Prizonierul
De Phillip Lynch
Prizonierul a dictat o scrisoare câtorva dintre cei mai dragi prieteni ai săi aflaţi la sute de kilometri depărtare în altă ţară. Le-a spus că este în lanţuri – probabil legat în lanţuri de gardianul lui, după cum se obişnuia pe atunci. În mod ironic, înainte de asta fusese în închisoarea din oraşul în care locuiau prietenii lui.[[Fapte 16:12-40]] În situaţia respectivă fusese bătut şi închis – ilegal, după cum s-a dovedit ulterior – în celula de maximă siguranţă a oraşului. El era considerat un ateist[[Una dintre acuzaţiile aduse primilor creştini era de ateism, deoarece ei negau existenţa altor dumnezei în afară de Dumnezeu.]] şi un agitator al mulţimilor şi era binecunoscut autorităţilor din întregul imperiu care se bucurau să-l scoată de pe străzi ori de câte ori aveau ocazia.
Dar nu a fost tot timpul aşa. A fost o vreme când el era dedicat să impună legea. Fusese chiar unul dintre oficialii care îşi curăţa cu brutalitate zona de care era responsabil de toţi ereticii, fie ei bărbaţi, femei sau copii.[[Fapte 9:1-2]] Era o îndatorire care îi făcea plăcere. Însă asta a fost cu mult timp în urmă. Acum el era în tabăra cealaltă iar foştii lui colegi erau implicaţi în condamnarea şi arestarea lui.
Apostolul Pavel ştia că viaţa îi era în cumpănă. Pentru el era fie moartea, fie libertatea – se pare că nu erau alte opţiuni. Pentru o vreme fusese ţinut ca într-un fel de arest la domiciliu, dar asta se terminase iar acum noii lui gardieni, selectaţi din garda pretoriană[[Vezi Filipeni 1:13-14.]] erau deosebit de duri. În orice caz, roţile justiţiei romane se învârteau foarte încet. Dragii lui prieteni din Filipi erau îngrijoraţi în privinţa lui şi trimiteau bani pentru întreţinerea lui. Unii erau legionari bătrâni care ştiau cum merge sistemul roman, cât de dur şi de multe ori nedrept era. Aşa că Pavel le scria ca să-i reasigure că Dumnezeu avea totul sub control.
Se pare că filipenii erau printre preferaţii lui. Lor le scria cu blândeţe, încurajându-i, spunându-le să privească la partea pozitivă, că totul era bine. Dacă acum urma să moară va merge să fie cu Domnul, iar dacă va fi eliberat şi asta era bine, fiindcă atunci putea veni să-i vadă din nou. El spunea că nu se poate hotărî ce era mai bine.[[Vezi Filipeni 1:22.]] El a lăsat totul în mâinile lui Dumnezeu şi a primit în schimb o pace inexplicabilă. Cuvintele lui sunt nemuritoare şi şi-au găsit rezonanţa în fiecare credincios.
Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.
Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
– Filipeni 4:4-9
