O evaluare corectă a nouă înşine
O compilaţie
Smerenia nu înseamnă să te gândeşti cu inferioritate despre tine, ci să te gândeşti mai puţin la tine. Smerenia înseamnă să te gândeşti la alţii. – Rich Warren
*
[Roada Duhului sunt] calităţile pe care Iisus le aduce în viaţa noastră atunci când petrecem timp cu El. Ele ilustrează Spiritul lui Dumnezeu.
Iisus a spus în profeţie: „Gândeşte-te care sunt rezultatele pozitive ale faptului că stai aproape de Mine şi meditează asupra acestui fapt. Caută-le în fiecare clipă. Cere-Mi să ţi le dau pe cele care îţi lipsesc.
Când petreci timp cu Mine cere-Mi să-ţi arăt cum să ai linişte sufletească, dragoste, bucurie, răbdare, blândeţe, bunătate, smerenie, cumpătare şi credinţă. Vei observa că fiecare dintre acestea se regăseşte în spiritul smereniei. Acesta este fundamentul şi cadrul. Scopul Meu pentru tine este să dai dovadă de toate aceste roade ale spiritului fiindcă aşa Mă vei avea în tine iar prezenţa Mea se va arăta prin tine şi va fi o parte din tine.”
Eu am căutat cuvântul smerenie în dicţionarul biblic şi are o definiţie interesantă. Definiţia de acolo este „lipsă de aroganţă, ce provine din recunoaşterea faptului că tot ce avem şi tot ce suntem vine de la Dumnezeu”. Continuă prin a spune: „Filozofii greci dispreţuiau smerenia deoarece pentru ei sugera insuficienţă, lipsă de demnitate şi lipsă de valoare. Acesta nu este sensul smereniei definite de Biblie. Iisus este exemplul suprem de smerenie iar El este foarte suficient, infinit de demn şi de valoros. Smerenia biblică nu înseamnă minimalizarea valorii persoanei, ci maximizarea sau lăudarea altora, mai ales a lui Dumnezeu şi a lui Iisus. Deci, un om smerit se concentrează pe Dumnezeu şi pe alţii mai mult decât pe sine.
Smerenia biblică implică de asemenea să recunoaştem că singuri suntem insuficienţi, lipsiţi de demnitate şi de valoare. Dar Dumnezeu ne-a făcut după imaginea Sa şi deoarece credem în Hristos avem şi noi valoare şi demnitate infinite. Adevărata smerenie nu produce mândrie ci recunoştinţă. Deoarece Dumnezeu este atât Creatorul cât şi Mântuitorul nostru, existenţa şi neprihănirea noastră depind de El.”
Ce îmi place în mod deosebit la această definiţie şi explicaţie este că arată că smerenia nu înseamnă să te inferiorizezi sau să gândeşti negativ despre tine însuţi sau să te gândeşti numai la slăbiciunile şi insuficienţele tale, ci mai degrabă să-L slăveşti pe Domnul deoarece, fiindcă El ne-a salvat şi El ne-a creat şi fiindcă El trăieşte în noi, de aceea noi avem valoare.
Smerenia nu înseamnă să insistăm asupra incapacităţilor noastre, ci asupra capacităţii Domnului. Înseamnă să ne concentrăm atenţia asupra faptului că Domnul lucrează prin noi; că, oricât de slabi şi de incapabili suntem noi, El poate, în mod miraculos, lucra prin noi şi ne poate folosi. Este minunat şi este un mod într-adevăr bun de a privi lucrurile. – Peter Amsterdam1
*
Adevărata smerenie nu este o atitudine mizerabilă, înjositoare, de auto-dispreţuire ... ci o evaluare corectă a nouă înşine după cum ne vede Dumnezeu pe noi. – Tryon Edwards
*
Îmi plac oamenii smeriţi. Ei nu au nevoie să arate mereu că au dreptate şi că ceilalţi greşesc. Ei au linişte sufletească pentru că nu sunt preocupaţi de propria persoană. Ei sunt puternici deoarece ştiu că pot fi ei înşişi şi fiind ei înşişi Îl slăvesc pe Dumnezeu care i-a creat. Smerenia este cel mai sigur semn de tărie. – Thomas Merton
*
Învaţă să fii smerit, dar nu timid. Unii oameni încurcă timiditatea cu smerenia. Însă smerenia este o virtute, pe când timiditatea este o afecţiune. – Jim Rohn
*
Smerenia nu înseamnă să te gândeşti mai puţin la tine decât la alţii sau să-ţi subestimezi talentele. Înseamnă să fii eliberat de gândurile despre tine însuţi. – William Temple
*
Să nu-ţi imaginezi că dacă întâlneşti un om cu adevărat smerit acesta va fi aşa cum înţeleg majoritatea oamenilor astăzi să fii smerit: el nu va fi un fel de om mieros şi linguşitor, care, bineînţeles, îţi spune mereu că este un nimic. Probabil că tu vei gândi despre el este un tip vesel şi inteligent care este cu adevărat interesat de ceea îi spui. Dacă îţi displace va fi pentru că eşti puţin gelos pe oricine care pare să se bucure aşa de uşor de viaţă. El nu se gândeşte la el însuşi. Aici trebuie să mă opresc. Dacă doreşte cineva să înveţe smerenia eu pot, cred, să-i spun care este primul pas. Primul pas este să-şi dea seama că este mândru. Şi este un pas destul de mare. Cel puţin nimic nu se poate face înaintea acestui pas. Dacă crezi că nu eşti îngâmfat înseamnă că eşti chiar foarte îngâmfat. – C. S. Lewis
*
Omul smerit nu este un şoricel chinuit de simţul propriei inferiorităţi. El a acceptat evaluarea pe care i-a făcut-o Dumnezeu despre propria sa viaţă: în sine însuşi nu este nimic dar în Dumnezeu el este totul. El ştie bine că lumea nu îl va vedea niciodată aşa cum îl vede Dumnezeu şi nu-i mai pasă. – A. W. Tozer
*
O inimă care înţelege ce implică blândeţea lui Dumnezeu este smerită fără nici o speranţă de bunătate sau valoare în sine însuşi. – Marian Scheele
*
Sunt sigur că există nenumăraţi creştini care vor mărturisi că au experienţe foarte asemănătoare cu ale mele – că Îl cunoaştem de mult timp pe Domnul fără să ne dăm seama că smerenia şi modestia ar trebui să fie trăsăturile care îl evidenţiază pe un discipol deoarece aceste trăsături au fost ale Maestrului. O asemenea smerenie nu vine de la sine. Trebuie să fie obiectivul unei dorinţe deosebite, unei rugăciuni deosebite, unei credinţe şi practici deosebite. – Andrew Murray
*
[Vorbind despre un efort de 40 de zile de rugăciune împreună cu alţi credincioşi:] Ce-ar fi să ne abordăm spiritualitatea aşa cum face un om de ştiinţă cu experimentele? Bineînţeles că există şi un element mistic. Dar ce-ar fi dacă am pune la încercare promisiunile lui Dumnezeu? Nu mă refer la a-L „testa pe Dumnezeu”. Mă refer la un test ce vine din încredere. Tu testezi pentru că ai încredere. ... Ce s-ar întâmpla dacă ne-am smeri cu adevărat şi am cădea în fiecare zi în genunchi? Intenţionez să aflu.
Acum lasă-mă să fiu sincer. Prima zi a fost descurajatoare. Am zburat la Baton Rouge ca să vorbesc şi m-am simţit obosit, distras şi foarte puţin inspirat. Nu prea pot să explic. Dar în avion, în drumul înapoi, a fost ca şi cum Duhul Sfânt mi-a zis : „Ai crezut că asta va fi uşor?” Noi vrem să plantăm şi să culegem imediat. Noi vrem să plantăm sămânţa şi să culegem roadele în aceeaşi zi. Nu. Dacă ar fi fost uşor nu le-am fi apreciat. Probabil că am fi folosit în mod greşit harul şi binecuvântarea. Asta nu are de-a face cu ce face Dumnezeu în prima, a zecea sau chiar a patruzecea zi. Are de-a face cu tine, să-ţi faci un obicei din a fi smerit. Noi ne vom opri, vom cădea şi ne vom ruga. Vom cădea în genunchi în fiecare zi! Modul nostru de operare [MO] nu este CDCP – cât de curând posibil. MO nostru este ODMN – oricât de mult este nevoie.
Smerenia personală este procesul de moarte de sine, de moarte a păcatului. Iar moartea de sine nu este deloc uşoară. Este cel mai greu lucru pe care probabil îl vei face vreodată. Şi este dureros. Dar dacă dai zor şi biruieşti greutăţile vei privi în urmă şi vei fi surprins de ceea ce eşti şi de ceea ce ai fost. Fiinţa ta egoistă şi păcătoasă îţi va deveni străină. Vei privi în urmă şi vei spune: „Cine am fost?” Nu te vei mai simţi aceeaşi persoană.
Când mă rog simt de parcă aş avea contracţii. Nu ştiu cum altfel să explic. Este ca şi cum Duhul Sfânt dă naştere la ceva nou în mine. Nici nu sunt prea sigur cum să numesc lucrul acesta. Dar ştiu că orice ar fi va aduce o viaţă nouă. El ară un teren nou în inima mea. El plantează seminţe noi. Apoi va fi o recoltă de noutăţi. Va necesita şi nişte plivire? Cu siguranţă! Însă lucrurile vechi trebuie să moară dacă vrei ca lucrurile noi să ia viaţă. Obiceiurile vechi fac loc obiceiurilor noi. Rutina veche face loc rutinei noi. Cântecele vechi fac loc cântecelor noi. Milostenia veche face loc milosteniei noi. Este o zi nouă. Este o nouă normalitate. – Mark Batterson2
1 Publicată iniţial în februarie 2009.
2 http://www.markbatterson.com/uncategorized/holy-experiment/
