Credința: Încrederea și Încredințarea
Compilație
Cuvântul grec pentru credință, pistis, derivă din verbul pisteuo, care înseamnă ”a convinge prin argument”. Evrei 11:1 explică credința ca ”o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” Unele traduceri înlocuiesc cuvântul ”încredințare” cu ”evidență”. Astfel, credința înseamnă a fi convins că lucrurile pe care nu le vedem (ca de exemplu: Dumnezeu, raiul, învierea, etc.) sunt reale.
Cuvântul ”credință” este foarte des înțeles greșit, așa că prefer să nu îl folosesc des în conversații. În locul lui folosesc un alt cuvânt: încredere. Acesta descrie mai bine cuvântul folosit în Biblie ca și credință, dar nu poartă cu el acel bagaj derutant. Credința biblică nu este oarbă, dar funcționează în același mod ca încrederea. Tu nu te încrezi orbește în oameni. Ei trebuie să-ți câștige încrederea. Îți pui încrederea în oameni în care ai motive întemeiate că te poți încrede.
Credința biblică nu este contrară rațiunii. Ea este consecventă cu rațiunea. Tu îți pui încrederea (credința) în ceva în care consideri că este adevărat. Dumnezeu le reamintește mereu izraeliților motivele pentru care se pot încrede în El (să-și pună credința în El). Dumnezeu este acela care i-a scăpat de sclavie. ”Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.”1 Aceste lucru este repetat din nou și din nou și din nou.2 De aceea evreii pot avea încredere – își pot pune credința- în Dumnezeu.
Isus opera cu aceeași percepție a credinței. Ioan a scris 21 de capitole despre Isus în Evanghelia sa, iar preponderent, aceasta descrie fapte supranaturale. De ce? El explică, ”Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viața în Numele Lui.”3 Cu alte cuvinte, te poți încrede în Hristos, deoarece faptele lui supranaturale sunt un testament al celor afirmate de El și al credibilității Sale. – Alan Shelemon
Unii oameni au impresia că mergând prin credință înseamnă a merge prin nimic. Credința nu este nimic! ”Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite.” Înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu, că Dumnezeu există și că El va avea grijă de tine în vreun fel, dacă îl asculți și-i faci voia. Adevărata credință știe și se întâmplă: nu moare niciodată! Dumnezeu este același Dumnezeu al credincioșilor și al celor ce cred.
Cu credință, a crede înseamnă a vedea. O mică sămânță de muștar a credinței poate muta munții, dar oare câți munți n-au fost mutați pentru că n-a existat acea mică sămânță de credință? Trebuie să fii dispus să acționezi prin credință potrivit acelor lucruri pe care ți le-a arătat Dumnezeu, sau s-ar putea să ne se întâmple nimic!
Știi că deviza lumii este ”a vedea înseamnă a crede! Dacă văd atunci cred.” Ei bine, aceasta nu este deviza lui Dumnezeu. Deviza Cuvântului lui Dumnezeu este ”A crede înseamnă a vedea”! Dacă doar îl vei crede și te vei încrede în Cuvântul lui Dumnezeu, având încredere în El și ascultându-L, Dumnezeu îți va da răspunsurile. Vei vedea ce trebuie să faci, unde să mergi și cum fă faci. Am descoperit acest lucru de foarte multe ori.
Adevărata credință îl va alege pe Dumnezeu în ciuda altor posibilități. ”Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută.”4 ”Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd!” Cu alte cuvinte, posezi deja acele lucruri!
Acceptând credința prin Cuvântul Său este munca harului lui Dumnezeu. ”Nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui...Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”5
Dumnezeu este același Dumnezeu al celor credincioși și încrezători, iar El a dovedit că încă se poate, că încă îl putem crede și că ne putem încrede în El prin credință. Dumnezeu să ne binecuvânteze cu mai multă credință! – David Brandt Berg
Credința înseamnă încredere
În cultura zilelor noastre, cuvântul ”credință” vine cu prea multe interpretări greșite adunate de-a lungul veacurilor. Pentru mulți, credința este oarbă, un pas arbitrar făcut în neant ce nu are nici o legătură cu rațiunea, evidența sau cunoștința. Permiteți-mi să fac o sugestie. Să folosim cuvântul ”încredere” în loc de credință. ”Încrederea” comunică mai exact ideea biblică a credinței. În plus, ne ajută să reunim adevărata credință cu rațiunea, evidența și cunoștința. De ce? Deoarece știm că oamenii își pun încrederea numai în în lucruri pe care le consideră adevărate. – Brett Kunkle
Ce înțeleg eu prin ”credință”? Sunt două moduri prin care putem înțelege acest termen. Pe de-o parte, cineva s-ar putea referi la esența religiei creștine. În acest sens, ”credința” este folosită pentru a desemna adevărurile susținute de Creștinism. În acest sens, am putea compara, spre exemplu,dogmele creștine cu cele ale credinței musulmane. Atunci când vorbim de credință în acest sens, ne referim la un grup de doctrine. A spune că credința este rațională, în acest sens, înseamnă a afirma că aceste doctrine sunt raționale pentru a fi urmate de o persoană.
De cealaltă parte, ”credința” poate fi luată ca și a crede. Potrivit reformatorului protestant Martin Luther, credința luată în acest sens are trei componente. În primul rând, avem notitia, sau înțelegerea. Aceasta însemnând că cineva trebuie să înțeleagă afirmația adevărului care se face. În al doilea rând este assensus, sau acceptul. O persoană trebuie să accepte, intelectual vorbind, că afirmația este de fapt adevărată. Nu doar o înțelege ci este de acord cu ea. În final, este fiducia, ori încrederea. Credința mântuitoare reprezintă nu doar acceptul intelectual al unor doctrine ci un angajament din inimă de a te încrede în Dumnezeu, despre care sunt făcute acele afirmații. A spune că credința creștină este rațională în acest sens este a spune că a crede în Dumnezeul Bibliei este un lucru rațional pe care o persoană poate să-l facă. A face un pas prin credință este un pas rațional pentru o persoană inteligentă și informată. – William Lane Craig
Creștinii au folosit puterea lor de a raționa pentru a cerceta evidența din cadrul tuturor disciplinelor. Creștinii nu sunt iraționali, iar credința creștină nu este oarbă. Istoria bogată a creștinismului, ne cheamă pe fiecare dintre noi să avem o credință rațională, examinată, doveditoare. Acest fel de credință îi face cinste lui Dumnezeu și se opune criticismului sceptic și îndoielii personale. – J. Warner Wallace
