Septembrie 4, 2018
Este aceeași cameră, în același apartament, 34 de ani mai târziu.
Vederea de la fereastră este aceeași, doar copacii de afară s-au înălțat foarte mult.
Este același cartier, în același oraș, cu aceleași străzi, doar că acum sunt mult mai multe maștini.
Este aceeași țară, cu același steag și cu același imn, dar cu toate acestea mă simt ca un străin aici.
Cu toate că am crescut în acest bloc de apartamente, deoarece am fost plecat o perioadă aât de îndelungată, acum nu recunosc pe nimeni în acest loc.
Totul a început aici. Din acest apartament am plecat într-o aventură misionară, care, la acea vreme, nu știam ce-mi va aduce, ori cât de mult va dura. Iar acum sunt din nou aici de unce a început totul.
Am parcurs integral circumferința unui cerc în viața mea - 360 de grade. Mi-au trebuit 34 de ani.
Cunosc acest loc deoarece mi-a fost casă pentru mulți ani. Aici în acest loc, tânăr fiind, L-am provocat pe un Dumnezeu necunoscut să facă ceva folositor cu mine.
Încă îmi amintesc acel moment de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Sosind acasă nu cu mult după răsărit, după o noapte de consumat droguri, obosit de ceea ce simțeam ca fiind o existență fără niciun scop, în starea mea deznădăjduită am rostit aceste cuvinte: “Ascultă, Dumnezeu, dacă ești acolo și dacă ești într-adevăr omniprezent și atotcunoscător, așa cum spun unii că ești, nu trebuie să-ți explic nimic despre viața mea. Tu vezi cât de mizerabilă este. Vreau ori o viață fericită cu un scop, ori vreau să mor, una din două, dar nu mai rezist trăind fără niciun sens. Am nevoie de Tine să faci ceva în legătură cu situația asta.”
Cu toate că am spus acele cuvinte, la acea vreme eram foarte speriat să “mă transfer în nonexistență”, eu așa imagindându-mi moartea.
De la acel moment de disperare, am parcurs integral circumferința unui cerc în viața mea.
Sunt în aceeași locație în care am trăit ca tânăr. Timpul a trecut, iar acest tânăr a devenit adult cu o atitudine diametral opusă.
Dar vârsta mea nu reprezintă factorul principal aici. Sunt două motive cheie responsabile de această schimbare.
În primul rând, nu mai este un Dumnezeu necunoscut căruia îi vorbesc, ori mai bine zis, cu care conversez.
În al doilea rând, nu îmi mai este frică să mor. De fapt, cu cât îmbătrânesc, cu atât mai mult aștept relocarea mea. Acum știu ce mă așteaptă.
Am parcurs integral circumferința unui cerc în viața mea.
Din acest loc am decis să mă alătur misionarilor pentru a merge și a cuceri lumea. Era o echipă foarte entuziastă, plină de personalități diferite.
Cum a mers cucerirea și care sunt rezultatele?
Pare-se că lumea aceasta nici n-a clipit în toată perioada cât am călătorit prin ea. Dar în ciuda faptului că nu am fost observat de către lume, am amintiri foarte plăcute legate de ceea ce am făcut. Am văzut oameni puternici plângând de recunoștință, dependenți de droguri fiind eliberați de dependență, oameni obișnuiți prinzând credință în Dumnezeu, și pe alții găsindu-și scopul în viață. Asta ar trebui să însemne ceva. Aceasta-mi este moștenirea pe care o las.
Am parcurs integral circumferința unui cerc în viața mea și am învățat mult făcând asta.
Dar spre deosebire de copaci, unii dintre ei depășind ca înălțime blocul de patru etaje, și pe care mi-i amintesc fiind plantați ca lăstari, viața mea n-a crescut vertical.
A fost mai degrabă o spirală, semănând cu un tirbușon, ori cu arcul de suspensie al unei mașini. Unele clase ale vieții a trebuit să le repet de câteva ori, doar că la un alt nivel. Alteori era un urcuș lent.
Am parcurs integral circumfeința unui cerc în viața mea, și a trecut atât de repede.
Regrete? Nu prea. În afară de unele momente prostești, dar cine nu are asemenea momente? Hai să le numim oportunități mari pentru învățare.
Dacă cineva mi-ar oferi să-mi încep viața de la început, aș accepta? Aș mai încerca o dată, dar numai dacă mi-aș putea păstra experiența câștigată, nu ca un alt tabula rasa (1).
Am parcurs integral circumfeința unui cerc în viața mea, și practic sunt două lucruri pe care le-am făcut și de care sunt mândru.
L-am găsit pe Dumnezeu. Spun asta, dar de fapt a fost Dumnezeu Cel care m-a găsit pe mine atunci când eram pierdut.
Am încercat să-L împărtășesc cu alții pentru aproape 30 de ani. Indiferent de eforturile mele, lumea pară să continue pe drumul spre distrugere. Dar trebuie să cred că succesele pe care eforturile mele le-au avut în viețile individuale au fost ceea ce au trebuit să fie. Doar pentru că erau mici nu înseamnă că n-au fost spectaculare.
Am parcurs integral circumfeința unui cerc în viața mea și sunt din nou în anticameră.
În acest moment al vieții mele “spiralate”, stau și-L aștept pe Domnul pentru a ști ce să fac în continuare.
Judecând exclusiv după cifre, ar trebui să mai am îndeajuns ani pentru a-mi continua spirala pentru ceva vreme. Chiar am și promisiunile lui Dumnezeu pentru asta.
Uitându-mă însă dintr-o altă perspectivă, poate că sunt pregătit pentru a fi mutat într-un tărâm invizibil. Spun asta pentru cazul în care promisiunile pe care le-am primit se referă la vindecare pe tărâmul de dincolo și nu în cel prezent.
Indiferent de întorsătura vieții, de această dată am un foarte mare avantaj față de tânărul confuz de acum câteva decenii. Multe aspecte ale lui Dumnezeu pe care le știu nu sunt doar prin credință. Acum am și experiență pentru a-mi întări spusele. Este ceva de neprețuit. Cuvântul lui Dumnezeu este o adevărată comoară, dar Cuvântul lui Dumnezeu testat și dovedit de mine personal are o valoare chiar mai mare.
Indiferent de întorsătura vieții mele, sunt sigur de un lucru: va fi o altă aventură extraordinară pe care de-abia o aștept.
“Căci știu în Cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce i-am încredințat până în ziua aceea.” 2 Timotei 1:12
1 În filozofia lui Locke, tabula rasaera teoria conform căreia la naștere, mintea umană este ca “o farfurie curată”, fără reguli pentru a procesa date, și că datele și regulile sunt adăugate exclusiv prin experiențe sensoriale.
Copyright © 2024 The Family International