Continuă să crezi, continuă să te rogi
Compilație
Rugăciunile curajoase îl onorează pe Dumnezeu, iar Dumnezeu onorează rugăciunile curajoase....Lui Dumnezeu nu-i place nimic mai mult decât să-și țină promisiunile, să răspundă rugăciunilor, să facă miracole și să împlinească vise. Acesta este El. Asta face El. Și cu cât sunt mai mari (rugăciunile tale), cu atât mai bine, deoarece Dumnezeu primește mai multă slavă. Cele mai mărețe momente din viață sunt întâlnirile dintre neputința umană și omnipotența divină – iar ele se intersectează atunci când ne rugăm pentru situații imposibile din viețile noastre și-L invităm pe Dumnezeu să intervină.
Este absolut imperativ la început să înțelegi acest adevăr simplu dar care-ți schimbă viața: Dumnezeu este pentru tine. Dacă nu crezi acest lucru, atunci te vei ruga niște rugăciuni mici și timide. Dacă însă crezi acest lucru, atunci te vei ruga niște rugăciuni mari îndrăznețe. Într-un fel sau altul, rugăciunile tale mici și timide ori cele mari și îndrăznețe, vor schimba traiectoria vieții tale și te vor schimba în două persoane diferite. Rugăciunile sunt profeții. Ele sunt cei mai buni indicatori al viitorului tău spiritual. Ce vei deveni depinde de cum te rogi. În cele din urmă, copia rugăciunilor tale devine scenariul vieții tale.
Fiecare rugăciune are o genealogie. Miracolele sunt produsul rugăciunilor care au fost spuse de tine sau pentru tine. Iar aceasta este toată motivația de care ai nevoie pentru a te ruga.
Dumnezeu a decis că anumite expresii ale puterii Sale vor apărea numai ca răspuns la rugăciuni. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu v-a face un anumit lucru decât dacă te rogi pentru el. Nu avem pentru că nu cerem...Cea mai mare tragedie a vieții sunt rugăciunile fără răspuns deoarece nu sunt rostite.
Totuși, iată vestea bună. Dacă te rogi, totul este posibil. Poți trăi cu o anticipație sfântă, deoarece nu vei ști niciodată cum, când sau unde va răspunde Dumnezeu rugăciunilor tale, și îți promit un lucru: El îți va răspunde. Iar întrebările Sale nu sunt limitate de cererile noastre. Noi ne rugăm din neștiință, dar Dumnezeu ne răspunde din atotștiință. Noi ne rugăm din neputință, dar Dumnezeu ne răspunde din omnipotența Sa. – Mark Batterson1
*
În această dimineață am găsit un bilețel pe care l-am pus între paginile Bibliei mele în urmă cu câteva luni..Am scris pe el o rugăciune simplă, cerându-I lui Dumnezeu lucruri pe care nu mi le puteam permite. În acea perioadă încărcată de griji (înainte de a renunța la serviciu) îmi era frică de orice avea legătură cu banii...și s-a văzut asta în rugăciune.
Erau cinci lucruri scrise pe acel bilețel – lucruri greu de obținut pe care I le ceream Lui să le facă. Nu mă așteptam să se împlinească nici una dintre dorințe, sincer să fiu, în acord cu ideea că Dumnezeu răspunde rugăciunilor numai atunci când în inima ta te aștepți ca ele să se împlinească. În schimb, inima mea era ostenită. Și obosită. Și înfricoșată.
Nu mă așteptam la nimic, dar speram ca Dumnezeu să facă ceva în favoarea noastră.
Vezi, știam că trebuie să pășesc prin credință, știam de asemenea că mă agățasem de un lucru sigur, cecul care sosise de două ori pe lună, cu exact suma de bani de care aveam nevoie. Îmi place un plan bun. Iar acum Dumnezeu îmi cerea să renunț la acel plan în favoarea necunoscutului.
În favoarea încrederii în El.
Chiar și acum când mă gândesc la asta mă ia cu amețeli. Degetele îmi tremură ușor în timp ce apăs butoanele calculatorului pentru a scrie această amintire.
Nu sunt genul de om căruia să-i place să riște. Vroiam să știu că prin această schimbare nu voi face imposibil pentru copiii noștri să-și continue educația la școala creștină de care ne place. Cum poate Dumnezeu să ne ceară să renunțăm la această siguranță? Poate că a uitat de toate cheltuielile noastre? Poate că nu și-a dat seama că încă plătim pentru cele trei mutări din ultimii doi ani? Poate că nu vedea întreaga imagine.
Acum, când mă gândesc la toate acestea îmi vine să râd deoarece acelea îmi erau gândurile atunci când am făcut acea decizie nebună. Ca și cum trebuia să-I amintesc lui Dumnezeu care era realitatea, de parcă El nu știa.
Iar acum, luni după acele întâmplări, scriind și învățând arta acasă, care uneori vinde lucrări de artă și care a învățat că Dumnezeu lucrează mereu pentru a împlini voia Sa în viața ei.
Am răsfoit Biblia, într-una din mâini ținând o ceașcă de cafea fierbinte (dragă Isus, te rog să nu-mi ceri niciodată să renunț la cafea...) și creionul meu preferat... și aceste bilețel ce se uita la mine.
Să-i cer lui Dumnezeu să mă mut. Cerând binecuvântări nebune. Cerând ce părea imposibil. Și pe măsură ce-l citeam, mi se tăiase respirația.
Fiecare dintre cereri mi-a fost împlinită. Binecuvântări neașteptate. Nicidecum în modul în care credeam că vor veni. Pînă la cel mai mic detaliu...m-a ascultat.
Să nu-mi spui că nu există Dumnezeu. Să nu-mi spui că El nu ne aude rugăciunile. Să nu crezi nici măcar pentru o secundă că atunci când îi vorbești Tatălui Ceresc, acele cuvinte se pierd undeva în neantul cosmosului.
Pentru că dacă vei face asta, îmi voi lua bilețelul, scris în vremuri înfricoșătoare și-ți voi spune, ”El m-a auzit. Mi-a dat cu mult mai mult decât aș fi putut să-i cer sau să mă gândesc. El mă iubește.”
Și mai știi ceva? El va face același lucru pentru tine.
El a promis. Iar Dumnezeul pe care-l știu eu își ține întotdeauna promisiunile. – Courtney Walsh2
