Încrederea neclintită în lucrurile nădăjduite

Ianuarie 13, 2019

De Virginia Brandt Berg

Întrebarea este, când știi că nu mai trebuie să te rogi pentru ceva? Poți de fapt să știi când poți să te oprești să-L rogi pe Dumnezeu și să începi să-I mulțumești pentru ceea ce i-ai cerut? Eu cred că poți.

Să citim din nou definiția pe care Biblia o dă credinței. “Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare în lucrurile care nu se văd.”(1) De aceea cred că atunci când ajungi în acel loc vital în care ai acea încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, că nu mai trebuie să le ceri. Acela este momentul în care ajungi în locul în care ai încrederea. Aceasta este experiența credinței, și este prin această credință că Dumnezeu ne vorbește atunci când ne rugăm.

Acum intervine întrebarea: Cum poți să primești încredințarea de la Dumnezeu că ai fost ascultat, acea convingere vitală că ți se răspunde? Dacă te vei ruga sincer pentru ceea ce simți că îi este plăcut lui Dumnezeu și ții de acea rugăminte cu o determinare fixă, vei ajunge la convingerea că nu mai trebuie să te rogi pentru acel lucru. De ce? Deoarece încredințarea a venit în inima ta, pentru că știi că Dumnezeu te-a auzit și că nu mai trebuie să-L rogi din nou și din nou. De fapt, s-ar putea să simți că nici nu te mai poți ruga pentru acel lucru deoarece prin credință l-ai și primit.

Meditând asupra promisiunilor lui Dumnezeu până ce se naște în inima ta acea încredințare neclintită a lucrurilor nădăjduite, mai apoi vii cu modestie înaintea Domnului cu dorința ta, iar mai apoi intri în credința care-ți va aduce lucrul pe care l-ai cerut. Tu crezi, așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, că “căci orișicine cere, capătă”(2). De asemenea crezi promisiunea, “Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”(3) De asemenea crezi 1 Ioan 5:14, 15: “Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă, și dacă știm că ne ascultă, orice i-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Aceeași credință cu care ai început să te rogi devine din ce în ce mai puternică, iar încredințarea credinței vine și te oprește din a te mai ruga pentru dorința ta. Există o asemenea încredințare că Dumnezeu, Tatăl tău, te-a auzit, așa că credința ta a devenit realitate. Dar amintește-ți că credința este un dar de la Dumnezeu, iar El îți dă puterea de a primi în măsura în care te rogi și-i citești Cuvântul binecuvântat.

De atâtea ori cerem, iar mai apoi nu-L credem pe Dumnezeu, și nu primim ce am cerut. Odată I-am cerut lui Dumnezeu ceva pentru o perioadă foarte lungă și stăteam și mă gândeam. Dumnezeu mi-a vorbit inimii cu acea voce liniștită, “Ei bine, acceptă-l! Acceptă-l! De ce nu-l accepți?”

Cel mai important lucru pe care ar trebui să-l reținem de aici este că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Trebuie să-l crezi în ciuda oricărei contradicții din partea oricui, ori a circumstanțelor și a condițiilor ce te-nconjoară. Dumnezeu este mereu loial, dar Diavolul, care este tatăl minciunilor, deseori ne ispitește să acceptăm și să credem în emoții și circumstanțe în loc de a crede în Cuvântul lui Dumnezeu.

Avem acea lecție despre vindecarea fiului unui nobil care auzise că Isus venise din Iudea în Galileea. El L-a căutat pe Isus și L-a rugat să vină să-i vindece băiatul, deoarece acesta era pe moarte. Adeseori se întâmplă cu noi că atunci când ni se oferă rugăciune, nu suntem dispuși să credem decât dacă simțim vreo senzație extraordinară. Uneori sunt asemenea senzații, dar deseori nu este nimic ce să vedem, să simțim, ori să auzim. Dar acest nobil nu a cerut nimic. Era foarte urgent. Fiul lui era pe moarte, iar el a spus, “Doamne, vino până nu moare micuțul meu.” Era o credință ce avusese curajul să preseze, urgent, dar modest, iar Domnul L-a răsplătit. El i-a spus: “Du-te, fiul tău trăiește.”(4)

Iar acel nobil și-a văzut de drum. Nu mai avea nimic de ce să se agațe decât să creadă cuvântul lui Hristos. El nu putea să-și vadă imediat fiul și să observe dacă se simțea mai bine sau nu. Nu era nicio confirmare vizibilă, iar el trebuia doar să creadă că fiul lui se însănătoșise doar pentru că Isus spusese asta, iar cuvăntul său era adevărat. Oh, dacă am putea doar să credem că Hristos și-a împlinit promisiunile atunci când le cerem în numele Lui, chiar mai înainte de a vedea orice confirmare pământească care să ne garanteze credința.

Mai avem de învățat cât de diferită este credința față de văz. Cum îl limităm pe Dumnezeu cu cele cinci facultăți senzoriale pe care le avem. Am citit că omul a crezut cuvântul pe care I l-a spus Isus și și-a văzut de drum. El nu a stat să vadă cum se simțea, ce văzuse, ori ce auzise. El doar a crezut cuvântul domnului. Stau și mă întreb dacă tu te-ai fi îndoit de cuvântul Domnului până în momentul în care ți-ai fi întâlnit slujitorul cu vestea cea bună despre însănătoșirea băiatului?

Să nu-l limităm pe Dumnezeu prin a-I cere să vedem, ori prin a-I cere să ne trimită un semn, ceva deosebit. Să-L credem doar pe cuvânt. Crede în cuvântul Său scump; nu te va dezamăgi niciodată. Poți sta pe Cuvânt căci Dumnezeu este pe tron. Rugăciunea schimbă lucruri și va schimba lucruri și pentru tine dacă doar vei crede.

1 Evrei 11:1.

2 Matei 7:8.

3 Marcu 11:24.

4 Ioan 4:47-50.