Lui Dumnezeu îi plac misterele
De David Brandt Berg
Lui Dumnezeu îi plac misterele. El așază în fața noastră un puzzle misterios după care ne oferă indiciiile care să ne conducă la soluția corectă și ne arată și modul corect de rezolvare, uneori chiar pas cu pas. Noi devenim atât de mândri de noi înșine - și El devine mândru de noi - atunci când grămăjoara de noi lucruri descoperite începe să crească, iar soluțiile să se înmulțească, poza cadru a puzzle’ului începând să prindă contur, iar noi începem să îl înțelegem și să-l rezolvăm.
Domnului îi plac misterele și sunt sigur că și ție îți plac! Povestirile misterioase sunt unele dintre cele mai populare povestiri din lume. Chiar și Biblia este plină de mistere și enigme.
Cred că lui Dumnezeu aproape că îi place să ne tachineze cu aceste mistere, deaorece acestea ne fac să ne rugăm pentru a găsi soluția, pentru a găsi răspunsul la puzzle’ul sau enigma pe care ne-a dat-o. El uneori îngăduie aceasta atunci când încercăm să găsim voia Sa, contemplând mai multe opțiuni și având diferite opinii referitoare la aceasta.
Mama mea obișnuia să ia o bucată de hârtie pe care o despărțea cu o linie în două părți de sus până jos formând două coloane. În prima coloană scria toate “avantajele”, iar în cea de-a doua coloană scria toate “dezvatantajele” unei anumite decizii.
Dumnezeu ne pune în față decizii de acest gen mai tot timpul. Tot jocul acesta al vieții constă din decizii, decizii constante. Trebuie să luăm mii de decizii în fiecare zi, decizii despre aproape fiecare aspect al zilei. Atunci când începem să luăm aceleași decizii referitoare la anumite subiecte, acestea devin obiceiuri. Putem să ne formăm anumite rutine, iar în aceste cazuri nu mai trebuie să facem atâtea decizii în fiecare zi.
Socrul meu obișnuia să se exaspereze de modul nostru de operare, neștiind niciodată care ne este următorul pas; din punctul lui de vedere noi păream să avem un program mai degrabă dezordonat. El ne spunea, “Trebuie să iei atâtea decizii în fiecare zi despre ce urmează să faci. În toți acești ani am făcut același lucru în fiecare zi. Mă îmbrăcam, mâncam micul dejun la aceeași oră, după care plecam la serviciu, aceeași rutină aproape 50 de ani.” Mie îmi place varietatea, chiar misterul, nesiguranța și emoția.
Oamenilor le place suspansul, le place să vizioneze filme cu suspans, filme de aventură. Filmele sunt clasificate în diferite categorii: de suspans, de aventură, de groază, iar mie mi se pare că varietatea reprezintă condimentele vieții! Asta însemnând să ai o varietate de alegeri, răspunsuri și alternative la ceea ce vrei să faci sau la ceea ce Dumnezeu vrea ca tu să faci, ori chiar la ceea ce Dumnezeu îți sugerează să faci.
El nu îți cere răspicat să faci un anumit lucru. El de obicei îți oferă o paletă de alegeri variind între anumite opțiuni, tot așa cum la un radio ai o paletă de frecvențe dintre care poți alege pentru a asculta un anumit post de radio. Tu nu poți depăși o anumită frecvență inferioară, tot așa cum nu poți depăși nici frecvența superioară, iar între cele două frecvențe îți oferă o mulțime de opțiuni.
Oamenilor la plac misterele, iar noi devenim entuziasmați atunci când jucăm jocuri de perspicacitate, puzzle’uri, ghicitori, enigme. Aproape toate jocurile au un element de mister, ori o alegere neașteptată.
Jocurile de noroc sunt misterioare; sunt jocuri în care trebuie să ghicești. Tu nu știi ce va ieși. Tu nu știi cum se vor opri zarurile. Tu nu știi unde se va opri biluța pe cadranul ruletei. Tu nu știi unde se va opri acea roată a norocului. Tu dai drumul roții și aștepți să vezi unde se va opri; iar dacă se oprește la numărul corect, primești un premiu.
Domnului îi plac jocurile de căutare, jocurile în care trebuie să ghicești, misterele! Aș putea chiar să-ți dau un verset referitor la aceasta: “Cereți,și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.” Lui îi place să vadă că vânezi ușa înainte de a afla care este cea care se deschide; iar când una se deschide, vrea ca tu să ceri să se deschidă. Toate acestea sunt exerciții ale credinței tale în cuvântul Său și în îndrumarea Sa divină, în dragostea Sa părintească. Îi arată că ai încredere în El atunci când îl cauți, atunci când îi cauți îndrumarea chiar dacă nu știi ce se află la capătul drumului.
Dumnezeu a umplut viața cu puzzle’uri și mistere, cu entuziasm și emoție, cu suspans și provocări ale intelectului, spiritului și credinței noastre în Domnul, cu scopul de a întări fibra și mușchiul nostru spiritual.
Atunci când ne jucăm cu copiii noștri diferite jocuri, ne distrăm cu ei, iar ei se distrează cu noi! Dumnezeu se distrează cu noi, iar noi ne distrăm cu El în acest Mare Joc al Vieții cu toate misterele și provocările, cu toate indiciile și varietatea de cărți și zaruri. Un singur lucru nu faci - nu joci jocuri de noroc și nu riști atunci când ai încredere în Domnul, dacă îl urmezi.
El îți va da indicii pentru a te îndruma pas cu pas, dar similar jocurilor de genul “NU te supăra, frate!”, tu nu vei ști ce se va întâmpla la următorul pas decât atunci ajungi la următoarea oprire. El nu îți va spune despre toate prăpăstiile și săritoarele pe care le vei întâlni în cale. El te conduce pas cu pas pentru a-i găsi voia.
Lui îi place să vadă că îți exersezi credința. Îi place atunci când pășești înainte prin credința “oarbă” - care de fapt este credința ce vede, deoarece îl vede pe Dumnezeu! Tu nu vezi răspunsul, s-ar putea să nu știi soluția și s-ar putea chiar să nu știi locul spre care te îndrumă sau ce vei găsi acolo, dar Moise ce a făcut? Exact ca și Avraam, a plecat neștiind încotro pleacă, având încredere în Dumnezeu că-și va împlini promisiunile.
Moise a plecat neștiind unde pleacă. Biblia spune că a preferat să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocarea lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Noi trebuie să ne încredem în Dumnezeu chiar dacă nu-L putem vedea. Trebuie să îl urmăm cu toate că nu-L putem vedea și nici nu știm încotro ne conduce. Noi trebuie doar să urmăm micile Lui mistere și micile Lui indicii pe care ni le lasă pe drum în urma Sa.
Lui Dumnezeu îi place misterul. Ție îți place?
