Viața de necucerit

Martie 30, 2017

Compilație 

Deci, ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? - Romani 8:31 

                                                                        *

            Dacă suntem în Hristos și predestinați să fim ca El de către un Dumnezeu atot-puternic și suveran, atunci are logică să ne întrebăm cu Pavel, “Cine va fi împotriva noastră?” Realitatea este că foarte multe lucruri pot fi împotriva noastră, dar ce efect vor avea toate aceste lucruri? Pavel se mai întreabă ceva. “Cine va aduce vreo vină împotriva celor pe care i-a ales Dumnezeu?” Realitatea este că sunt foarte multe lucruri de condamnat ce pot fi aduse împotriva noastră, dar cu ce efect?

            Cheia siguranței și păcii noastre într-o lume unde multe lucruri ni se împotrivesc și lucrează împotriva noastră, este dependența noastră de Dumnezeu, știind că în toate lucrurile El la face spre binele nostru. Dacă Dumnezeu este pentru noi, atunci nimeni nu va avea succes fiind împotriva noastră, deoarece noi suntem pe agenda lui Dumnezeu, fiind transformați în imaginea lui Hristos, care, prin moartea Sa, îngroparea Sa și învierea Sa a învins deja tot ce ne amenința, inclusiv moartea. Pavel scrie, “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” Dumnezeu nu ne lasă neechipați, nici părăsiți, dar ni-L dă pe Isus, prin care suntem întăriți și sprijiniți în orice greutate.

            Noi toți ne lovim de situații tensionate și conflictuale, dar dacă aș putea parafraza, “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cui îi pasă cine este împotriva noastră?” Ca și creștini, noi ar trebui să trăim cu o inimă dispusă să spună, “Dacă Dumnezeu este pentru mine, atunci sunt în siguranță, indiferent de ce vine împotriva mea.” Problema nu este despre conflicte și tensiuni care vin în viețile noastre. Ele sunt parte a vieții cu care vom avea mereu de a face. Important este cu reacționăm la acestea. Pavel spune, “Cine este cel care ne va condamna?” Nimeni. Isus Hristos care a murit - chiar mai mult decât atât, care a fost înviat - și care stă în dreapta lui Dumnezeu și care mijlocește pentru noi.” Raspunsul nostru trebuie să fie unul de victorie deja câștigată. De ce? Deoarece Dumnezeu este în noi.

            Pavel după aceea se întreabă, “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” El spune, Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” - Charles Price 

Supraviețuind dezamăgirii

Viața are surprizele ei și nu toate lucrurile se termină așa cum ne-am fi dorit. Atunci când nu se termină așa, cum putem supraviețui dezamăgirii? Cum putem trece de perioadele acelea întunecate?

            Deseori perioadele cele mai grele de dezamăgiri apar atunci când cineva ne dezamăgește, sau cel puțin simțim în acest fel. Oamenii ne pot răni foarte adânc. Uneori ei știu ceea ce fac, dar alteori fac doar ceea ce pot mai bine cu ceea ce au. În orice caz, nivelul de împlinire și de fericire pe care le simțim în viață n-ar trebui să depindă de alți oameni; trebuie să depindă de Dumnezeu. Bine-nțeles, noi depindem de alți oameni pentru anumite lucruri și de aceea este dureros atunci când ei ne înșeală așteptările. Dar succesul final ori bucuria vieții noastre n-ar trebui să depindă de ei. Noi n-ar trebui să lungim suferința a ceea ce unii sau alții ne-au făcut sau nu ne-au făcut în viață, deoarece, la urma urmei, răsplata noastră este în mâinile lui Dumnezeu.

            De asemenea este foarte dezamăgitor atunci când, datorită neatenției, în ciuda tuturor eforturilor noastre, dăm totuși greș. Ori ne gândim că am greșit când de fapt nu am greșit deloc. Și stăm în întuneric și ne torturăm singuri. Regretul și condamnarea sunt ca un ciocan pneumatic ce lovește necontenit în sufletele noastre. “Dacă doar n-aș fi făcut…” “Dacă doar aș fi avut…” “De ca n-am făcut…” Este o gretutate pe care o purtăm și pe care n-am fost meniți niciodată să o cărăm.

            Chiar și atunci când trebuie să suferim consecințele greșelilor pe care le-am făcut, Dumnezeu tot de partea noastră este. “Căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea!” Cât de minunat este să știi că Dumnezeu este cu tine chiar și în întunericul creat de tine, iar cu El este și lumina Sa. Cred că asta ne face să îl iubim atât de mult. Harul Său. Ne dăm seama de cât de puțin merităm și de cât de mult am căzut față de slava Sa, și cu toate acestea El ne iubește și ne acceptă așa cum suntem. Chiar și în cele mai mari greșeli ale noastre, Dumnezeu face să iasă bine din ele, atât timp cât ne apropiem de El cu modestie.

            Noi greșim atunci când așteptăm prea mult de la noi înșine ori de la alții, ori de la viață, atunci când așteptările noastre ar trebui să fie de la Dumnezeu. Dumnezeu deseori lasă greutăți să vină în viețile noastre pentru a ne binecuvânta în vreun fel. Dacă suntem dispuși să lăsăm această posibilitate în tot ceea ce ni se întâmplă, ne scutește de la a fi devastați de oameni și situații care la urma urmei vor fi folosite de Dumnezeu spre slava Sa. Dacă îi dăm lui Dumnezeu dezamăgirile noastre spunând, “Fii lumina mea și condu-mă prin aceasta, Doamne,” lucrarea Sa va fi împlinită mai curând.

            Amintește-ți că nu contează cât sunt de întunecoase perioadele prin care treci, Dumnezeu este lumina ta. Umblă în lumina pe care ți-o dă El. - Stormie Omartian 

Visuri noi

Noi toți le avem: planuri care nu s-au împlinit așa cum am sperat, rugăciuni care par să nu fi trecut de plafonul casei, vise care s-au spart și sunt împrăștiate peste tot lăsându-ne cu întrebarea: cu ce am greșit. Noi ne continuăm viețile, trăind în spatele viselor spulberate și a rugăciunilor aparent neauzite, dar deseori rămânând în mințile noastre cu un semn de întrebare la sfârșit. De ce lucrurile nu au ieșit așa cum am plănuit, ori așa cum am sperat, ori așa cum m-am rugat?

            Ce este de fapt un vis neîmplinit, decât ideea unui drum, sau undeva unde am crezut că viața noastră ar trebui să o ia într-acolo, dar ne-a dus altundeva. Am făcut o curbă, undeva, unde viața părea să se prăbușească, ori ne-am pierdut calea pe undeva.

            Fiind ființele umane imperfecte ce suntem, de obicei ne gândim că am greșit. Începem să ne învinuim, sau să-i învinuim pe alții, și cărăm o greutate a greșelii ori a dezamăgirii după noi, câteodată ani la rând. Dacă îi acuzăm pe alții, aceea poate fi o greutate mare de cărat pâne ce o lăsăm jos și iertăm, are puterea de a seca bucuria din viețile noastre atât de mult încât viața însăși poate deveni o experiență tristă și obositoare.

            Modul în care obișnuim să judecăm lucrurile în “succese” ori “eșecuri” este deseori o perspectivă foarte limitată. Este ca și cum am judeca o situație dintr-o încăpere după puținele lucruri pe care le vedem atunci când ne uităm prin gaura cheii. Dar dacă am putea doar vedea lucrurile dintr-o perspectivă mai amplă, atotcuprinzătoare, atât de multe alte elemente și culori ar deveni vizibile, iar acea imagine mică ar fi transformată într-o operă de artă, care de fapt și este în ochii lui Dumnezeu.

            Dacă încercăm să îl înțelegem pe Dumnezeu sau să înțelegem complet planul Său pentru viețile noastre, forțând lucrurile să încapă în limitata noastră perspectivă, vom rămâne complet dezamăgiți cu noi înșine și cu El atunci când lucrurile nu se vor întâmpla așa cum visam ori speram. Dar dacă avem credința de a-i oferi toate visele noastre spulberate și de a ne încrede în El că le poate suda la loc și că nu totul e pierdut.

            Cum se poate întâmpla asta? Când se întâmplă? În modul Său perfect și la timpul Său perfect. El care este numai dragoste, are propriul Său vis pentru viețile noastre. El care are doar interesele cele mai bune pentru noi, așteaptă cu o pensulă gata să picteze în realitate visul Său al unei vieți pline de culoare, profunzime și textură. Acesta este un vis ce nu va fi spulberat. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să-L lași pe El să facă ceva minunat din viața ta. - Janet Kluck

 

Copyright © 2024 The Family International