Primele cinci regrete ale celor aflați în fază terminală
de Bronnie Ware
Am lucrat mulți ani în îngrijire paliativă. Pacienții mei erau cei care mergeau acasă să moară. Am împărtășit niște experiențe extraordinare. Eram cu ei pentru ultima parte a vieții lor, o perioadă cuprinsă între trei și douăsprezece săptămâni.
Oamenii se maturizează foarte mult atunci când sunt față în față cu propria mortalitate. Am învățat să nu subestimez niciodată capacitatea cuiva de a se maturiza. Unele schimbări erau de-a dreptul fenomenale. Fiecare a trecut prin fazele emoționale așteptate: negare, frică, furie, remușcare, mai multă negare și într-un final acceptare. Totuși, fiecare pacient și-a găsit pacea înainte de a muri.
Când au fost întrebați despre regretele pe care le au sau orice altceva ce ar fi dorit să facă diferit, erau anumite teme comune care apăreau mereu. Cele mai întâlnite erau următoarele:
1. Aș fi dorit să am curajul să trăiesc viața pe care mi-am dorit-o și nu cea pe care ceilalți o așteptau de la mine.
Acesta era cel mai întâlnit regret dintre toate. Când oamenii își dau seama că viața lor se aprope de sfârșit și se uită retrospectiv la ea le este ușor să vadă câte vise nu și-au găsit împlinirea. Cei mai mulți au lăsat în urmă mai mult de jumătate din visele lor nerealizate și au murit știind că motivul a fost deciziile pe care le-au luat, sau dimpotrivă, pe care nu le-au luat.
Este foarte important să încerci să-ți onorezi măcar unele dintre vise. Din momentul în care îți pierzi sănătatea este prea târziu. Sănătatea îți conferă o libertate de care puțini își dau seama, până în momentul în care nu o mai au.
2. Aș fi vrut să nu lucrez atât de mult.
Aceste regret a fost exprimat de toți bărbații pe care i-am îngrijit. Au pierdut copilăria copiilor lor și compania soțiilor lor.
Femeile de asemenea vorbeau despre acest regret. Cele mai multe fiind înaintate în vârstă, făceau parte din generația în care femeile nu erau cele care aduceau banii în casă. Toți bărbații pe care i-am îngrijit regretau din suflet faptul că au petrecut atâta timp lucrând, câștigându-și existența.
Simplificându-ți stilul de viață și luând anumite decizii este posibil să nu ai nevoie de tot venitul de care crezi că ai nevoie. Creând mai mult spațiu în viața ta devii mai fericit și mult mai deschis noilor oportunități, celor care ți se potrivesc mai bine noului tău stil de viață.
3. Aș fi vrut să am curajul de a-mi exprima simțămintele.
Mulți oameni își suprimă simțămintele pentru a rămâne în termeni amiabili cu cei din jur. Mulți au dezvoltat boli cauzate de aceste resentimente sau amărăciuni pe care le-au purtat în suflet.
Într-un final, s-au mulțumit cu o existență mediocră și nu au devenit niciodată ceea ce ar fi putut cu adevărat să devină.
Nu putem controla reacțiile celorlalți. Totuși, cu toate că inițial oamenii reacționează în momentul în care schimbi modul în care ești și le vorbești sincer și deschis despre aceasta, într-un final va duce relația cu ei la un alt nivel, mai sănătos. Dacă nu se întâmplă asta măcar te va elibera de o relație nesănătoasă din viața ta. În orice caz ieși în câștig.
4. Aș fi vrut să țin legătura cu prietenii mei.
Deseori nu-și dădeau seama de toate beneficiile prietenilor vechi până în ultimele săptămâni de viață, și atunci era uneori imposibil de a-i mai găsi. Mulți au devenit atât de prinși de propria viață că au lăsat prietenii bune să se piardă. Erau multe regrete adânci despre faptul că nu au investit timpul și efortul pe care acestea le meritau. Tuturor le lipsesc prietenii când sunt pe moarte.
Este ceva obișnuit pentru cineva cu un stil de viață alert să-și lase prieteniile să se piardă. Dar când ești față în față cu moartea, detaliile fizice ale vieții se pierd. Oamenii vor să-și facă ordine în finanțe, dar nu sunt banii sau statutul social care primează. Vor să-și facă ordine mai mult de dragul celor dragi. De regulă sunt prea suferinzi pentru a izbuti. În final totul se rezumă la dragoste și relațiile cu cei din jur. Asta-i tot ce rămâne în acele ultime săptămâni: dragoste și legături sufletești.
5. Aș fi dorit să mă bucur mai mult.
Aceasta este una dintre temele surprinzătoare. Mulți nu au știut, până acum la sfărșit, că fericirea este o alegere.
Rămăseseră prinși în obiceiuri și tipare învechite. Așa numitul "comfort" al familiarității le inundase emoțiile și viețile. Frica de schimbare îi făcea să se prefacă celorlalți și lor înșine că erau mulțumiți când de fapt adânc în sufletele lor nu doreau altceva decât să râdă ca lumea și să se prostească din nou.
Când ești pe patul de moarte, ceea ce gândesc alții despre tine nu mai are aproape nici o importanță. Ce frumos ar fi să poți să lași toate preconcepțiile deoparte și să poți să râzi din nou, cu mult înainte de a muri. Viața este o alegere. Este viața TA. Alege conștient, alege inteligent, alege sincer. Alege fericirea.
Din: http://www.inspirationandchai.com/Regrets-of-the-Dying.html
