Ce petrecere!
De Maria Fontaine
Vreau să împărtășesc cu voi o poveste despre o petrecere neobișnuită. A participat și un Personaj extrem de puternic, care, prin intermediul unuia dintre reprezentanții Săi, Tony Campolo, a dăruit petrecăreților un dar extrem de scump, diferit de oricare alt dar primit vreodată.
Detaliile petrecerii mi-au fost relatate de Tony Campolo, iar petrecerea a avut loc în Hawaii. El a ajuns în Honolulu noaptea târziu foarte înfometat. La 3:30 dimineața totul era închis cu excepția unei cafenele de pe o stradă mărginașă – ”unul dintre locurile acelea murdare ce merită etichetată ca ”lingura unsuroasă””. Pentru că n-am vrut să mă ating de meniul infect, am comandat o cafea și o gogoașă.
Liniștea tăcerii dimineții a fost întreruptă brusc de ușa deschisă intempestiv, iar spre surprinderea lui, și-au făcut apariția opt sau nouă prostituate îmbrăcate ostentativ.
Era o locație mică, iar conversația lor era gălăgioasă și dură. Simțindu-se incomod se pregătea să iasă din cafenea când o aude pe una dintre femeile de lângă el spunând, ”Mâine este ziua mea. Împlinesc 39 de ani.”
”Prietena” ei îi răspunde pe un ton răutăcios, ”Și ce vrei de la mine? O petrecere de naștere? Ce vrei? Vrei să-ți iau un tort și să-ți cânt ”La Mulți Ani”?
”Haide, de ce trebuie să fii atât de răutăcioasă?” o întrebă femeia ce stătea lângă Tony. Doar ți-am spus, atâta tot. De ce trebuie să mă umilești? Nu vreau nimic de la tine. De ce ar trebui să-mi faci o petrecere de ziua mea? N-am avut niciodată o petrecere de ziua mea. De ce aș avea una acum?”
Acel dialog a schimbat planurile lui Tony. A așteptat până ce au plecat femeile și l-a întrebat pe omul de la tejghea dacă femeile vin noapte de noapte acolo.
”Da!” a răspuns el.
”Cea care a stat lângă mine vine aici în fiecare noapte?”
”Da!” a răspuns el. ”Ea e Agnes. Da, vine aici în fiecare noapte. De ce vrei să știi?”
”Pentru că am auzit-o spunând că mâine e ziua ei. Ce zici dacă i-am face o petrecere – chiar aici – mâine noapte?”
Un zâmbet a trecut pe fața grăsuță a proprietarului și a răspuns entuziast. ”Super! Îmi place! Bună idee!”
”Hei, vino aici!” i-a strigat soției care gătea în spate. ”Tipul ăsta are o idee nemaipomenită. Mâine e ziua de naștere a lui Agnes, iar tipul ăsta vrea să-i organizăm o petrecere împreună mâine noapte!”
Soția sa, evident încântată de idee a exclamat, ”Minunat! Știi, Agnes e una dintre persoanele acelea care este drăguță și blândă, dar nimeni nu face nimic frumos pentru ea!”
”Uite,” le-am spus, ”dacă sunteți de acord, revin mâine la 2:30 AM și voi decora locul. O să aduc și un tort!”
”Nu”, a exclamat Harry. ”Tortul e al meu. Eu voi face tortul.”
Următoarea dimineață la 2:30, Tony se întorsese la cafenea. Adusese niște decorațiuni din hârtie creponată de la magazin și făcuse și un semn mare din bucăți de carton pe care scria, ”La mulți ani, Agnes!” Odată terminată de decorat, cafeneaua arăta chiar bine.
Se auzise probabil de eveniment pentru că la 3:15 părea că toate prostituatele din Honolulu erau în acea cafenea. Era plin de prostituate...și Tony!
Exact la 3:30, ușa cafenelei se deschide brusc și Agnes cu prietena ei intră. Tony pregătise pe toată lumea așa că la semnalul său toată lumea a strigat în același timp: ”La mulți ani!”!
N-am văzut pe nimeni mai încremenită...mai blocată...mai surprinsă. Gura i-a rămas întredeschisă. Picioarele păreau să-i cedeze. Prietena ei a prins-o de braț pentru a o ajuta să nu cadă. În timp ce era condusă la unul dintre scăunelele din apropiere, toată lumea începuse să-i cânte ”La mulți ani”. Încercarea de a se ține tare a eșuat atunci când a venit și tortul cu toate lumânările pe el și Agnes a început să plângă. După ce și-a mai revenit, s-a uitat la tort și a spus încet, ”Harry, te-ar deranja dacă...vreau să spun...aș putea...vroiam să te întreb dacă mai putem ține tortul puțin? Adică putem să nu-l mâncăm imediat?”
Harry a dat din umeri și a răspuns, ”Sigur! Este în regulă! Poți chiar să ții tortul dacă vrei. Ia-l acasă dacă vrei.”
”Pot să-l duc acasă?” a întrebat ea. ”Locuiesc aproape și aș vrea să iau tortul cu mine pentru a-l arăta mamei mele, bine? Mă întorc imediat, pe cuvânt!”
Ridicându-se de pe scăunel și luând tortul de parcă ar fi fost cea mai mare comoară a vieții ei, a a pornit încet spre ușă. A plecat lăsându-i pe toți tăcuți și nemișcați.
După ce s-a închis ușa, liniștea din interior era asurzitoare. Neștiind ce să facă, Tony a rupt tăcerea spunând, ”Ce ziceți, ne rugăm?”
Tony s-a rugat pentru Agnes. El s-a rugat pentru mântuirea ei. S-a rugat pentru ca viața ei să se schimbe și ca Dumnezeu să fie bun cu ea. El s-a rugat pentru mântuirea celorlalți. După ce a terminat, Harry s-a aplecat spre el și a spus, ”Hei! Nu mi-ai spus că ești predicator. De ce biserică aparții?”
Într-unul dintre acele momente când ies doar cuvintele potrivite, el a răspuns, ”Aparțin unei biserici ce organizează petreceri pentru prostituate de ziua lor la 3:30 dimineața.”
Harry s-a oprit puțin, după care a răspuns, ”Nu, nu-i adevărat. Nu există așa o biserică. Dacă ar exista, aș veni la ea. Aș merge la o biserică din aceea!”
Tony și-a terminat povestea astfel. ”N-am merge cu toții la o așa biserică? N-am vrea cu toții să mergem la o biserică ce organizează petreceri de naștere pentru prostituate la 3:30 dimineața? Ei bine, aceste este genul de biserică pe care Isus a venit să-l facă. El nu știe de unde o avem pe cealaltă care este atât de corectă. Oricine citește Noul Testament va descoperi că lui Isus i-a plăcut să petreacă cu prostituate și cu tot felul de oameni de la marginea societății. Păcătoșii L-au iubit pentru că petrecea cu ei. Leproșii societății au găsit în El pe cineva care mânca și bea cu ei. În timp ce pioșii solemni nu puteau înțelege ce vrea El de fapt, acei oameni singuratici care de obicei nu erau invitați la petreceri erau atrași de El. Isus al nostru a fost și este Domnul petrecerii.”
Tony a adăugat mai apoi, ”Poate părea ciudat pentru un sociolog să se roage cu un grup de prostituate într-o cafenea în Honolulu la 3:30 dimineața, dar atunci părea lucrul cel mai firesc.
Cred că experiențe ca ale lui Tony au niște învățăminte importante pentru a sluji celor cărora Isus a spus că a venit să caute și să vindece. M-am gândit la niște întrebări: De ce organizează oamenii petreceri? Ce m-ar împiedica pe mine să organizez o petrecere ca aceea? Poate că m-aș simți incomod să mă aflu într-o situație similară. Dar dacă m-aș simți așa, de ce m-aș simți incomod? Ce ne ține de la a opera în afara normelor? Ne-ar fi mai ușor să facem lucruri neobișnuite dacă am avea deja obiceiul de a le face? Sunt sigur că dacă Isus ar fi aici în persoană, ar fi șanse mari de a-L găsi în situații similare. – Organizând o petrecere pentru cei ce n-au avut niciodată parte de una!
Este minunat să știi că dragostea Sa prin fiecare dintre noi poate face o diferență în viețile multor oameni singuratici din partea noastră de lume.
