Iunie 13, 2018
Mireasma ta îmbietoare, Doamne, este cunoscută peste tot în lume. Tu ai lăsat parfumul tău divin atunci când Te-ai trezit. Tu ne desfeți cu miresme nenumărate. Arome de iasomie, de crini de ghimbir și de magnolii. Mirosul de copac proaspăt tăiat. Mirosul îmbietor de pâine proaspăt coaptă. Buchetul unui vin îmbătrânit în răcoarea unui butoi de stejar. Parfumul merelor ce umple camera. Aroma cafelei proaspăt măcinate. Mirosul lemnului ce arde în vatră. Mireasma florilor de portocali și a eucaliptului. Parfumul mirodeniilor. Mirosul plăcut al buchetului de flori de câmp. Mirosul dulce al fânului. Mireasma mării, adusă de briză pe plajă. Parfumul brazilor ce umple sufletul de bucurie. Prin mulțimea de miresme cu care ne desfeți viețile, Tu ai lăsat o atingere a propriei Tale prezențe în lume.
Cofeinizată cu surprize
Viața vine cofeinizată cu surprize. Modificări. Tranziții. Schimbări. Cobori pe scară, din casă, peste tipul cel nou, sus prin sistem. Toată mișcarea aceasta. Unele schimbări sunt binevenite, altele nu sunt. Iar în acele momente rare când crezi că lumea s-a liniștit, ai grijă…
Putem să cerem o cafea decofeinizată, dar s-ar putea să n-o primim. Cei dintâi ucenici n-au primit-o.
“Mă duc.”1
Imaginați-vă șocul pe care l-au avut atunci când Isus a rostit acele cuvinte. El le-a spus în seara celebrării Paștelor, joi seara în cămăruța de sus. Hristos și prietenii Lui tocmai se bucuraseră de o cină calmă în mijlocul unei săptămâni haotice. Aveau motive să fie optimiști. Popularitatea lui Isus era din ce în ce mai mare. Oportunitățile creșteau. În doar trei ani, mulțimile L-au ridicat pe Hristos pe umeri… El era speranța omului de rând.
Ucenicii vorbeau deja de împărăție, pregătiți să coboare foc pe inamicii lor, îmbulzindu-se pentru o poziție în cabinetul de miniștri a lui Hristos. Își imaginau o restaurare a Israelului la zilele de glorie de odinioară. Gata cu ocupația romană și cu opresiunea străină. Aceasta era parada spre libertate, iar Isus o conducea.
Iar acum asta? Isus a spus, “Mă duc.” Anunțul i-a șocat. Când Isus a început să le explice, “Știți unde Mă duc, și știți și calea într-acolo”, Toma, exasperat, i-a răspuns, “Nu știm unde Te duci; cum putem să știm calea într-acolo”?2
Hristos le-a dat ucenicilor o cupă de tranziție majoră, iar aceștia încercau să i-o dea înapoi. N-am fi făcut și noi la fel? Dar cine reușește? Cine este acela care să treacă prin viață fără niciun fel de surprize?
Schimbarea ne ia viețile și le aruncă pe trambulină, iar atunci când o face, Dumnezeu trimite pe cineva special să ne stabilizeze. În seara premergătoare morții Sale, Isus le-a dat ucenicilor Săi următoarea promisiune: “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”3 - Max Lucado
O ceașcă de cafea
Am descoperit că zilele pe care le încep cu Dumnezeu sunt cele mai bune. El este ca o ceașcă bună de cafea: inspir adânc din aroma Sa, mă bucur de gustul minunat, mă bucur de căldura ei într-o dimineață răcoroasă, și las bunătatea ei să mă propage la acțiune în ziua ce-mi stă în față. Face ca trezitul de dimineață să fie ceva ce anticipez cu plăcere, iar memoria bucuriei să o port de-a lungul zilei.
Atunci când îmi încep ziua cu Dumnezeu, am asigurarea că El este cu mine, că este de partea mea, că îmi aude rugăciunile și că mi le va răspunde. Este o asigurare minunată pe care să o ai. Tot așa cum îmi place să-l aud pe soțul meu spunând:”Sună-mă dacă intervine ceva sau dacă ai nevoie de ceva. De-abia aștept să ne vedem din nou diseară. Te iubesc.” Atunci când Dumnezeu promite să-și petreacă ziua cu mine și să-mi fie alături, ajutându-mă cu orice probleme care apar, știu că așa va și face. El este un adevărat gentleman care nu-și încalcă cuvântul dat. El spune: “Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc,” și, “Voi merge Eu însumi cu tine, și îți voi da odihnă.”4
Atunci când Îl caut primul lucru dimineața, prezența Sa tinde să rămână pe tot cuprinsul zilei, aducând cu ea o conștientizare a faptului că este atât de aproape de mine, și a abilității Sale de a mă conduce și de a-mi ghida gândurile și acțiunile pentru a fi cât mai productive. Conexiunea a fost făcută, iar după aceea, este mai ușor să rețin amintirea Sa pe parcursul zilei.
Liniștea dimineții, înainte ca toate preocupările zilei să ne inunde mințile, este un timp perfect pentru a-L auzi pe Dumnezeu șoptindu-ți în urechile sufletului. El se bucură să ne audă rugăciunile, dar de asemenea Îi place să ne vorbească. El ne poate da înțelepciune, inspirație și idei, cât și pace. Dacă avem nevoie de asistență practică, înțelegere spirituală, ori doar de pace a minții, pentru a ne ajuta pe parcursul zilei, merită să-ți faci timp să-L cauți, să-L auzi și să-L cunoști. - Maresha Voorn
1 Ioan 14:28.
2 Ioan 14:4-5.
3 Ioan 14:26-27.
4 Proverbe 8:17; Exodul 33:14.
Copyright © 2024 The Family International