trăiești nereligios și chiar profan, vei descoperi că toată lumea rece și în alb-negru a Creștinătății va exploda în culorile Împărăției.
De pe
http://www.catalystspace.com/content/read/sacrilegious saints what the world needs and what god wants us to become/
