"Dacă Dumnezeu a putut face asta..."
Compilație
La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze în spre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți.
Îngerul a spus femeilor, "Nu vă temeți căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat după cum zisese. Veniți și vedeți locul unde zăcea Domnul; și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta."
Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus, și le-a zis: "Bucurați-vă!" Ele s-au apropiat să-i cuprindă picioarele, și I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: "Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea."
Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii dintre străjeri, și au dat de veste preoților celor mai de seamă depsre toate cele întîmplate. Aceștia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat, au dat ostașilor mulți bani, și le-au zis: "Spuneți așa:"Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat." Și dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi, și vă vom scăpa de grijă." Ostașii au luat banii, și au făcut cum i-au învățat. Și s-a răspândit zvonul acesta printre Iudei până în ziua de astăzi.
Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis:"Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului." - Matei 28:1-20 (1)
Am concluzionat că sunt două moduri de a privi istoria umanității. Un mod este de a ne concentra asupra războaielor și violenței, a mizeriei, a durerii, tragediei și morții. Dintr-un asemenea punct de vedere, Paștele pare o excepție cu iz de basm, o contradicție frapantă în numele lui Dumnezeu. Îți oferă o anumită consolare, deși recunosc că atunci când mi-au murit prietenii, durerea era atât de apăsătoare încât orice speranță în viața de apoi părea ușor fără substanță, inconsistentă. Dar este și un alt mod de a privi lumea. Dacă iau Paștele ca și punct de plecare, acel adevăr incontestabil despre cum îi trateză Dumnezeu pe cei pe care-i iubește, atunci istoria umanității devine contradicția și Paștele devine avanpremiera adevăratei realități. Atunci speranța începe să curgă precum lava pe sub crusta vieții cotidiene.
Poate că aceasta explică schimbarea apărută în perspectiva ucenicilor, în timp ce ei stăteau, în spatele ușilor închise, discutând evenimentele de neânțeles petrecute în acea Duminică de Paște. Într-un fel, nimic nu se schimbase: Palestina era încă sub ocupație romană, autoritățile religioase aveau încă o recompensă pe capul lor, moartea și răul încă domneau afară. Totuși, treptat, șocul provocat de cele întâmplate a fost înlocuit cu un sentiment de bucurie. Dacă Dumnezeu a putut face asta...- Phillip Yancey (2)
Marcu ne spune că "S-au dus la mormânt dis de diminieață" (3) - acest grup mic de discipoli devotați care l-au urmat prin mulțimea batjocoritoare pe acel deal abrupt până la locul numit Căpățâna. Doar cu câteva ore înainte îi văzuseră pe dușmanii Lui bătându-I cuie în mâini și în picioare pentru a-l prinde de o cruce de lemn, lăsându-L acolo să moară, singuratic pe acel deal de lângă zidul vechiului Ierusalim. Ce sângerânde și frânte le erau inimile! Ce zdrobite le erau spiritele! Dintr-o dată li s-au stins toate luminile și speranțele de viitor rupte în două. Când speranța dispare, ultima speranță - groaznica deznădejde - îi urmează.
Nu le-a spus El că va învia din nou? Nu le-a spus El, Mariei și Martei, "Eu sunt Învierea și viața"? Și nu l-a înviat El pe Lazăr după patru zile? Cât de repede uităm cuvintele Lui atunci când suntem aruncați într-o noapte de întunecime groasă, o oră de credință goală și nu putem vedea mâna Tatălui nostru sau discerne prezența Sa! Uităm să luăm aminte la "În noaptea întunecată când luminile toate s-au stins, este timpul ca credința să fie un rug aprins."
Ce surprize minunate îi aștepta pe acești ucenici dezorientați și îndurerați! Au fost salutați de îngeri! Le-au auzit anunțul care a fost făcut în exclusivitate pentru ei:"A înviat, nu este aici!" Ce odihnă le-a fost dată! Șoptea a pace! Dulce pace! Noaptea amară a bocitului s-a încheiat în bucuria dimineții! "Fără durerea insuportabilă nu simțim fericirea insuportabilă." O, bucuria, strigătele triumfătoare ale acelei dimineți de Paște! Dimineața tuturor dimineților! Triumful lui Hristos asupra lui Satana! Se propagă de-a lungul mileniilor și ne atinge inimile chiar în acest moment. Noi suntem triumfători în victoria învierii Sale! Pentru totdeauna Satana rămâne învins! - Mrs. Charles E. Cowman (4)
După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. - Faptele Apostolilor 1:3 (5)
Iar în ce privește duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinței pe toate Neamurile. - Aposolul Pavel (6)
Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, întrucât știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domul nostru. - Apostolul Pavel (7)
Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți. Nu că am și câștigat premiul, sau că am și ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întru-cât și eu am fost apucat de Hristos Isus. - Apostolul Pavel (8)
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie. - Simon Petru, unul din cei doisprezece (9)
Paștele reprezintă celebrarea învierii lui Isus. Este celebrarea faptului că El este viu. El a învins moartea, iadul și pe Satana. El ne-a răscumpărat din păcatele noastre. El a trăit, ne-a iubit și a murit pentru noi și astăzi El este cu noi la fel cum a fost cu cei alături de care a umblat pe acest pământ în urmă cu două milenii.
El este viu! O scurtă perioadă de timp ucenicii Lui nu și-au dat seama de asta deoarece vedeau doar circumstanțele în care se găseau. - El a fost crucificat, El plecase și nu mai era cu ei. Dar a durat puțin. Confuzia, frica și nesiguranța s-au risipit odată ce și-au dat seama că El trăiește și că iubirea Sa, adevărul Său, compasiunea Sa, cuvintele și faptele Sale au rămas cu ei, chiar dacă circumstanțele erau diferite. El era viu și lucra prin ei pentru a schimba lumea, pentru a răspândi adevărul și iubirea Sa, răscumpărarea și mântuirea Sa.
El este la fel de viu astăzi, lucrând prin tine pentru a obține aceleași lucruri. Nu contează circumstanțele în care te găsești ori schimbările care s-au întâmplat, nu contează cât de dificile sunt condițiile, El este viu în tine. Puterea Sa, Spiritul Său sunt cu tine. Puterea pentru a îndeplini porunca pe care a dat-o primilor ucenici, și tuturor celor care i-au răspuns chemării de-atunci încoace, este activă. - Peter Amsterdam (10)
Eu sunt Învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată. Isus (11)
1. Biblia
2. The Jesus I Never Knew (Grand Rapids, MI: Zondervan, 1995).
3. Marcu 16:2
4. Streams in the Desert, Volume 2 (Grand Rapids, MI: Zondervan, 1977)
5. Biblia
6. Romani 1:4-5
7. Romani 6:8-11
8. Filipeni 3:10-12
9. 1 Petru 1:3
10. http://directors.tfionline.com/post/hes-alive.
11. Ioan 11:25-26
