Respect - Partea a doua
Din seria Roadmap
Pe urmele Învățătorului nostru
Multe dintre lucrurile pe care le-a făcut Isus în perioada petrecută pe pământ i-a oripilat pe majoritatea liderilor religioși ai vremii Sale deoarece Isus nu ținea deloc cont de prejudecățile societații și ale lumii religioase a acelor timpuri. Cei care-I erau potrivnici îl acuzau de faptul că era “mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.”1
Gândiți-vă la pilda Bunului Samaritean, la mântuirea vameșilor, chemându-l pe Matei, vameșul, să-i fie ucenic, ori împrietenindu-se cu Maria Magdalena. În toate circumstanțele, Isus a oferit darul mântuirii în mod egal tuturor; El a arătat același respect și a oferit aceeași viață eternă criminalului disprețuit cât și conducătorului religios al iudeilor.
Pe cât de cunoscute ne sunt aceste îmtâmplări biblice, gândiți-vă la respectul enorm pe care Isus l-a arătat pentru demnitatea umană. Atunci când Isus vorbea cu femeia samariteancă la fântână, nu era doar o întâlnire obișnuită. Poporul din care făcea parte Isus se considera atât de superior samaritenilor încât după o întâlnire cu un samaritean trebuia să se curețe pentru o perioadă lungă de timp; imaginați-vă dacă ar fi intrat în casa vreunuia ori să fi băut din “spurcata” cană de apă a vreunui samaritean. Oricât de incredibil ni s-ar părea acestea acum, ele erau realitatea acelei perioade. Dar pentru a arăta dragostea lui Dumnezeu și respectul față de fiecare om în parte, Isus n-a ținut cont de obiceiurile sociale acceptate ale vremii Sale. Atât de mult a însemnat pentru El să poată arăta fiecărei persoane cât de prețuită este în ochii lui Dumnezeu.
Este îndeajuns să amintim faptul că erau niște tensiuni religioase serioase între cele două culturi. Iudeii clar îi disprețuiau pe samariteni, iar simțămintele probabil că erau reciproce. Ținând cont de toate aceste aspecte, putem să ne dăm seama ce a făcut de fapt Isus atunci când a dus mesajul dragostei lui Dumnezeu samaritenilor.
Mai întâi, a decis să meargă în Samaria cu ucenicii Săi, așezându-se pe marginea fântânii așteptându-și ucenicii care plecaseră să cumpere merinde. Când a apărut o femeie să tragă apă i-a cerut acesteia să-i dea să bea apă. Femeia rămase șocată și l-a întrebat, “Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană? Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.”2
Isus a profitat de acea oportunitate pentru a începe să-i mărturisească despre misiunea Lui pe pământ, explicându-i femeii despre regulile împărăției cerurilor, reguli care n-au legătură cu legile oamenilor, spunându-i că nu conta unde se închina atâta timp cât i se închina Tatălui în duh și în adevăr!
Când s-au întors ucenicii Săi, biblia spune că “se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: “Ce cauți? sau: “Despre ce vorbești cu ea?”3
Cu siguranță că se mirau de ce se întâmpla, dar au simțit că se întâmpla ceva important și ne putem imagina că fiecare dintre ucenici au învățat în acea zi o lecție importantă de la Isus despre dragoste și despre respectul pentru o persoană pe care ei au fost învățați de mici să o desconsidere.
În cele ce urmează, iată o îmtâmplare din vremuri mai moderne:
Cu toții am auzit de Desmond Tutu, dar puțini știu cine este Trevor Huddleston. Cu toate acestea, fără Trevor Huddleston n-ar fi existat un lider al luptei anti-apartheid numit Tutu.
Întrebat de BBC să definească momentul crucial al vieții sale, Desmond Tutu a început să povestească de ziua în care el și mama sa se plimbau pe stradă. Tutu avea nouă ani. Un bărbat înalt, alb, îmbrăcat într-un costum negru a venit spre ei. În vremurile de apartheid, atunci când un negru și un alb se întălneau pe trotuar ori pe o potecă, negrul trebuia să se dea jos de pe trotuar ori potecă și să dea din cap, ca un gest de respect. Dar în acea zi, înainte ca tânărul Tutu și mama sa să poată să se dea jos de pe trotuar, omul alb a coborât de pe trotuar și și-a scos pălăria în fața noastră în semn de respect!
Omul acela alb era Trevor Huddleston, un preot anglican care se împotrivea politicii de apartheid. Acel gest a schimbat viața lui Tutu. Atunci când mama sa i-a spus că acel om s-a dat jos de pe trotuar pentru că era un om al lui Dumnezeu, Tutu și-a găsit chemarea. “Atunci când mi-a spus că era un preot anglican, am decis atunci și acolo că vreau să devin un preot anglican. Și chiar mai mult, voiam să devin un om al lui Dumnezeu,” a declarat Tutu.
Mai târziu, Huddleston a devenit mentorul lui Desmond Tutu, iar hotărârea sa de a lupta pentru egalitatea tuturor ființelor umane, datorită faptului că au fost create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a fost motivația principală a lui Tutu în lupta sa împotriva politicii de apartheid.4 - Din storiesforpreaching.com
Dragostea începe acasă
În prima parte a acestei serii am vorbit despre a-i aprecia pe ceilalți, iar până acum, ideile enunțate se refereau la oamenii pe care nu-i cunoaștem foarte bine, ori oameni cărora le explicăm cuvântul lui Dumnezeu, uneori din alte țări decât țara ta de origine. Dar aceleași principii de succes trebuie să fie aplicate pentru toată lumea, nu doar pentru cunoscuți ori parteneri de afaceri, pentru cei cărora le slujim spiritual, dar de asemenea celor apropiați de noi - familiei noastre, prietenilor, fraților și surorilor noastre, soției, soțului și așa mai departe.
Exact ca și expresia “dragostea începe acasă”, deseori respectul începe îdin același loc. Iar dacă nu arătăm respect celor pe care-i iubim, pe care-i cunoaștem bine, cu care lucrăm îndeaproape, cum am putea să arătăm respect celor pe care de-abia îi cunoaștem?
Pune-te în locul celorlalți
Este practic imposibil să te pui în locul cuiva care este diferit față de noi. Nu putem doar să pocnim din degete și să încercăm să fim mai în vârstă, să trăim cu dizabilități fizice ori mentale, să fim mai slabi ori mai grași, să ne schimbăm înfățișarea, să vorbim o limbă diferită, având o culoare diferită a pielii, părului ori a ochilor, să trăim într-o țară diferită ori să avem un statut social diferit. Dar pentru a ajunge cât mai aproape, putem încerca următoarele:
- Să ne punem în circumstanțe care în mod normal sunt în afara zonei noastre de confort, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, călătorind în străinătate, lucrând part-time, ori făcând muncă voluntară. După aceea observă, ascultă și reflectează.
- Imaginați-vă în locul persoanei pe care obișnuiam să o judecăm, și să ne gândim cum am reacționa noi dacă am fi în locul ei. Putem să învățăm mult prin a ne pune în locul altei persoane. S-ar putea să descoperim că avem mult mai multe în comun decât ne-am fi așteptat.
Iată un mesaj primit în profeție unde dragostea lui Dumnezeu este descrisă într-un mod foarte apropiat și personal. Aceasta demonstrează inima lui Dumnezeu pentru fiecare persoană pe care a creat-o și ne învață atitudinea pe care trebuie să o avem față de umanitate - nu doar față de cei pe care-i cunoaștem foarte bine, dar față de toți cei cărora sperăm să le aducem mesajul mântuirii Sale.
Eu sunt grădinarul cel bun, grădinarul iscusit, și am plantat o grădină frumoasă, mare și deosebită. În grădina Mea, fiecare floare este diferită și unică, frumoasă în ochii Mei și specială. Fiecare floare are o culoare unică și o mărime unică, împlinind un anumit scop având locul ei în grădină și locul ei în inima Grădinarului.
Eu nu mă uit la voi ca la “mase”, ori ca la un “grup”, ci mă uit la voi ca la un individual special și unic, fiul Meu, ori fiica Mea. V-am iubit pe fiecare dintre voi atât de mult încât am dat pe Fiul Meu, Isus, pentru tine, doar pentru tine!
Pentru a ilustra această dragoste, imaginează-ți o balanță în fața ta. Este o balanță, iar Eu am luat pe propriul Meu Fiu, Cel ce-Mi este Cel mai drag, singurul Meu Fiu și L-am pus pe un taler al balanței. Balanța s-a înclinat foarte mult în acea parte! Mai apoi te-am luat pe tine, cu toate slăbiciunile și greșelile tale, cu toate lucrurile care te deranjează la persoana ta și care consideri că te fac să fii greu de iubit și că nu meriți dragostea Mea. Te-am pus pe celălalt taler al balanței, iar balanța s-a echilibrat perfect.
Am văzut că era un schimb bun. L-am pus pe Fiul Meu pe o parte a balanței și te-am pus pe tine pe cealaltă parte. Am văzut că merita schimbul, viața Fiului Meu pentru mântuirea ta, pentru a te avea pentru totdeauna. Atât de mare este dragostea Mea pentru tine. - Isus, vorbind în profeție
Dumnezeu este dragoste, iar El ne iubește fiecare dintre creațiile Sale. În același fel, El ne-a cerut să ne iubim aproapele tot așa cum ne iubim pe noi înșine; acea dragoste începe cu respectul față de ceilalți ca și creații ale Sale, după chipul și asemănarea Sa. El a creat fiecare persoană cu trăsături, caracteristici și talente unice, și depinde numai de noi să apreciem binele din diferitele culturi, naționalități și religii. Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea același respect sincer față de alții pe care L-a avut Isus față de femeia samariteancă la fântână; El a iubit-o fără prejudecăți și fără idei preconcepute.
Haideți să sărbătorim diferențele oamenilor, și să căutăm frumuseți în loc de greșeli! Să ne lăsăm inspirați de punctele forte ale celorlalți, de calitățile pe care le au și pe care nu le avem noi. Noi putem să ascultăm, să fim empatici, să fim înțelegători și să ne pese. Noi putem învăța să respectăm și să apreciem oamenii pentru valoarea lor, dar mai ales, pentru valoarea pe care o reprezintă ei Celui care ne-a creat și care ne iubește pe fiecare dintre noi în mod egal.
1 Luca 7:34.
2 Ioan 4:9.
3 Vezi Ioan capitolul 4.
4 Această întâmplare a fost publicată extensiv, inclusiv de către Tutu însuși într-un interviu cu BBC și la ceremonia de decernare a premiului Nobel. Vezi de asemenea http://desmondtutu.org/.
