Isus este Ușa
de David Brandt Berg
Cred că fiecare creștin care-L iubește pe Iisus, îl va mărturisi altora. Pare să fie una dintre condițiile mântuirii: trebuie măcar să-L mărturisești pe Hristos. “Și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”1 Dacă-L mărturisim pe Hristos și credem că Dumnezeu L-a înviat din morți, vom fi mântuiți
Tu nu trebuie doar să crezi, ci să-L și primești pe Hristos prin credință, iar atunci cu siguranță că trebuie să-L mărturisești în vreun fel. Poate că distribuirea de literatură creștină nu este pe placul unora, dar ei pot să mărturisească la locul de muncă, acasă, prietenilor ori rudelor. Oricum L-ar propovădui, ei îl mărturisesc pe Hristos, faptul că sunt mântuiți și că sunt creștini acum. Ei îl vor mărturisi în vreun fel.
Cred că aceștia sunt cei patru pași ai mântuirii: mărturisirea întâi, că ești un păcătos care își mărturisește păcatele; pe urmă, pasul doi, să crezi în Hristos; pasul trei, să-L primești pe Hristos; iar cel de-al patrulea pas, să-L mărturisești pe Hristos altora. Aceștia sunt cei patru pași ai mântuirii. Pentru a fi mântuit trebuie să mărturisești că ești un păcătos pentru că altfel nici nu știi că trebuie să fii mântuit.
Acestea sunt singurele condiții impuse de către Dumnezeu. El n-a pus clanța prea sus pentru ca noi să nu putem deschide ușa. El deja ne-a deschis-o și ne invită să intrăm, să credem că este deschisă, să credem că El este ușa. Noi trebuie să credem că ușa este descuiată, nu doar descuiată, dar deschisă, și că este o ușă, că Isus este ușa. Noi trebuie să credem că că nu este doar o ușă, ci că este deschisă pentru fiecare dintre noi, iar noi putem să intrăm prin acea ușă.
După aceea trebuie să facem acel pas prin credință. Văzând și crezând, știind că intrând pe ușă ne va mântui, iar următorul lucru trebuie să-l facem singuri, să facem acel pas al credinței de a accepta, de a primi și de a face pasul de a intra pe ușă. Aceasta este mântuirea.
Într-un sens, acesta este lucrul pe care îl facem atunci când îl acceptăm pe Isus. El a spus, “Eu sunt ușa.”2 De aceea, dacă vrem să mergem în rai, trebuie să trecem prin Isus, ușa deschisă. El este o ușă deschisă, nu una închisă, ori încuiată, ori o ușă cu clanța prea sus, ci o ușă deschisă. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să intrăm pe ușă prin credință. Slavă Domnului!
Atunci când citim, ori scriem despre viețile eroilor credinței, trebuie să fim atenți să nu punem clanța prea sus și să nu-i facem pe oameni să creadă că acestea sunt țelurile, că acestea ar fi înălțimile la care trebuie să ajungă, iar pentru a fi un adevărat creștin, ar trebui să fie la fel. Asemenea sfinți măreți, sfinți care au suferit și care au trecut prin încercări extreme par să fie mai degrabă excepția decât regula. Dumnezeu nu se așteaptă de la tine să ajungi la acel standard, iar tu cel mai sigur că nu vei ajunge, Probabil că nu există o persoană într-o sută, ori într-o mie care ar putea face acele lucruri.
Dar ceea ce poți face tu este ceea ce se așteaptă Dumnezeu de la tine. Dumnezeu nu-ți va cere mai mult decât poți purta. El nu va îngădui să fii testat, ori ispitit peste puterile tale.3 El nu va cere mai mult de la tine decât ai putea să dai.
El a făcut mântuirea în așa fel încât ne necesită efort din partea ta deloc, nu trebuie să muncești pentru ea, trebuie doar să o primești și să o crezi. Singurul efort de care ai nevoie este de a întinde mâna credinței pentru a primi cadoul. Ori cel de a face pasul credinței prin ușă. Aceste este singurul lucru pe care trebuie să-l facem, așa cum a scris Dr. Ironside: “Harul lui Dumnezeu și credința ta” - iar El îți dă și credința - “plus nimic.”
Așa că haideți să nu facem sfințenia imposibilă, ori faptul de a fi creștin imposibil pentru majoritatea păcătoșilor. Să nu punem doar clanța îndeajuns de jos, ci să lăsăm și ușa deschisă larg pentru oricine vrea să vină la El.
Noi credem în cuvintele lui Iisus, și anume de a merge în toată lumea pentru a propovădui evanghelia la orice făptură, noi toți. Aceste este un standard destul de ridicat. Însă ridicându-i în slăvi pe eroii credinței din istoria bisericii, până la punctul de a fi venerați și dați ca exemple de ideal, ar putea ridica standarul prea sus. Biblia în schimb ne arată erorile umane și păcatele tuturor oamenilor descriși în ea. Mama mea obișnuia să spună că aceasta este dovada că Biblia este supranaturala, miraculoasa carte a lui Dumnezeu și nu a omului, deoarece atunci când omul scrie istoria, el tinde să treacă cu vederea anumite greșeli și păcate ale eroilor ei; pe când Dumnezeu le descrie așa cum au fost, toate greșelile și păcatele pe care le-au făcut. Cu toate acestea, ei s-au pocăit, iar Dumnezeu i-a iertat și i-a readus la starea lor anterioară; au fost folositori în ciuda tuturor imperfecțiunilor lor, ceea ce ne dă și nouă păcătoșilor speranță.
Să nu punem standardul prea sus. Să nu ridicăm clanța ușii prea sus pentru ca oamenii să nu poate să ajungă la ea. Ci mai degrabă să lăsăm ușa larg deschisă pentru ca ei să poată intra prin har, prin credință și nu prin fapte. Să arătăm oamenilor că oricine poate deveni creștin dacă doar cred și-L primesc pe Isus, își mărturisesc păcatele și-L mărturisesc pe Hristos.
Să o facem în așa fel încât oricine să poată reuși. Tot așa a făcut și Domnul. El a umblat drumurile acelea prăfuite, vorbind cu pescarii, cu vameșii, cu zeloții, cu toate categoriile sociale - cu toți - pentru a le arăta că Dumnezeu îi iubește și că și ei pot să-L iubească pe Dumnezeu; ei puteau să să iubească unul pe altul, să se ajute unul pe altul și să ajute lumea cu evanghelia.
El a venit să le arate că nu trebuie să urmezi regulile Vechiul Testament și a legii mozaice pentru a fi mântuit. Tot ceea ce trebuie să faci este să mărturisești că ești un păcătos și că ai nevoie de mântuire - crede, primește și mărturisește-L pe Hristos. El a spus că toată legea și proorocii se cuprind în legea de iubire a lui Dumnezeu: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău, și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”4 Aceasta nu pune ștacheta prea sus, sfințenia prea sus, clanța prea sus; o pune astfel încât toată lumea să poată să ajungă la ea.
Singurul păcat care nu se poate ierta este respingerea Duhului Sfânt, păcatul refuzului de a asculta de vocea lui Dumnezeu. Nu există păcat impardonabil în afară de respingerea lui Iisus, dragostea lui Dumnezeu. El spune că nu va fi iertat în această viață și nici în lumea ce va veni, ei nu vor avea niciodată mântuirea pe care o avem noi.5
Dumnezeu a făcut mântuirea pentru noi cât se putea de simplă. Haideți să o facem și noi la fel de simplă pentru alții pentru ca și ei să poată fi parte din împărăția Sa. Amin?
1 Romani 10:10.
2 Ioan 10:9.
3 1 Corinteni 10:13.
4 Matei 22:37-39.
5 Matei 12:31-32.
