Cel ce dăruieşte viaţa
O compilaţie
Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnul, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Iisus l-a dat înapoi maicii lui. – Luca 7:12-151
Acest fiu al văduvei. Lazăr. Fiul sunamitei.
Toţi păreau morţi. Erau morţi.
Dar într-o clipă totul s-a schimbat.
Viaţa a revenit.
Speranţa s-a reaprins.
Energia s-a întors.
Îmi aminteşte de cum se întâmplă în fotbalul american când oficialii revin asupra unei decizii după ce aceasta fusese în dezavantajul unei echipe. Totul părea fără speranţă. Jocul, sau ocazia, păreau să fi trecut. Dar tocmai atunci, după ce s-au uitat pe înregistrări, oficialii spun: „După mai multe consideraţii” şi schimbă soarta jocului. Şi într-o clipă totul se schimbă.
Fiecare parte moartă din viaţa ta poate fi supusă unei noi consideraţii de către puterea lui Dumnezeu dătătoare de viaţă.
Poate că o relaţie din viaţa ta s-a spulberat.
Poate anul trecut ţi-ai pierdut slujba.
Poate ai făcut nişte greşeli teribile care te-au costat timp şi oportunităţi.
Pare o situaţie fără ieşire.
Dar nu este sfârşitul atâta timp cât Iisus este implicat.
După mai multe consideraţii, El îţi poate restabili relaţia.
După mai multe consideraţii, El îţi poate da toate cele necesare.
După mai multe consideraţii, El te poate ierta şi te poate reîntregi.
Majoritatea dintre noi renunţă prea uşor la Dumnezeu.
Nu-ţi pierde speranţa.
Cu Dumnezeu nimic din viaţa ta nu este trecut de punctul de la care nu mai poate fi readus la viaţă. – Pastorul Steven Furtick
***
Poate că uneori Domnul ne lasă să avem probleme ca să ne poate da răspunsurile. Lui îi place când ne rugăm şi descoperim că nu ne putem rezolva întotdeauna toate problemele şi că avem nevoie de ajutorul Lui. Căci, dacă ne-am putea da noi seama de toate şi ne-am putea rezolva toate problemele nu am mai avea nevoie de El. Aşa că Domnul permite să avem din când în când mici probleme ca să ne arate că avem nevoie de El şi că trebuie să ne rugăm. Lui Îi place să ne dea răspunsurile ca să ne reamintească că depindem de El şi că avem nevoie de El. Îi place să apreciem ajutorul Său şi să-L iubim pentru asta – precum un tată! – David Brandt Berg2
***
Oamenii sunt în continuă mişcare în camerele adiacente, ca şi cum ar fi ocupaţi în serviciu pentru Rege; însă cei care stau sub cupola centrală stau în linişte şi privesc în sus, îmbăiaţi în acea minunată, minunată lumină aurie de sus, inspirând profund aerul ceresc. ... Pur şi simplu nu poţi continua dacă eşti mereu pe fugă în camerele adiacente şi nu păşeşti niciodată sub cupolă ca să priveşti în sus, să petreci timp în linişte, să vezi viziuni cereşti şi să respiri aer ceresc şi să asculţi muzică şi voci cereşti! Te reînnoieşte şi de împrospătează complet şi îţi dă o viziune nou şi o inspiraţie proaspătă, putere nouă, odihnă, pace şi bucurie! – David Brandt Berg3
***
Dacă eşti mereu grăbit şi pe fugă, îngrijorat şi nerăbdător, nu îţi vei putea concentra niciodată întreaga atenţie – ochii, urechile, mintea, inima – pe Domnul ca să obţii soluţiile problemelor, răspunsurile la întrebările tale, cele mai bune decizii pentru situaţiile date!
Dacă nu stai în linişte şi nu încerci să-L cauţi pe Domnul, cum vei putea primi ceva de la El? El spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră”.4 Va trebui să stai singur în linişte – undeva, cumva, cândva – ca să reuşeşti să asculţi de la Domnul.
Fiecare om importat al lui Dumnezeu, de la Moise până la Iisus, a avut nevoie să se retragă singur, pentru o vreme, pe muntele său, ca să aibă timp pentru meditaţie, rugăciune şi comuniune cu Dumnezeu. O, Doamne, dacă Iisus Însuşi a trebuit să o facă, cu cât mai mult avem noi nevoie de asta! Iisus a trebuit să se trezească la crăpatul zilei, înaintea ucenicilor Lui, şi să meargă pe câmp sau pe munte ca să fie singur cu Dumnezeu ca să-şi primească instrucţiunile pentru ziua respectivă de la Tatăl Său.5
Dacă îţi neglijezi comuniunea cu Regele regilor fiindcă eşti prea ocupat cu treburile regatului poate fi dezastruos pentru viaţa ta spirituală şi pentru comuniunea ta cu Domnul! Nu poţi face munca Stăpânului fără puterea şi călăuzirea Sa. Iar pentru aceasta trebuie să petreci timp cu Stăpânul!
Cel mai uşor mod din lume de a găsi soluţiile problemelor tale este să-L întrebi pe Domnul. Dacă ai petrece puţin mai mult timp în rugăciune ai petrece probabil cu mult mai puţin timp cu lucrul şi încercând să rezolvi tu lucrurile!
Cu toţii avem nevoie de mai mult timp în linişte cu Domnul pentru a ne odihni şi a ne încărca bateriile, să bem din apa vie a Cuvântului Său şi că comunicăm cu El prin rugăciune şi prin dulce iubire în Spirit. Asta te înnoieşte în întregime, te împrospătează complet şi îţi dă o viziune nouă şi o inspiraţie proaspătă, o tărie nouă, o odihnă, o pace şi o bucurie nouă. Pentru că „cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc”.6
„Recunoaşte-L în toate căile tale”.7
Domnul este tot timpul alături de tine. El spune: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”.8 El este tot timpul acolo. Deci niciodată nu este Dumnezeu cel care lipseşte; ci noi nu suntem întotdeauna acolo, atunci când uităm să ne rugăm şi fugim în altă parte şi Îl lăsăm în urmă.
Deci, trebuie să-ţi aminteşti că nu poţi să-ţi rezolvi cu propria înţelepciune, prin forţele proprii, cu mintea ta, cu înţelegerea ta, cu logica ta mulţimea de probleme cu care te vei confrunta. Iisus a spus: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”.9
Cel mai important lucru în vieţile noastre este Iisus şi să stăm aproape de El, să-L lăsăm pe El să conducă şi să ne călăuzească. El este cel care trebuie să ne conducă pentru că numai El poate! Fără El nu ştim unde mergem sau cum să ajungem acolo sau orice altceva. Însă El ştie exact unde şi cum şi tot ce trebuie noi să facem este să stăm pe scaunul din spate şi să-L lăsăm pe El să conducă. El ştie unde să meargă şi cum să ajungă cel mai bine acolo.
El a promis că dacă Îi recunoşti prezenta El îţi va călăuzi paşii. El a spus: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‚Iată drumul, mergeţi pe el!’ ”.10 Deci, întreabă-L pe Domnul despre orice înainte ca să o faci. Asigură-te că este ceea ce vrea El ca tu să faci. Caută călăuzirea Lui în legătură cu orice – orice problemă, orice decizie – iar El nu va da greş şi nu te va dezamăgi! – David Brandt Berg11
***
Ne înceţoşăm înţelegerea cu fleacuri, ne umplem locurile cereşti cu fantome, risipim timpul divin cu graba. Cei care îşi conduc sufletul cu răbdare primesc viziunile cereşti. – George MacDonald
***
Atât lucrurile bune cât şi cele rele, să ştii, se preiau ca un fel de infecţie. Dacă vrei să fii ud trebuie să intri în apă. Dacă doreşti bucurie, putere, pace, viaţă veşnică, trebuie să te apropii sau chiar să intri în ceea ce are aceste lucruri. Ele nu sunt ca un fel de premiu pe care Dumnezeu ar putea, dacă aşa decide, să le înmâneze oricui. Ele sunt o mare fântână de energie şi frumuseţe care ţâşneşte chiar din centrul realităţii. Dacă eşti aproape de ea jetul de apă te va uda; dacă nu, atunci vei rămâne uscat. Odată ce omul este unit cu Dumnezeu cum să nu trăiască pe vecie? Odată ce omul este separat de Dumnezeu, ce altceva să mai facă decât să se ofilească şi să moară? – C. S. Lewis12
1 În engleză din Biblia New International Version.
2 Publicat iniţial în octombrie 1983.
3 Publicat iniţial în decembrie 1972.
4 Psalmul 46:10; Isaia 30:15.
5 Marcu 1:35; Luca 6:12.
6 Isaia 40:31.
7 Proverbe 3:6.
8 Evrei 13:5.
9 Ioan 15:5.
10 Isaia 30:21.
11 Publicat iniţial în 1985.
12 Din Aproape creştinesc.
