Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți
De Cliff Leitch
”Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea”- Marcu 12:30-311
În învățăturile lui Isus, relația cu bărbații, femeile și copiii din jurul nostru este inseparabilă de relația cu Dumnezeu. Dragostea față de Dumnezeu și dragostea față de semenii noștri sunt două aspecte ale aceeași chemări:
”Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții. ”- Ioan 13:34-352
În mod normal, îi considerăm apropiați pe cei ce ne sunt aproape, dar Isus s-a gândit la întreaga omenire – chiar și la dușmanii noștri! Isus a spus faimoasa pildă a Bunului Samaritean pentru a clarifica că a-ți ”iubi aproapele” înseamnă a iubi toate persoanele, peste tot – nu doar prietenii, aliații, conaționalii, etc (vezi Luca 10:25-37).
Iudeii și samaritenii erau inamici de sute de ani. Iudeii de pe vremea lui Isus îi considerau pe samariteni necurați, niște scursuri ale societății și eretici din punct de vedere religios. Cu toate acestea, Samariteanului i s-a făcut milă de omul jefuit și bătut. El și-a sacrificat timpul și banii pentru a-l ajuta pe acest iudeu, care pe lângă faptul că era un necunoscut, era și un vrăjmaș dintr-o țară străină. În pilda sa a bunului Samaritean, Isus ne sfătuiește și pe noi să mergem și să facem la fel.
Pentru a întări faptul că ”a-ți iubi aproapele” se aplică fiecăruia, Isus a extins această regulă a iubirii și dușmanilor noștri!
”Ați auzit că s-a zis: Să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău. Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri. ”- Matei 5:43-453
La fel ca Samariteanul din pilda lui Isus, și noi suntem chemați să-i iubim pe toți ca și apropiați ai noștri. N-ar trebui să excludem pe nimeni, nici-un grup pe motive de statut social sau din cauza unei așa zise greșeli de caracter, sau pe motive religioase, rasiale, etnice sau naționale.
Isus a făcut acest lucru foarte clar în pilda Sa cu oile și caprele (vezi Matei 25:31-46). Noi nu suntem meniți să ne trăim viețile cu inimile împietrite sau într-un mod egocentrist. Noi suntem chemați să ne punem credința în acțiune și să ne iubim cu adevărat apropiații, mai ales pe cei mai puțin norocoși.
Dumnezeu ne-a dat fiecăruia talente și daruri unice pentru a le folosi în slujba Sa. Chemarea Sa către noi este de a folosi aceste talente și daruri în slujba altora! Fiecare dintre noi are ceva de oferit cuiva care trăiește în lipsuri. Putem să donăm bani sau timp pentru cauze caritabile, să fim un prieten cuiva care este bolnav sau singur, să facem muncă voluntară sau să fim un împăciuitor. Am putea să dăruim într-un mod altruist din timpul nostru soției/soțului, copiilor sau părinților. Am putea să ne alegem o ocupație orientată spre ajutorarea celorlalți, sau pur și simplu să ne facem munca de zi cu zi într-un mod integru și cu respect față de ceilalți.
Ar putea părea că cu cât dăm mai mult celorlalți, cu atât devenim mai săraci, dar adevărul este exact contrariul! Ajutându-i pe alții aduce împlinire și însemnătate în viețile noastre într-un mod în care bogăția, puterea, proprietățile și preocupările egocentriste nu vor putea vreodată să aducă. Așa cum a spus Isus,
”Dați, și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura. ” – Luca 6:384
Asta înseamnă că nu putem îndeplini porunca lui Isus decât dacă suntem extrem de bogați pentru a putea da, sau doar dacă avem niște talente extraordinare pentru a-i ajuta pe alții? Nu! Cu Dumnezeu, nu contează cât dăruim ci modul în care o facem. Fiecare dintre noi este chemat să dea cu generozitate din bogăția sau talentele care i-au fost date – de-o fi puțin sau mult. Isus a comparat o văduvă săracă, care a dăruit puțin, cu oamenii bogați care dăruiau mult mai mult. Bogații au dăruit doar puțin din bogățiile lor mari. În ochii lui Dumnezeu, văduva a dăruit mult mai mult pentru că a dăruit din inimă:
”Isus ședea jos în fața vistieriei Templului, și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. A venit și o văduvă săracă, și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie; căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i ma rămăsese ca să trăiască. ”-Marcu 12:41-445
Fiecare dintre noi avem ceva de dăruit. Unii au bogăție, alții au talent, iar unii au timp. Ce daruri ni s-au dat –mari sau mici- ar trebui să le împărțim cu generozitate. Când facem asta, facem lumea un loc mai bun pentru cineva și găsim adevărata împlinire și satisfacție în propriile noastre vieți.
În predicile și pildele Sale, Isus încearcă să ne șocheze din egoismul și lumescul nostru și să creeze în noi o adevărată pasiune pentru bunăstarea bărbaților, femeilor și copiilor din jurul lumii. Dragostea universală este la baza fiecărei învățături a lui Isus; este munca pe care ne-a dat-o Dumnezeu să o facem pe pământ.
Ceea ce contează pentru Dumnezeu este dragostea noastră pentru El și dragostea noastră pentru fiecare din jurul nostru. Bogăția, puterea și statutul n-au nici o importanță în împărăția lui Dumnezeu. Când ne iubim cu adevărat semenii, facem ce ne stă în putere pentru a transforma lumea într-un loc mai bun, și ne găsim împlinirea în viață.
Extras din http://www.christianbiblereference.org/jneighbr.htm de Cliff Leitch, The Christian Bible Reference Site, www.ChristianBibleReference.org. Folosit cu permisiune.
1, 2, 3, 4, 5 Biblia