Diferența
de Irena Zabickova
“Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” - Romani 12:2
Gânduri. Atâtea gânduri îmi aleargă prin minte de parcă s-ar lua la întrecere. Par să stea în spatele unei partiții invizibile, așteptând să mă inunde cu cele ce au de spus, cum găsesc și cea mai mică deschidere. Nu știu din ce motiv, dar majoritatea gândurilor mele tind să fie de partea negativă, observând greșelile și lipsurile dintr-o situație, o persoană, ori un produs.
Au trecut mulți ani de când am învățat pentru prima dată despre puterea gândurilor mele și despre controlul pe care-l pot exercita asupra mea. L-am rugat pe Domnul să mă ajute să-mi țin mintea asupra Lui, știind foarte bine că numai cu El am sorți de izbândă în a-mi schimba modul de gândire. După aceea am continuat să mă educ în a-mi filtra găndurile ce-mi vin în minte, încercând să discern dacă este unul dintre lucrurile “drăguțe” la care ar trebui să mă gândesc, sau nu. “Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce ese vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”(1) Dacă vreun gând îți aduce ceva de lăudat, mă gândesc la el; dacă nu, repejor îi fac vânt, iar în schimb las un alt gând pozitiv.
Lucrul interesant este că nu contează de cât timp fac asta, încă mă mai prind că cochetez cu unele gânduri deloc pozitive. Așa că este ceva la care trebuie să continui să lucrez. Nici nu-i de mirare că Biblia este plină de povețe despre cum să ne menținem mințile și inimile asupra Domnului, cum ar fi, “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.”(2) Probabil este pentru că lucrurile pe care le ai în minte, mai curând sau mai târziu îți ies pe gură; lucrurile la care ne gândim, despre acelea vorbim. În plus, mințile noastre sunt primul loc în care ne convingem că nu ar trebui să credem. Din fericire, mintea noastră este de asemenea o platformă pe care Dumnezeu poate să ne vorbească cu vocea Sa blândă și să ne convingă că merită să continuăm să credem.
Recent citeam despre exodul evreilor din Egipt și călătoria lor lungă prin deșert, presărată cu miracolele si semnele evidente ale lui Dumnezeu. În ciuda prezenței clare a lui Dumnezeu, sunt atât de multe locuri în care oamenii cârteau și se plângeau. Povestea pare a fi un cerc continuu de cârtit - pedepsit - pocăit.
Mi-am dat seama că atunci când citesc această parte a bibliei tind să am trei reacții la ea. Atunci când sunt într-un loc în care mă simt aproape de Domnul, tind să mă întreb cum de erau atât de orbi la propria cârteală. Dacă trec printr-o perioadă mai dificilă, îndoindu-mă de fair-play-ul lui Dumnezeu, aproape că le înțeleg predispoziția și par să fiu de acord cu lipsa lor de încredere în grija și planul lui Dumnezeu pentru ei. Alteori însă, o iau ca pe o întâmplare care să-mi amintească să fiu mereu recunoscătoare și să nu gândesc nici să dau voce negativității.
Zilele trecute m-am prins în fault. Începusem să mă plâng despre ceva, iar Dumnezeu mi-a arătat imediat ce mi-a ieșit pe gură, arătându-mi negativitatea și lipsa de credință. Exact în acel moment când mă plângeam despre acea situație și nu o priveam din perspectiva lui Dumnezeu, El a făcut în așa fel încât cei care m-au auzit și-au dat seama imediat de problema mea și de ce încearcă Dumnezeu să schimbe în viața mea. Am stat acolo fără cuvinte, emoțiile mele parcă aveau un meci de box în interior. Care va câștiga? - Modestia și admiterea greșelii, ori mândria și vreo scuză ilogică?
Exact în acel moment mi-a venit un verset în minte: “Să nu cârtiți, cum au cârtit unii dintre ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul.”(3)
Mă gândeam dacă Dumnezeu mă pregătește pentru vreo pedeapsă, dar în loc de asta, o voce blândă mi-a vorbit, răspunzându-mi la întrebare:
“Nu, nu ți-am amintit acest verset pentru a te pedepsi.”
“Atunci de ce? Care este diferența dintre mine și evreii din pustie?”
Răspunsul a venit clar, învelit în dragoste umilă:
“Diferența este moartea Mea - faptul că am murit pentru păcatele tale mult după ce povestea din pustie se terminase și cu mult înainte ca viața ta pe pământ să înceapă. Atunci când am murit pentru tine, ți-am oferit darut mântuirii. Am plătit pentru păcatele tale cu mult înainte ca tu să le faci. Așa că acum tu nu trebuie să plătești pentru ele. Eu am plătit deja. Aceasta ese diferența. Paștele este diferența. Paștele a fost momentul plății facturii.
“Din păcate, mulți oameni nu înțeleg pe deplin că darul morții Mele pe cruce a plătit pentru păcatele lor din trecut, prezent și viitor. Unii oameni cred că au fost iertați de păcatele lor trebute, dar că vor fi pedepsiți pentru erorile din prezent. Dar vreau ca tu să înțelegi că plata Mea este făcută, odată pentru totdeauna, și nu este nevoie de nicio altă plată, toate astea de Paște.
“Așa că Paște Fericit! Să vă amintească de dragostea Mea. Am murit pentru voi și am înviat victorios din groapă de Paște. Păcatele voastre sunt iertate, curățate de sângele Meu, pe care l-am vărsat pentru voi.”
“Vă scriu, copilașilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.” - 1 Ioan 2:12
“Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Iisus Hristos.” - 1 Tesaloniceni 5:9
1 Filipeni 4:8.
2 Matei 22:37.
3 1 Corinteni 10:10.
