A sluji

Noiembrie 21, 2018

De Peter Amsterdam

Isus când a intrat în lume a luat chipul unui rob.1 Ca și creștini, noi, ca și El, suntem chemați să slujim. Asemenea slujbă este o formă de a lăsa lumina noastră să strălucească în fața oamenilor, care la rândul lor dau slavă lui Dumnezeu.2 Toată slujba creștină este frumoasă și o parte importantă a dragostei noastre pentru Dumnezeu, și cu toate că diferiți creștini oferă slujbe diferite, toate slujbele care-L onorează pe Dumnezeu sunt slujbe onorabile.

Slujba poate sluji unui scop dual - ajutându-i pe alții, dar în același timp ajutându-te pe tine să obții victoria în vreun aspect al vieții tale în care creșterea ta spirituală să fie limitată. De multe ori noi slujim exclusiv din dragoste pentru Domnul și pentru ceilalți. Cu toate acestea, cei care caută să crească spiritual, să se antreneze și să se întărească, pot găsi slujba ca pe un mod frumos, deși sacrificial, de a obține acest lucru.

Motivația pentru a sluji poate fi găsită în Scriptură. Noi suntem motivați de:3

*Recunoștință:A sluji este răspunsul corect față de bunătatea lui Dumnezeu față de noi. “Slujiți-I cu credincioșie din toată inima voastră; căci vedeți ce putere desfășoară El între voi.”4

*Bucurie:Noi slujim de bucurie și nu morocănoși: “Slujiți Domnului cu bucurie.”5

*Iertare:Ca și Isaia, ale cărui păcate fuseseră iertate și care imediat s-a oferit să slujească, noi slujim ca răspuns al iertării pe care ne-a arătat-o. “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit. Am auzit glasul Domnului întrebând: “Pe cine să trimit, și cine va merge pentru Noi? Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!”6

*Modestie:Noi slujim motivați de modestie: “Deci, dacă Eu, Domnul și învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu.”7

*Dragoste:Noi slujim pentru că îl iubim pe Dumnezeu și pe ceilalți: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”8

Atunci când suntem motivați să slujim din recunoștință, bucurie, modestie și dragoste pentru Dumnezeu și pentru ceilalți, vom fi dispuși să slujim în orice situație și în orice fel ne conduce El să o facem - fie într-un mod extraordinar, ori obișnuit.

Atunci când Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi, El a făcut ce face de obicei un sclav. Pe vremea Lui, nimeni decât un sclav ar fi spălat picioarele celor ce intrau în casa cuiva. În acea noapte, în acea cameră, Isus - Cel care a vindecat mulțimi de oameni bolnavi, care a scos draci, a liniștit furtuni și care a mers pe apă - a îngenuncheat și a spălat picioarele murdare a celor pe care-i iubea și pe care-i slujea.

“După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat hainele, S-a așezat iarăși la masă și le-a zis: “Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiți:”Învățătorul și Domnul”, și bine ziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul îi Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat să spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decăt cel ce l-a trimis. Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți.” - Ioan 13:12-17

Isus a clarificat faptul că indiferent de statutul tău spiritual, loc de muncă, bogății, ori orice altceva care te-ar plasa deasupra celorlalți, toate acestea trebuie puse deoparte atunci când îi slujești pe alții. Atunci când Iacov și ioan L-au întrebat despre poziții de autoritate peste alții, Isus le-a spus, “Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru.”9 Isus schimbă focusul de pe poziție, ori autoritate, și arată că măreția în ochii lui Dumnezeu este găsită slujindu-L pe Dumnezeu și pe ceilalți, din dragoste, modestie și dintr-o poziție de recunoștință și iertare.

Slujba făcută din dragoste pentru Dumnezeu și pentru ceilalți nu caută răsplăți externe. Nu condiționează ca alții să știe despre ea. Nu caută aplauzele, ori recunoștința altora. Îi este de ajuns să o facă pe ascuns și cu modestie. Nu face diferență între o slujbă “mică”, ori “mare”, din moment ce toate slujbele derivă din aceeași motivație. Accentul nu este pus pe rezultate. De asemenea, nu acceptă ca celui ce slujește să i se plătească înapoi. Bucuria este pur și simplu în sjulba însăși. Nu indiscriminează, nu caută să-i slujească pe cei mari și puternici, ci mai degrabă caută să slujească pe cei care au nevoie - care deseori sunt cei mici și fără apărare. Este făcută cu loialitate, indiferent de sentimente; nu este afectată de capricii ori modă. În schimb, disciplinează sentimentele și face ce este nevoie. Are grijă de nevoile celorlalți fără pretenții.10

Începe cu o atitudine de a servi. Înseamnă a ave o dorință de a servi, de a ajuta oricând și oriunde este nevoie de ajutor. Arată dragoste într-un mod tangibil și grijă pentru cei în nevoi. Dă o mână de ajutor la nevoie. Folosește atât talentul cât și darurile Duhului pentru a ajuta în orice fel poți acolo unde este nevoie.

“Purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel legea lui Hristos.”11 Dragostea este împlinită atunci când purtăm rănile și suferințele altora, atunci când plângem cu cei ce plâng, mai ales cu cei ce călătoresc prin valea umbrei morții. Noi putem ridica tristețea și durerea celorlalți în brațele puternice și delicate ale lui Isus.

Isus a spus:”Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.”12 Dacă dorim să fim ca și Hristos, atunci trebuie să învățăm să-i slujim pe alții în dragoste și modestie, așa cum a făcut și Isus, fără a căuta nimic altceva decât a-L slăvi pe Tatăl, este o disciplină ce merită exersată.

1 Filipeni 2:6-7.

2 Matei 5:16

3 Idei luate din cartea lui Donald S. Whitney, Spiritual Disciplines for the Christian Life (Colorado Springs, Navpress, 1991), 117-122

4 1 Samuel 12:24.

5 Psalmi 100:2.

6 Isaia 6:7-8.

7 Ioan 13:14-15.

8 Matei 22:37-39.

9 Marcu 10:42-44.

10 Richard J. Foster, Celebration of Discipline (New York: HarperOne 1998), 129-30.

11 Galateni 6:2.

12 Luca 22:27.