Integritate - Partea 1
De Peter Amsterdam
Nu apreciezi să te conectezi și să interacționezi cu oameni care sunt sinceri, de încredere, onești, autentici, cei care fac ce spun că vor face? - Oameni care-și respectă promisiunile, cei cărora atunci când le spui ceva personal nu-ți divulgă secretele? Eu îi apreciez. Îmi place să mă împrietenesc, ori să lucrez, ori să am afaceri cu asemenea oameni deoarece știu că pot avea încredere în ei. Bine-nțeles că nimeni nu este perfect și chiar și oamenii de încredere pot uneori să greșească, dar mă simt bine când sunt înconjurat de oameni de caracter, oameni integri, care-și trăiesc viețile bazate pe principii pe care le păstrează chiar și atunci când devine dificil.
Integritate înseamnă că ai o fundație morală fixă, iar ea reprezintă fundamentul acțiunilor tale. Pentru Creștini, acel fundament este Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu, noi știm ce El ne-a dezvăluit despre El Însuși, atributele Sale, natura Sa, așa că noi știm că ceea ce ne-a spus despre El este important pentru El, așa că încercăm să ne trăim viețile într-un mod care să reflecte ceea ce El consideră important. Noi credem în valorile Sale și le adoptăm ca fiind ale noastre, după care încercăm mereu să aliniem acțiunile și vorbele noastre exterioare valorilor noastre interioare.
Noi știm din Cuvântul Său că Dumnezeu apreciază integritatea: onestitatea, verticalitatea, să ne respectăm cuvântul dat și să fim de încredere. “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.”(1) Atunci când integritatea noastră centrată în jurul lui Dumnezeu devine fundamentul nostru, ea ne ghidează acțiunile. “Neprihănirea oamenilor cinstiți îi cârmuiește…”(2)
Noi toți suntem tentați să tăiem colțurile morale, să fim mai puțin onești, să ne bazăm anumite decizii pe ceea ce considerăm că este cel mai bine pentru noi în loc de ce este drept. Aceasta este natura umană, rezultatul stării noastre păcătoase.(3) Ca și credincioși, încercând să ne trăim credința, noi suntem provocați să ne ridicăm deasupra naturii noastre păcătoase prin harul lui Dumnezeu.
Noi suntem chemați să trăim valorile dumnezeiești pe care le-am acceptat atât personal cât și public. Noi ar trebui să luăm aceeași decizie, ori să facem același lucru indiferent dacă este cineva de față sau nu. Integritate înseamnă să alegi ce este drept, nu pentru că cineva se uită, ci pentru că am decis să facem ceea ce este corect. Este mai degrabă o decizie internă decât bazată pe circumstanțe externe. Dreptatea este dreptate indiferent de cine se uită, iar greșit este greșit chiar și atunci când nu se uită nimeni.
Alegând integritatea vom câștiga mereu pe termen lung, iar greșelile secrete au un mod de a ne ajunge din urmă, mai curând sau mai târziu - fie în consecințe vizibile, fie ca o apăsare pe sufletul nostru, a legăturii noastre cu Dumnezeu, ori a relației cu El.
“Nueste nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” - Luca 12:2, 3(4)
De ce este importantă integritatea?
Integritatea este esențială pentru a deveni o persoană de încredere, ori credibilă. Te afectează personal, profesional, social și spiritual. Are de-a face cu cine ești de fapt. Îți definește caracterul. Cunoscutul arhitect și autor Buckminster Fuller a spus, “Integritatea este esența a tot ce este de succes.” Zig Ziglar a exprimat importanța integrității într-un mod similar: “Onestitatea și integritatea sunt absolut esențiale pentru succes în viață…în toate ariile vieții.”
Comportamentul nostru este rezultatul deciziilor pe care le facem. Atunci când luăm decizii bazate pe valori în loc de ce este avantajos pentru noi, avem integritate. Integritatea necesită auto disciplină pentru a putea lua decizii bazate pe ce este corect și nu pe ce ne avantajează cel mai bine în acel moment. Este ca și cum ne-am seta busolele la adevăratul nord, valorile lui Dumnezeu, iar mai apoi să ne angajăm să urmăm acea setare, indiferent de circumstanțe.
Trăind cu integritate înseamnă a-ți trăi valorile chiar spre dezavantajul propriu. Și vor fi perioade când va durea. Uneori vei face o promisiune, iar mai apoi circumstanțele se vor schimba astfel încât să continui să-ți ții promisiunea va fi dificil, ori chiar te va costa, dar tu vei continua să ți-o ții deoarece “ai făcut o promisiune”. “Da’ul” tău trebuie să însemne da, iar “nu”, nu.(5) Integritate înseamnă să-ți ții cuvântul dat.
Având integritate înseamnă să-ți cunoști valorile morale și să-ți iei angajamentul să trăiești în acord cu ele. Integritatea duce lipsă atunci când vorbele tale nu se potrivesc cu faptele tale, atunci când spui un lucru și faci altceva, atunci când faptele tale contravin valorilor tale (valorilor lui Dumnezeu). Valorile noastre sunt cele care ne motivează faptele, iar atunci când vedem că ne lipsește integritatea din comportament, acesta este un indicator că adevăratele noastre valori s-ar putea să nu fie cele pe care le credem, ori pe care le afirmăm. Inconștient s-ar putea să avem valori care să nu fie în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, ori cu voia Sa. Ca și Creștini, ar trebui să facem efortul de a măsura deciziile, alegerile, cuvintele și faptele noastre cu valorile pe care Dumnezeu ni le-a arătat în Scriptură - pe scurt, să ne aliniem valorile noastre cu ale Sale.
Integritatea este un obicei
Luându-ne angajamentul să ne trăim viețile cu integritate ne ajută să facem alegeri bune atunci când suntem în situații dificile. Atunci când ți-ai luat angajamentul să-ți ghidezi viața după valorile lui Dumnezeu, nu va trebui să lupți atât de mult cu propria-ți conștiință de fiecare dată când ai de ales între a face ce este corect, ori greșit. Acea alegere a fost făcută cu mult înainte, deoarece angajamentului pe care l-ai luat. Dacă ți se ivește ocazia de a lua ceva ce nu este al tău, să faci ceva ce știi că n-ar trebui să faci, să înșeli, să minți, să vorbești de rău pe cineva, să bârfești, să încalci o înțelegere pe care ai făcut-o, să fii necredincios partenerului tău, tu vei avea fibra morală să alegi să nu faci alegerea greșită chiar dacă ești tentat - deoarece făcând acea alegere, ai încălca valorile după care ți-ai luat angajamentul să trăiești.
Integritatea nu se întâmplă în mod natural, este ceva ce se dezvoltă progresiv și conștiincios, Începi prin a decide să trăiești cu integritate și-ți iei angajamentul. Decizi care-ți este sistemul de valori, lucrurile în care crezi, și promiți să trăiești după acel standard. Făcând acea promisiune, te ajută să te întărești în a ține acele valori. Vei fi tentat să te compromiți, dar pe măsură ce iei deciziile corecte, în ciuda situațiilor în care simți că ar trebui să iei deciziile opuse, progresiv îți vei forma un obicei de a acționa etic. Angajamentul față de valorile tale te ajută să iei decizii etice și diminuează tentația de a-ți compromite convingerile.
Decizănd să avem integritate ne pune într-o poziție de a ne atinge scopurile într-un mod de care să nu ne fie rușine. Atunci când vine vorba de lucrurile cu adevărat importante în viață, călătoria spre țelurile noastre este la fel de importantă ca atingerea lor. Dacă nu suntem onești, profităm de pe urma altora, luăm ceva ce nu-i al nostru, nu ne comportăm etic, ori dacă îi rănim pe alții pentru a ne împlini propriile ambiții, înseamnă că am acționat cu înșelătorie și fără onoare. S-ar putea să fi obținut ceea ce voiam, dar pentru a le obține, am renunțat la valorile noastre, la caracter și credință. Ca ființe umane, noi avem capacitatea de a raționaliza intern dacă rezultatul final a meritat efortul de a ajunge la el, dar urmând acea logică, descoperim că etica a fost lăsată deoparte, acțiunile noastre au fost imorale și relațiile cu ceilalți și cu Dumnezeu au avut de suferit.
Oameni care și-au distrus serios viețile lor și ale altora prin deciziile imorale luate, nu s-au trezit pur și simplu într-o dimineață și au luat o decizie complet lipsită de etică. Aceste decizii de obicei încep mici, poate devreme în viață, cu niște minciune albe, luând ceva mic care nu le aparținea, înșelând la un test, ori alte asemenea lucruri, care deși greșite, nu par extraordinare. Aceste infracțiuni “minore” au fost raționalizate ca nu prea rele, nu ceva ce știrbea onoarea persoanei în cauză. Totuși, aceste acțiuni, făcute în mod repetat, creează obiceiuri care devin greu de oprit. Standardul moral coboară, iar ceea ce considerau odinioară etic și onest încep să devină confuze. Începând pe acest drum, a devenit din ce în ce mai ușor să justifice, ori să raționalizeze minciuni mai mari și chiar acțiuni lipsite de etică. Convingerea de a trăi cu integritate s-a diminuat, iar în timp au devenit niște persoane lipsite de onoare.
Compromisul de a face “mici” infracțiuni vine cu un preț și îți afectează sufletul și relația cu Domnul. Dacă ceva este greșit, chiar dacă îl faci doar puțin nu înseamnă că este corect. Greșit este greșit. Pe de cealaltă parte, atunci când îți creezi obiceiul de a face ce este corect, cu cât îl faci mai mult cu atât mai ușor devine.
Tu ești responsabil de deciziile tale personale și de rezultatele lor. Suma totală a deciziilor tale zilnice te fac cine ești cu adevărat.
1 Psalmi 15:1-2.
2 Proverbe 11:3.
3 Tradițional, se înțelege că omul a fost creat inițial într-o stare integră. Dar ca urmare a căderii în păcat prin greșeala lui Adam, omul și-a pierdut starea de integritate și a căzut într-o stare coruptă. Starea inițială de integritate și fără de păcat a fost pierdută. …În starea de integritate, omul avea abilitatea de a nu păcătui; avea abilitatea de a rezista ispitei, să fie drept, iar pasiunile sale erau în armonie cu voia sa, iar voia sa avea integritate, iar astfel avea abilitatea de a nu păcătui. Dar în starea coruptă, omul și-a pierdut abilitatea de a nu păcătui. El poate alege diferite păcate pe care să le facă, dar el este decăzut iar astfel este imposibil pentru el să nu păcătuiască. (William Lane Craig - Doctrine of Man, Partea a 10-a.)
4 Luca 12:2, 3.
5 Mai presus de toate, fraţii mei, să*nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da” şi „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeţi sub judecată. (Iacov 5:12)
