Cristale de lumină
O viziune despre lumină şi întuneric
De David Brandt Berg
Cristalele sunt foarte semnificative. Cristalele sunt stilul arhitecturii lui Dumnezeu în care El creează simetrie, iar ele se găsesc sub toate formele în întreaga creaţie a Sa. Se pare că lui Dumnezeu îi place să creeze ordine din haos.
(Viziune:) Văd un cristal ce reflectă lumina şi străluceşte. În jurul lui este un întuneric ce pare mai mare decât lumina şi totuşi nu poate învinge lumina. Nu poate stinge lumina. Încearcă să o înconjoare şi să o acopere dar nu poate să o stingă, deoarece întunericul este distrus de lumină. De fiecare dată când se apropie de lumină este distrus de puterea ei extraordinară.
Îţi mulţumesc Doamne pentru putere. Îţi mulţumesc pentru lumină. N-am putea rezista fără lumina Ta, fără puterea Ta care ne înconjoară, ne luminează şi ne face să strălucim.
Întunericului îi este imposibil să străpungă lumina. Însă lumina străpunge întunericul cu razele sale ascuţite. Şi de fiecare dată când o rază de lumină pleca în întuneric se întorcea din întuneric cu un giuvaer. Raza de lumină care vine din cer este focalizată precum un laser şi se refractă, se împrăştie şi ne arată o viziune precum o imagine pe un ecran.
Tot acest întuneric! Totuşi raza străpungătoare de lumină puternică loveşte acest cristal şi îl aduce la viaţă, ca apoi cristalul să strălucească cu lumina aceasta, nu de la sine, ci de sus, şi să împrăştie lumina, să o răspândească şi să o refracte într-un spectru colorat precum un curcubeu în întuneric.
Toate aceste mici cristale au şi propriul lor mic câmp de forţă şi orice le intră în cale este distrus. Orice încearcă să oprească, să stânjenească sau să intervină între cristal şi lumină este distrus de lumina fiecărui cristal. Cristalele sunt atrase în mod irezistibil către lumină şi nimic nu le poate opri. „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine”.1
Căci noi am venit din întuneric la lumina Sa glorioasă şi ceea ce a fost întuneric s-a luminat iar ceea ce a fost în întuneric a cunoscut o mare lumină!2
Iisus este lumina lumii.3 „Şi judecata aceasta stă în faptul că oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”.4 Ei au ales. Au văzut lumina în toată frumuseţea şi strălucirea ei însă nu au fost dispuşi să renunţe la întunericul lor şi astfel nu au putut să se bucure de binecuvântarea strălucirii şi splendorii luminii.
Noi suntem captivi şi într-un fel suntem prizonierii luminii dar în acelaşi timp suntem şi protejaţi de lumină. „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic”.5 Stai şi tu la umbra Celui Atotputernic în locul secret. Stai în lumina şi strălucirea Lui. Dumnezeu ne umbreşte dar cu lumină. În acea umbră nu există întuneric! Este precum o aură de lumină, o zonă de difuzie de lumină. Această umbră este lumină. Cu alte cuvinte sub acest umbrar este numai lumină – umbra de lumină a lui Dumnezeu.
În timp ce cristalul este în întuneric se dă o luptă puternică! Întunericul nu poate învinge însă se zbate şi loveşte precum vântul care nu are materie însă totuşi suflă şi loveşte şi încearcă să distrugă şi să sufle totul. Este lovit şi totuşi nu este distrus.
Atâta timp cât cristalele privesc către lumină se pare că absorb lumina şi au putere şi strălucesc mai puternic şi sunt atrase către lumină iar întunericul nu are putere asupra lor. Dar dacă îşi întorc faţetele sau feţele de la lumină, este precum polarizarea.
Dacă se întorc către întuneric decât câtre lumină atunci cristalele îşi pierd din strălucire şi pare că întunericul le cuprinde şi are o putere mai mare asupra lor. Şi pe măsură ce lumina din cristal slăbeşte, întunericul are o putere mai mare. Cu cât cristalul este mai întunecat, cu atât mai puternic este atras de întuneric şi face faţă întunericului. În clipa în care îşi întoarce faţa către lumină imediat începe să lumineze cu strălucirea puternică a luminii şi puterii, iar întunericul nu are putere asupra sa.
Trebuie să priveşti către lumină! Să nu cumva să-ţi întorci faţa de la lumină sau să priveşti în urmă, altfel vei pierde lumina. Se pare că doar faţa ta poate absorbi lumina. Cristalul trebuie să privească către lumină ca să strălucească cu atâta frumuseţe şi în special cu puterea pe care lumina o are pentru a îndepărta întunericul. Întunericul fuge îngrozit atunci când cristalul străluceşte. Îi este frică de puterea luminii!
Însă dacă cristalul îşi întoarce faţa de la lumină, ca şi cum ar încerca să lupte cu întunericul prin puterea sa, atunci îşi pierde lumina şi nu are putere, doar dacă primeşte din nou acea rază de lumină. De fiecare dată când îşi întoarce faţa de la lumină devine mai întunecat iar puterea lui slăbeşte şi descreşte, ca şi cum lumina se diminuează în încercarea de a face faţă întunericului în loc de a face faţă luminii.
Atâta timp cât priveşte către lumină se pare că nu trebuie să depună nici un efort deoarece lumina îi dă putere. Deci, singura ta speranţă este să priveşti către El şi să absorbi lumina Lui şi să străluceşti cu puterea Lui, ceea ce te face şi pe tine să străluceşti. Te face să generezi o putere extraordinară care împinge înapoi întunericul şi te lasă liber să pluteşti cu atâta uşurinţă către lumină până când toate razele converg.
Lumina străluceşte şi străluceşte prin aceste cristale. Există mii de raze micuţe de lumină peste tot în întuneric şi fiecare rază de la fiecare mic cristal atrage alt cristal. Iar la capătul fiecărei raze de lumină există un alt cristal care este luminat de ea. Iar celelalte cristale încep să se mişte şi ele spre lumină, ca şi cum fiecare rază de lumină face o cale prin întuneric pe care un alt cristal să o urmeze, aşa că toate aceste mici cristale urmează calea luminii, către lumină.
Noi vom ajunge să umplem pământul cu cristalele luminii lui Dumnezeu pe măsură ce acestea se întorc încet către lumină şi luminează întregul univers cu lumina Domnului, până când vor lumina şi întunericul.
1 Ioan 10:27
2 Vezi Isaia 9:2.
3 Vezi Ioan 8:12.
4 Ioan 3:19
5 Psalmul 91:1
