Cheile lui Pavel de flotabilitate spirituală
Studiu biblic din 2 Corinteni
De Philip Martin
(Nota editorului : Am fost binecuvântaţi să putem posta de-a lungul anilor multe articole şi compilaţii ale lui Philip Martin pe portalul Ancora. Această parte a treia a seriei ”flotabilităţii” este ultima sa contribuţie deoarece recent a suferit un atac de cord şi a plecat acasă la Mântuitorul său drag, pe data de 26 aprilie 2016. Ne va lipsi foarte mult.
Noi sărbătorim cei 45 de ani de muncă misionară loială, şi ne găsim alinarea ştiind că Domnul l-a primit în ceruri, spunând, ”Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria Mea.”
Au rămas în viaţă soţia sa Ruth, 10 copii şi 8 nepoţi. Sincerele noastre condoleanţe pentru pierderea familiei voastre. Rugăciunile noastre sunt cu voi.)
Pavel face foarte multe referiri la lucrurile pe care le-a suferit pentru Hristos, dar cea mai completă listă este găsită în 2 Corinteni 11. Învingând, ridicându-se deasupra şi rămânând la suprafaţa oceanului vieţii atunci când forţele acestei lumi încercau să îl tragă la fund nu erau lucruri de care Pavel să se lovească rareori. Aceasta era ceva ce el acceptase ca parte a modului său de viaţă. El nu considera încercările şi descurajările ca pe nişte „lucruri ciudate ce i s-au întâmplat.”
În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte. De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţi mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. – 2 Corinteni 11:23-28
Aţi citit vreodată peripeţiile lui Pavel din cartea Faptele Apostolilor şi să vă întrebaţi, „Cum de a reuşit să-şi ţină capul deasupra apei cu atâtea necazuri, încercări, greutăţi, dezamăgiri şi aparente îngrângeri?” Dacă ne uităm atent la capitolele ce au precedat seria de suferinţe, Pavel ne oferă câteva dintre secretele flotabilităţii sale spirituale şi de a rămâne la suprafaţă în furtunile vieţii.
1) Slujba consolării: El era dispus să sacrifice pentru a-i putea consola pe alţii. Pentru a putea cu adevărat să-i consolăm pe alţii, trebuie să fim dispuşi să trecem noi înşine prin suferinţe.
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere. – 2 Corinteni 1:3-7
2) El a învăţat dependenţa totală, care este secretul adevăratului conducător spiritual.
Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. – 2 Corinteni 1:9
Am învăţat că în viaţa în credinţă, Dumnezeu îşi face un obicei din a ne lua lucrurile pe care ni le-am făcut pentru a ne rezema de ele şi care nu ne lasă să fim complet dependenţi de El. Eu cred că nu putem învăţa să fim complet dependenţi de Dumnezeu fără ca să ne lăsăm, pe cărarea pe care-i urmăm voia, să fim puşi în situaţii în care El să fie singurul lucru de care să putem depinde. La începutul vieţii mele creştine, cineva mi-a spus, „Să nu-ţi fie frică să te aşezi pe o cracă cu Dumnezeu, deoarece acolo cresc fructele.”
3) Speranţă şi credinţă: Prin multele lui necazuri şi zilnicele încercări şi probleme, Pavel a învăţat să aibă speranţă şi credinţă că Dumnezeu va continua să-l scoată din acestea.
El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. – 2 Corinteni 1:10
4) Pavel nu şi-a pierdut niciodată bucuria mântuirii, sentimentele sale de bucurie la vederea milei lui Dumnezeu şi de recunoştinţă pentru că a fost chemat în această slujbă. El ştia că el era cel ce-şi merita cel mai puţin chemarea dintre apostoli, şi că fără harul lui Dumnezeu n-avea nici măcar dreptul de a-şi face slujba.
De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. – 2 Corinteni 4:1
5) Revigorare zilnică: Pavel reuşea să-şi încarce bateriile zilnic din energia Domnului. El învăţase că cheia în a trăi o viaţă de creştin victorioasă şi de a avea puterea de a te ridica deasupra se afla în acea revigorare zilnică.
Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu păsăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi. – 2 Corinteni 4:7-9, 16
6) El îşi vedea viaţa din punctul de vedere ceresc, umblând prin credinţă şi nu prin vedere. Pavel era încrezător în faţa suferinţei deoarece el îşi avea aţintită privirea spre ceruri, nu asupra acestei lumi. Privite din unghiul de vedere al recompenselor inimaginabile ce îl aşteaptă pe credinciosul victorios în Rai, Pavel reuşeşte să-şi pună propriile încercări în perspectiva corectă.
Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice. Ştim în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. – 2 Corinteni 4:17-18, 5:1
Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, - pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere -2 Corinteni 5:6-7
7) Tăria slăbiciunii. După ce termină capitolul 11 din 2 Corinteni cu lista sa de suferinţe, Pavel ne spune despre o experienţă pe care a avut-o, iar după aceea ne spune despre un obstacol pe care a trebuit să-l înfrunte mereu.
Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. – 2 Corinteni 12:7-10
Pentru a-l cita pe Andrew Murray, „El (Pavel) s-a rugat să-i fie luat ţepuşul, dar dorinţa nu i-a fost îndeplinită, deoarece avea nevoie de el. În loc de a-i îndepărta ţepuşul, Domnul l-a asigurat de harul de care avea nevoie pentru a îndura. Atunci când şi-a dat seama de însemnătatea acestuia şi a auzit promisiunea divină, el a început să se bucure de slăbiciunile lui, deoarece datorită acestora, el va avea mai multă tărie de la Hristos.”
Sper ca acest studiu Biblic să vă încurajeze, aşa cum m-a încurajat pe mine, să aveţi credinţă să continuaţi să vă ridicaţi deasupra astfel încât într-o bună zi, să putem spune, împreună cu Pavel:
Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în „ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. – 2 Timotei 4:6-8
