Decembrie 13, 2018
Atunci când îl acceptăm pe Isus ca Mântuitor, păcatele noastre sunt iertate, iar ca urmare suntem priviți ca neprihăniți în fața lui Dumnezeu, fiind siguri de mântuire. În marea Sa dragoste pentru umanitate, Dumnezeu a creat o cale de a fi reconciliați cu El, iar acea cale era prin sacrificiul Fiului Său, Isus, care și-a dat viața pentru ca noi să putem fi născuți din nou ca membri ai familiei lui Dumnezeu. Mântuirea a schimbat relația noastră cu Dumnezeu - El este acum Tatăl nostru. Noi suntem etern parte a familiei Sale.
Fiind născut din nou nu înseamnă că nu mai păcătuim, ori că atunci când o facem, păcatele noastre nu au consecințe. Păcatul are efecte negative în viețile noastre și în viețile celorlalți, dar cea mai afectată este relația noastră personală cu Dumnezeu. Păcatul creează o ruptură în relația cu Tatăl nostru, iar mărturisirea păcatului repară acea ruptură. Este nevoie de efort din partea noastră pentru a repara lucrurile, la fel cum este nevoie de efort pentru a restabili o relație cu cineva pe care l-am ofensat.
Mărturisirea este modul de a contracara efectul păcatelor noastre asupra relației noastre cu Dumnezeu. Dacă nu reparăm ruptura prin mărturisirea păcatelor noastre, riscăm să devenim întăriți în inimile și spiritele noastre și să ne depărtăm de El. John MacArthur a scris:
În Tatăl Nostru, Isus ne învață să-L rugăm pe Tatăl să ne ierte păcatele (1). El nu ne-a spus să ne rugăm repetat pentru justificare, deoarece aceea o primim atunci cănd suntem mântuiți.(2) În schimb, El ne arăta modul de a ne restaura relația personală cu Dumnezeu atunci când aceasta a fost fisurată, ori stricată datorită păcatelor noastre.
Mărturisindu-ne păcatele și cerându-I lui Dumnezeu să ne ierte reprezintă calea spre restaurare. Atunci când venim la El și admitem că am păcătuit, când ne cerem iertare și avem o pocăință sinceră, ruptura este reparată, iar relația stricată este restaurată. Noi suntem curățați și putem din nou să fim în părtășie cu neprihănirea, Dumnezeu Însuși.
“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele, și să ne curățească de orice nelegiuire.”(3) Dumnezeu dorește să ne ierte, iar mărturisirea este calea prin cale noi primim mila și compasiunea Sa.
Cuvântul grec pentru păcat este hamartia, ceea ce înseamnă să nu nimerești ținta, să rătăcești de la calea neprihănirii și a onoarei, să faci o greșeală. Ca și Creștini, noi nu vrem să rătăcim de la calea neprihănirii, ori să ratăm ținta. Scopul nostru este de a călători prin viață aproape de Isus, să nu ne depărtăm de El. Atunci când păcătuim, noi ne depărtăm de El, dar mărturisirea ne apropie de El. Mărturisirea este o expresie a dragostei și a dorinței noastre de a avea o relație apropiată cu Isus și să stăm conectați cu El.
Atunci când ne mărturisim păcatele, noi suntem de acord cu faptul că El condamnă păcatul și recunoaștem că păcătuind am făcut ceva împotriva lui Dumnezeu personal, împotriva Cuvântului Său și împotriva naturii Sale. Noi recunoaștem că păcatul este greșit și că am făcut ceva ofensator față de El.
Înseamnă a recunoaște că aceste acțiuni nu sunt pe placul lui Dumnezeu și că făcându-le, facem rău relației noastre cu El. Înseamnă a fi de acord că datorită păcatelor umanității, inclusiv a păcatelor noastre personale, Isus a suferit tortura și moartea pe cruce. Mărturisirea este recunoașterea că aceste lucruri sunt greșite, că noi personal le-am făcut, că l-am ofensat pe Dumnezeu, că ne pare rău și că avem nevoie de iertarea Sa. Este de asemenea o expresie a înțelegerii noastre că atunci când ne mărturisim păcatele, Dumnezeu, în dragostea și mila Sa, ne iartă.
Charles Spurgeon a subliniat faptul că, ca și copii ai lui Dumnezeu, noi nu venim în fața Sa să mărturisim precum un vinovat, ori un criminal în fața unui judecător. În schimb, ca și copii ai Săi, noi venim la Tatăl nostru iubitor care vrea să ne ierte.
Atunci când ne mărturisim păcatele, noi recunoaștem și ne admitem greșeala. Noi declarăm că indiferent față de cine am greșit, am greșit față de Dumnezeu, în fața căruia suntem răspunzători, ne pare sincer rău că am făcut-o și-I cerem iertarea.
Bine-nțeles că parte a mărturisirii este pocăința, însemnând schimbarea minții, o schimbare a perspectivei și a scopului. Pocăință înseamnă întoarcerea de la păcat spre Dumnezeu, tot așa cum fiul risipitor s-a întors din țara îndepărtată înapoi la casa tatălui său. Înseamnă a-ți părea rău pentru că ai păcătuit și decizând să te schimbi.
Fiecare dintre noi păcătuiește frecvent. Noi nu vrem, de regulă nu vrem, dar o facem. Și cu toate că unele păcate sunt mai serioase decât altele, toate păcatele fac rău spiritual. Mărturisirea este parte a procesului de reparare a răului făcut de păcat.
Înainte de a veni în fața lui Dumnezeu pentru a ne mărturisi păcatele, este bine să ne luăm puțin timp pentru o examinare de sine, gândindu-ne și rugându-ne despre modul în care ai păcătuit, ori despre anumite păcate pe care ți le amintești. Scopul nu este acela de a scoate din rădăcini fiecar detaliu al fiecărui păcat, ci mai degrabă de a-I îngădui Domnului să se miște în inima ta pentru a-ți arăta zone în care ai nevoie de iertarea Sa.
Scriptura ne spune să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu. “Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: “Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile. Și Tu ai iertat vina păcatului meu.”(4) Noi mărturisim Domnului pentru că El este cel impotriva căruia am păcătuit.
Pe lângă mărturisirea păcatelor lui Dumnezeu, Scriptura de asemenea vorbește despre mărturisindu-ne păcatele altora. “Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”(5) Dacă iertați păcatele cuiva, ele le vor fi iertate.”(6)
Unii Creștini - Romano Catolicii, Ortodocșii și unii Anglicani - pun în practică acest sfat de a mărturisi păcatele unii altora, ei mărturisindu-și păcatele preotului. În general, credința protestantă este aceea că mărturisirea se face numai către Dumnezeu în rugăciune privată. La unele slujbe protestante, pastorul va cere timp pentru ca unii membri să aibă ocazia să-și mărturisească păcatele Domnului.
În general mărturisirea păcatelor este o chestiune privată între individual și Dumnezeu, așa cum am văzut din versetele de mai sus, sunt ocazii în care suntem sfătuiți să ne mărturisim păcatele unii altora.
Sunt momente în care unii oameni își mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, dar simt că nu este de ajuns; ei nu au pace că mărturisirea lor le-a restaurat relația cu Dumnezeu. În acele momente poate fi benefic să-ți mărturisești păcatul unui frate, ori unei surori în care ai încredere. Făcând o mărturisire verbală unui alt Creștin de încredere, este uneori necesară pentru a te face să realizezi iertarea, rezultând în pace a inimii, minții și spiritului.
Unul dintre scopurile noastre ca și Creștini este de a avea o relație profundă cu Dumnezeu prin Isus. Deoarece păcatul ne separă de Dumnezeu, încercăm să nu păcătuim; totuși, ca ființe umane, este imposibil să fim eliberați complet de păcat. Din această cauză, mărturisindu-ne păcatele și căutând iertarea lui Dumnezeu, sunt primordiale pentru a avea genul de relație cu Dumnezeu pe care ne-o dorim. Mărturisirea reprezintă modul lui Dumnezeu de a elimina efectele păcatului în relația noastră cu El. Dumnezeu dorește să ne ierte, iar El vrea să căutăm iertarea Sa.
Atunci când venim la Domnul să ne mărturisim păcatele, s-ar putea să venim triști, dar plecăm cu bucurie - Bucuria că suntem iertați, bucuria că relația noastră cu El este restaurată și că putem sta în prezența Sa fără greutatea păcatului. Mărturisirea duce la sărbătorire. Păcatele noastre sunt iertate, iar viețile noastre schimbate. Cu alte cuvinte, “Mărturisirea este bună pentru suflet.”
1 Luca 11:4.
2 Romani 8:1.
3 1 Ioan 1:9.
4 Psalmi 32:5.
5 Iacov 5:16.
6 Ioan 20:23.
Copyright © 2024 The Family International