Făcuţi după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu
De Peter Amsterdam
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră...
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu.
Fiinţele umane (atâ bărbaţii cât şi femeile) au fost făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu spunea că va crea fiinţe ce vor fi ca El. El nu spunea că oamenii vor fi exact ca El sau că cei pe care urma să-i creeze vor fi divini ca El, ci mai degrabă că oamenii vor poseda anumite similarităţi cu Dumnezeu.
Fiinţele umane au fost făcute pentru a avea similarităţi cu Dumnezeu. Cu toate că Adam şi Eva au păcătuit şi au fost separaţi de Dumnezeu, iar prin păcat întreaga omenire este separată de Dumnezeu, acest lucru nu a făcut ca chipul şi asemănarea să fie complet pierdute. După ce a distrus întreaga umanitate la potop, excepţie făcând Noe şi familia sa, Dumnezeu a reiterat faptul că oamenii sunt făcuţi după chipul Său. În Noul Testament se face din nou referire la faptul că oamenii au fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu: Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său.
Cu toate că oamenii sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu este exact la fel cum a fost înainte de a păcătui. Înainte de păcat, Adam şi Eva erau puri şi nu puteau să păcătuiască. Cu toate că puteau să aleagă să păcătuiască, puteau în acelaşi timp să aleagă să nu păcătuiască. După ce au păcătuit ei au fost diferiţi. Puritatea lor morală dispăruse, iar dorinţa şi abilitatea de a sta aliniaţi voii lui Dumnezeu au fost distorsionate. Din acel moment, oamenii au devenit păcătoşi prin însăşi natura lor, şi cu toate că se pot abţine uneori de la a păcătui, prin natura lor ei păcătuiesc şi nu au abilitatea de a nu păcătui. Cu toate că suntem după chipul lui Dumnezeu, acel chip s-a alterat, datorită păcatului.
Natura umană originală era cea a omului de dinainte de păcat, dar natura umană de atunci încoace a fost coruptă de efectele păcatului. Noi, ca şi creştini putem să neutralizăm unele dintre efectele naturii noastre umane decăzute prin credinţă şi prin Cuvântul lui Dumnezeu, pe măsură ce stăm în el, îl absorbim în noi şi îl punem în aplicare; iar la momentul învierii morţilor, când creştinii vor fi înviaţi în slavă şi vor fi reuniţi cu trupurile lor, vom fi eliberaţi de efectele naturii noastre umane decăzute.
Caracteristicile unice ale umanităţii
Noi, oamenii, suntem singurele creaţii despre care Dumnezeu spune că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Sa, iar acest lucru îi face pe oameni foarte diferiţi faţă de toate animalele. Cu toate că animalele s-ar putea să aibă unele elemente ale acestor asemănări, sau să le aibă într-o anumită măsură, omul le are mult mai preponderent.
Din moment ce Dumnezeu este o fiinţă plurală în Trinitate, în acelaşi fel, fiinţele umane reflectă parte din acea pluralitate în sensul în care bărbatul şi femeia sunt doi ce devin unul singur în căsătorie. Oamenii sunt fiinţe personale. Noi interacţionăm şi dezvoltăm relaţii profunde şi complexe cu alţii.
Noi suntem conştienţi de noi înşine, de propria existenţă. Noi ne putem cunoaşte, ne putem examina şi ne putem judeca. Noi suntem fiinţe morale şi avem un simţ interior al binelui şi al răului.
Posedăm alegerea liberă şi propria determinare. Avem abilitatea de a alege între diferite opţiuni, iar odată ce am ales o opţiune, putem înainte spre a obţine acel ţel.
Spiritele noastre imateriale şi invizibile sunte imortale. Dumnezeu a existat dintotdeauna, iar imortalitatea este parte din esenţa Sa. Noi fiind făcuţi după chipul Său (dar nu exact ca El), spiritele fiinţelor umane sunt imortale în sensul că ele trăiesc pentru totdeauna după ce s-au separat de trup cu ocazia morţii.
Suntem fiinţe raţionale cu abilitatea de a gândi logic, de a ne folosi raţiunea, suntem conştienţi de trecut, prezent şi viitor. Experimentăm o gamă largă de emoţii.
Suntem creativi. Cu toate că nu creăm la nivelul la care o face Dumnezeu, posedăm creativitate a ideilor şi a gândurilor, iar astfel putem să „creăm” muzică nouă, artă sau literatură. Ne putem gândi la idei noi sau la posibilităţi noi şi să le materializăm. Folosim un limbaj complex pentru a comunica.
Sunt şi alte moduri în care chipul şi asemănarea lui Dumnezeu sunt manifestate în oameni, dar acestea sunt câteva dintre cele mai importante.
Bunătatea iniţială
Biblia spune că atunci când Dumnezeu a terminat creaţia, El a spus că tot ce a făcut erau foarte bune. Aceasta îi includea şi pe Adam şi Eva. De asemenea spune că omul a fost făcut integru.
Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Fiind creaţi foarte buni, cu elemente de cunoştinţe, neprihănire şi sfinţenie, însemna că Adam şi Eva n-au fost creaţi într-o stare de inocenţă cu neutralitate morală, ci mai degrabă au fost creaţi integri moral. Din momentul în care au fost creaţi şi până în momentul în care au păcătuit, Adam şi Eva erau integri moral şi aveau capacitatea de a nu păcătui.
Când Adam şi Eva au păcătuit, ei au continuat să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu; cu toate acestea ei nu mai erau atât de mult ca Dumnezeu pe cât erau înainte de a păcătui. Ei nu mai erau integri moral aşa cum au fost odată, deoarece au ales să nu asculte porunca lui Dumnezeu. Natura umană iniţială a fost coruptă.
S-a schimbat de asemenea şi relaţia pe care au avut-o cu Dumnezeu, fiind trimişi afară din Eden şi împiedicaţi să mai revină în ea, „ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.” Odată cu aceasta a intrat şi moartea în omenire. Dumnezeu spunându-le că dacă vor mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului vor muri negreşit, implică şi faptul că dacă n-ar fi mâncat din el n-ar fi murit. Exact cum s-ar fi întâmplat acest lucru nu este desluşit în Scriptură, dar în schimb ne spune că moartea a intrat în lume datorită păcatului.
Planul de mântuire al lui Dumnezeu
Faptul că Adam şi Eva au păcătuit a adus schimbări monumentale în omenire. Consecinţele păcatului lor a fost separarea dintre Dumnezeu şi omenire. A cauzat de asemenea o distorsiune şi degradare în chipul lui Dumnezeu din om, astfel încât omul nu mai era pur moral, făcându-l pe om să trăiască într-o stare de păcat, nemaiavând capacitatea de a nu păcătui. Astfel Cuvântul lui Dumnezeu spune că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Cu toate că spiritul uman trăieşte după moartea trupului fizic, trupul se întoarce în ţărână, potrivit cu judecata lui Dumnezeu pentru păcat.
Consecinţele păcatului în omenire sunt profund conectate cu planul de mântuire a lui Dumnezeu. În încarnarea, moartea, învierea şi întoarcerea lui Isus, aceste consecinţe sunt învinse. Moartea şi învierea Sa ne-au adus mântuirea sufletelor noastre, însemnând că păcatele omenirii au fost plătite de către Hristos, iar acea plată este disponibilă pentru toţi cei care vor să-L accepte. Separaţia dintre Dumnezeu şi credincios nu mai există, din moment ce moarte lui Isus a adus reconcilierea dintre Dumnezeu şi cei care l-au primit pe Fiul Său.
Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.
Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Cu toate că toate trupurile credincioşilor mor, la întoarcerea lui Isus, trupurile lor vor învia (trupurile credincioşilor care vor fi în viaţă în acel moment vor fi imediat schimbate), iar spiritele lor vor fi reunite cu trupurile lor înviate, iar trupurile lor împreună cu spiritele lor vor trăi pentru totdeauna.
Datorită dragostei, harului şi milei lui Dumnezeu manifestate în moartea şi învierea lui Isus, oamenilor li s-a dat oportunitatea de a învinge toate efectele păcatelor lor şi a naturii lor umane decăzute. Moarte fizică va fi învinsă în momentul în care ne vom învia din morţi şi vom primi trupurile noastre înviate şi nepieritoare. Separaţia spirituală cauzată de păcat nu va mai exista, iar părtăşia cu Dumnezeu va fi complet restaurată. În loc de a fi ca primul om, omul din ţărână, Adam, vom fi ca omul din ceruri, Isus, şi îi vom purta chipul.
