Aprilie 30, 2017
Uneori există puțină confuzie în rândul creștinilor atunci când vine vorba de a aplica sfatul lui Isus de a “nu judeca, ca să nu fiți judecați” (1) și cel în care ne spune “judecați după dreptate”.(2) Ni se spune să nu judecăm și să-i condamnăm pe alții și să judecăm după dreptate - ceea ce implică discernământ, evaluare și diferențiere între bine și rău și de a “ne depărta de rău și de a face binele”. (3)
Una dintre capcanele ce ne pasc ca și creștini, fiind parte din procesul de creștere și ajungere la maturitatea creștinească, este tendința de a pune etichete ori judecăți asupra oamenilor ori situațiilor, ori de a le împărți problemele pe categorii într-un mod alb-negru, pentru a putea discerne și judeca mai ușor ce este bine și ce este greșit. Ca și creștini, noi suntem chemați să avem convingere și să “fim totdeauna gata să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi”, dar s-o facem “cu blândețe și respect.”(4) Parte a uceniciei creștinești este identificarea și categorizarea problemelor, atitudinilor ori acțiunilor ca bune sau greșite, ca acceptabile sau inacceptabile pentru a putea judeca corect ori a avea o judecată corectă; și cu toate acestea în interacțiunile noastre unii cu alții mărurisindu-ne credința și convingerile, suntem chemați să o facem cu blândețe și respect.
Creștinismul ne oferă un cod moral foarte clar, iar Biblia ne învață cum să ne comportăm. De-a lungul Evangheliilor, Isus ne-a învățat diferența dintre corect și greșit, bine și rău, voia lui Dumnezeu și propria noastră voințâ, iar apostolii au dezvoltat acele principii și au creat reguli și politici de guvernare a bisericii, oferind principii nealterate de timp de a propovădui dragostea lui Dumnezeu și de a urma exemplul lui Isus în a trăi o viațâ potrivită principiilor lui Dumnezeu.
Cu toate că Isus a vorbit împotriva atitudinilor și conduitelor critice față de alții, este clar că noi ca și persoane trebuie să “judecăm după dreptate” (5) în ceea ce privește evaluarea și discernerea dacă ceva este o alegere bună sau nu, ori dacă ceva este moral corect ori nu. Acele decizii deseori nu sunt clar marcate ori clare și este normal să reflectăm asupra atitudinilor, acțiunilor ori a comportamentului pe care-l vedem în jurul nostru pentru a încerca să le împărțim pe categorii: corecte ori greșite, bune sau rele, alegeri bune ori alegeri greșite.
A nu fi critici nu înseamnă că nu putem ori că nu ar trebui să evaluăm corectitudinea anumitor lucruri, ori de a le măsura după standardul Cuvântului lui Dumnezeu, și de a ne construi convingerile corespunzător. De exemplu, dacă cineva face ceva condamnabil moral, tu vei ajunge la concluzia că acțiunile acelei persoane sunt greșite moral, și chiar ai putea simți nevoia să vorbești persoanei despre acțiunile sale, mai ales dacă acestea afectează ori dăunează altor persoane.
Dar sunt și situații în care corect sau greșit nu sunt atât de clar delimitate; decizia bună ori greșită nu este atât de evidentă, ori ceva ce părea corect ori greșit la acea vreme, în timp are efectul opus. Uneori facem greșeli de judecată și învățăm din greșeli. Ori ceva ce este general recunoscut ca greșit, cum ar fi violența, ar putea fi corectă în rarele cazuri când trebuie să te aperi pe tine sau pe cineva care este în pericol.
Bine-nțeles că multe lucruri sunt clare și sunt mereu negru și alb; corect și greșit sunt imediat aparente. De exemplu, noi știm că este greșit să-i rănești pe alții în mod intenționat, să înșeli oamenii, să furi ori să profiți de pe urma oamenilor, etc. Avem indicații clare despre conduita noastră și cum se așteaptă Dumnezeu de la noi să ne comportăm, iar El ne-a dat și o conștiință, care ne vorbește atunci când facem ceva ce este greșit în vreun fel.
Dar nu este mereu posibil să etichetăm simplu “corect” ori “greșit” deciziile altora, ori situațiile. Isus a spus că noi vom putea să recunoaștem ori să discernem lucrurile după roadele lor (6), ceea ce s-ar putea să însemne că nu vom ști dacă ceva va aduce roade bune ori rele decât după o vreme, după ce s-a-ntamplat și putem să discernem mai bine rezultatele finale ale anumitor decizii ori situații. De aceea, căutându-L pe Domnul și călăuzirea Lui specifică pentru anumite situații și decizii este deseori necesară pentru a putea înțelege mai bine cum să aplicăm principiile Cuvântului Său la anumite situații specifice.
În anumite situații poate fi normal, chiar necesar să evaluăm și să privim logic deciziile și acțiunile altora pentru a le cântări pe cântarul nostru moral, dar asta nu înseamnă să îi tratăm într-un mod critic ori să-i condamnăm pentru alegerile pe care le-au făcut. Numai Dumnezeu este în poziția de a judeca înțelept și drept. Noi nu putem ști greutățile pe care le cară oamenii, ori întreaga pleiadă de motive pentru care au făcut o anumită alegere. Noi putem să ne rugăm pentru ei și să încercăm să le oferim ajutor ori sfaturi atunci când se poate. Dar oamenii nu vor fi deschiși sfaturilor care vin împachetate într-un spirit critic.
Ca și creștini, n-ar trebui să ne simțim obligați să judecăm fiecare atitudine ori acțiune a cuiva. Ar trebui să fim mai interesați să-i ajutăm pe oameni și să-i iubim spre rai decât să-i judecăm pe pământ. Dumnezeu este judecătorul; El cunoaște inimile oamenilor și El înțelege tot ce ține de ei într-un mod în care noi nu vom putea niciodată să facem. El nu are nevoie de ajutorul nostru pentru a judeca oamenii; aceste nu este lucrul pe care ni l-a cerut Isus să-l facem.
Cu toate că este natural să procesăm intern acțiunile cuiva, este modul în care tratăm persoana și cum reacționăm la ei ceea ce contează cu adevărat. Bine-nțeles, noi trebuie să ne învățăm copiii și pe cei noi în credință cum să ia decizii morale și cum să discerne între bine și rău. Noi trebuie să fim plantați solid în Cuvânt pentru a înțelege moralitatea biblică și creștină, pentru a putea lua decizii bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Făcând acestea, să nu pierdem totuși din priviri iubirea lui Isus pentru toți oamenii.
Noi suntem cu toții păcătoși care au nevoie disperată de dragostea lui Isus, de mila Lui și de iertarea Lui. Noi suntem chemați să împărtășim dragostea Sa cu alții, puterea Lui de a ierta păcatul și de a învinge amprenta lui în viețile noastre. Dragostea lui Isus este necondiționată și acoperă o mulțime de păcate. (7) Nu există păcat pe care Isus să nu-l poată spăla cu sângele Său.(8)
1 Matei 7:1
2 Ioan 7:24
3 1 Petru 3:11
4 1 Petru 3:15
5 Ioan 7:24
6 Matei 7:20
7 Iacov 5:19-20: 1 Petru 4:8
8 1 Ioan 1:7
Copyright © 2024 The Family International