Alegerea

August 30, 2012

De Virginia Brandt Berg

Te-ai gândit vreodată la decizia pe care a trebuit s-o ia Moise ca să părăsească Egiptul? Acea decizie l-a făcut mare pe Moise. Solomon este cunoscut pentru înţelepciunea lui, Daniel pentru viziunile lui, David pentru psalmii lui, iar Petru pentru zelul său, însă Moise a ajuns mare graţie deciziei pe care a luat-o.

Citim în Evrei, capitolul 11, că Moise este inclus între eroii credinţei, în rândul celebrităţilor lui Dumnezeu: „Prin credinţă, Moise, când a ajuns adult, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26).

Moise, care, bebeluş fiind, a fost găsit de fiica faraonului într-un coş în stufărişul înalt al Nilului, a fost crescut la palatul faraonului în belşug şi favoruri. Însă când a devenit adult a trebuit să decidă. El era evreu, nu egiptean: Să fie el devotat Egiptului şi să poarte coroana faraonilor, sau să-şi aleagă propriul popor?

Prin ce moment de criză a trecut acest tânăr, Moise! Imaginează-ţi-l urcat pe vreo înălţime şi privind luminile palatului sclipind din oraşul imperial - palatul cu toate bogăţiile şi cu toată frumuseţea lui, lucrurile cu care fusese obişnuit toată viaţa. Apoi, privind spre sud, înspre piramide, acolo unde lucrau ca sclavi pentru faraon, făcând cărămizi, evreii, propriul lui popor. În timp ce ei lucrau în sunetul biciului conducătorului sclavilor, inima lui Moise ardea înăuntrul lui. Ei erau poporul lui, însă, dacă alegea să fie una cu ei, trebuia să uite de tot confortul şi luxul pe care l-a avut din totdeauna; trebuia să poarte veşmântul dispreţuit al sclavilor şi să renunţe la mama lui adoptivă, fiica faraonului. Însă el a decis, după cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, „să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului”.

Aceste „plăceri ale păcatului” erau mult mai tentante decât ar putea crede cineva, citind această afirmaţie simplă, deoarece Egiptul la vremea aceea era cel mai atractiv loc de pe pământ. Grânarele îi dădeau pe deasupra şi bogăţiile lumii se vărsau în visteriile sale -, iar Moise le-ar fi putut moşteni pe toate!

Moise fusese educat „în toată înţelepciunea egiptenilor” (Fapte 7:22), aşa că ştia exact ce implica acea decizie: să treacă de la posedarea celui mai mare imperiu de pe pământ la sclavie. Însă el era nu numai educat şi înţelept, ci şi vizionar; el a fost gata să sacrifice plăcerile prezente pentru câştigurile viitoare. „El avea ochii pironiţi spre răsplătire”. Cu alte cuvinte, el ştia că plăcerile păcatului erau de scurtă durată, în timp ce răsplata lui Dumnezeu pentru alegerea corectă era pentru veşnicie.

Moise a înţeles că orice milionar, dacă nu este în graţiile lui Dumnezeu, nu este decât un simplu cerşetor. Apostolul Pavel a scris despre Iisus: „Măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi” (2 Corinteni 8:9). Aceeaşi alegere a făcut şi Moise.

Decizia lui Moise a atras după sine sărăcie, suferinţă şi umilire teribilă, însă el a ales mai degrabă să fie ultimul dintre copiii lui Dumnezeu pe pământ, ca apoi să poarte o coroană veşnică în Rai (Iacov 1:12; Apocalipsa 2:10). Aşa că el s-a alăturat copiilor lui Dumnezeu, ca apoi să stea împreună cu ei înaintea Regelui Etern.

Dacă ai fi fost atunci împreună cu Moise pe treptele palatului, poate ai fi spus că a luat o decizie prostească; însă stând cu el la picioarele tronului lui Dumnezeu în Rai, meditând la vremile apuse, ce alegere înţeleaptă şi glorioasă a făcut Moise! El a devenit unul dintre cei mai mari lideri ai lumii, iar influenţa lui se resimte până în ziua de astăzi.

Mulţi oameni au astăzi o viziune mărginită atunci când iau decizii; nu pot să vadă decât prezentul. Vând viitorul pentru prezent. Sunt orbi la răsplata care ar putea fi a lor.

Care este situaţia cu deciziile tale? Suferi de lipsă de prevedere sufletească, de miopie spirituală şi trăieşti în mare parte în prezent? Sau îţi ţii inima şi mintea îndreptate spre răsplata pe care Dumnezeu a promis-o celor care-L pun pe El şi împărăţia Lui pe primul loc?

Îţi orbesc plăcerile vederea răsplăţii măreţe pe care o are Dumnezeu pregătită pentru tine? Realităţile eterne sunt plăceri pe veci de veci! Dumnezeu te iubeşte şi are planuri mari pentru viaţa ta, însă te lasă pe tine să alegi. Fă alegerea cea bună.