Septembrie 4, 2017
“Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava! adică: Tată! Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem copii, suntem moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos.” - Romani 8:15-171
Cum ai răspunde dacă te-aș întreba următoarea întrebare: “Crezi sincer că lui Dumnezeu îi place de tine, nu doar pentru că teologic, Dumnezeu trebuie să te iubească?” Dacă poți răspunde cu adevărat sincer, “Oh, da, Tatălui meu îi place foarte mult de mine,” ai simți o compasiune calmă pentru tine, care ar fi apropiată de ceea ce înseamnă tandrețea.
“Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun chip.”2 Scriptura sugerează că esența naturii divine este mila (compasiunea) și că inima lui Dumnezeu este definită de sensibilitate. “Datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”8 Richard Foster a scris, “Inima Sa este cea mai sensibilă și mai tandră. Nicio faptă nu trece neobservată, indiferent de cât de neînsemnată ori mică. Un pahar de apă rece este îndeajuns pentru a pune lacrimi în ochii lui Dumnezeu. Tot așa cum mama mândră de copilul ei care-i face cadou un buchet de flori de câmp, așa și Dumnezeu celebrează expresiile noastre timide de recunoștință.”
Isus, în care “locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii”4 este singurul care înțelege tandrețea și compasiunea inimii Tatălui. Născut din Tatăl pentru eternitate, El este copilul Tatălui. De ce i-a iubit Isus pe păcătoși, pe niște coate-goale, gloata care. nu știa nimic despre Lege? Deoarece Tatăl Lui îi iubea. El n-a făcut nimic de la Sine ci numai ceea ce Tatăl Lui îi spunea. Prin tot ceea ce a făcut, împărțindu-și mâncarea, propovăduind, învățând și tămăduind, Isus a pus în practică dragostea lipsită de orice fel de discriminare a Tatălui - o dragoste ce face ca soarele Lui să răsară atât peste cei răi cât și peste cei buni, iar ploaia Sa să cadă atât peste cei drepți cât și peste cei nedrepți.5
Deoarece soarele strălucitor și ploaia sunt date atât celor ce-L iubesc pe Dumnezeu cât și celor care-L resping, compasiunea Fiului îi cuprinde pe cei ce încă trăiesc în păcat. Fariseul ce se ascunde în fiecare dintre noi îi respinge pe păcătoși. Isus însă s-a întors către ei cu bunătate. El este mereu acolo de-a lungul întregii lor vieți de dragul conversiei, care este mereu posibilă, până la ultimul moment. - Brennan Manning
Fii și fiice
“Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: “Ava”, adică: “Tată!” Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu.” - Galateni 4:6-7
În Evanghelia după Marcu, îl auzim pe Isus spunând, “Ava, adică: Tată, - Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.”6 Ava era modul în care un fiu ori o fiică a primului secol din Palestina și-ar fi strigat tatăl; era un cuvânt familiar, ca tată ori tătic, în limba aramaică vorbită la acea vreme. Isus a folosit acest cuvânt în rugăciune și i-a învățat și pe ucenicii Săi să facă la fel, deoarece exprima apropierea, afecțiunea, relația familială pe care credincioșii ar trebui să o aibă cu Dumnezeu. De-a lungul Evangheliilor, atunci când Isus i se adresa lui Dumnezeu ca Tată în rugăciune, cel mai probabil că folosea cuvântul Ava, așa cum ar fi făcut-o în aramaică.
De fiecare dată, cu excepția uneia, în toate cele patru Evanghelii, atunci când Isus se ruga, El folosea cuvântul Tată.7 El se ruga mereu Tatălui Său și i-a învățat și pe ucenicii Săi să facă la fel. (Deoarece Noul Testament a fost scris în greacă, cuvântul grec pater a fost cel folosit în loc de ava; cu toate acestea, ava este menționat de trei ori, ceea ce ne lasă să înțelegem că termenul folosit de Isus și ucenicii Săi în rugăciune era ava, tradus ca pater ori tată în Noul Testament.8) Folosirea cuvântului Ava (Tată) de către Isus, dă tonul genului de relație personală pe care suntem privilegiați de a o avea cu Dumnezeu, datorită darului mântuirii. Noi suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu; nu în același mod în care este Isus, ci ca și copii adoptați în familia lui Dumnezeu. Atunci când ne rugăm, noi venim în fața lui Ava, a Tatălui nostru.
Acest mod de a se adresa lui Dumnezeu era folosit și în bisericile din perioada lui Pavel în care se vorbea greaca. Este un cuvânt care era mai ales asociat cu Isus în perioada bisericii timpurii; a spune Ava însemna a avea o relație de frăție cu Isus și o moștenire comună. Noi, ca și copii adoptați în familia lui Dumnezeu, avem de asemenea o relație cu Tatăl. Noi putem avea o conexiună intimă cu El, tot așa cu am avea cu tatăl nostru pământesc. - Peter Amsterdam
Tatăl nostru din ceruri
“Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu? Și suntem!” - 1 Ioan 3:19
Cum obișnuiai să-i atragi atenția și să-l chemi în ajutor pe tatăl tău pământesc? Era tati, tată, ticu, ori tăticu? În funcție de fiecare continent în parte, expresia diferă foarte mult. În cultura lui Hristos de acum 2000 de ani, cuvântul era “Ava” - un strigăt de copil exprimând încrederea, care încă mai poate fi auzit și azi în Orientul Mijlociu.
Este același strigăt ce venise de pe buzele lui Hristos în timpul agoniei Sale din grădină: “Ava, adică Tată, depărtează de la Mine paharul acesta!”10 Uimitor însă cum acest cuvânt pe care un copil îl folosește pentru tatăl său iubitor, este cuvântul cu care Isus ne spune să ne începem propria conversație cu Dumnezeu, “Tatăl nostru care ești în ceruri.”11
“Ava” la începutul rugăciunii Domnului dă tonul modului în care ar trebui să ne raportăm la Dumnezeu. Modelul israeliților tremurând în timp ce se apropiau de poala muntelui Sinai, fiindu-le frică să se uite în sus ori să rostească numele lui Dumnezeu nu este pentru noi. “Voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: “Ava! adică: Tată!”12
Fiul divin al lui Dumnezeu ne-a câștigat acest drept de a ne apropia de Dumnezeu cu încrederea unui copil la genunchiul tatălui său, dându-și viața pentru noi. “Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: “Ava”, adică: “Tată”!”13 - Părintele Tom Forrest14
1 Biblia.
2 Isaia 49:15.
3 Luca 1:78-79.
4 Coloseni 2:9.
5 Matei 5:45.
6 Marcu 14:36.
7 Singura dată în care Isus n-a folosit cuvântul Tată în rugăciune, așa cum o făcea de obicei, a fost atunci când era pe cruce, și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: “Eloi, Eloi, lama sabactani” care tâlmăcit înseamnă: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Marcu 15:34). În cazul acesta el a citat din Psalmul 22:1.
8 Marcu 14:36, Romani 8:15, Galateni 4:6.
9 Biblia
10 Marcu 14:36.
11 Matei 6:9-13.
12 Romani 8:15.
13 Galateni 4:6.
14 http://www.marian.org/marianhelper/bulletin/fatherdelight.html
Copyright © 2024 The Family International