Acasă

Decembrie 21, 2016

Compilaţie

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc.” – Ioan 14:2

Vă mai amintiţi când ucenicii lui Isus L-au întrebat unde locuieşte? Era o întrebare cu două sensuri. Ceea ce voiau de fapt să ştie era originea lui Isus şi ce numea El acasă. Primul element, atunci când reflectăm la imaginea lui Isus, este să înţelegem că pentru El acasă însemna împreună cu Tatăl Lui.

Isus a vorbit foarte mult despre misiunea Sa pe pământ, dar pe măsură ce se apropia sfârşitul misiunii Sale, vorbea din ce în ce mai des despre întoarcerea Sa la Tatăl, de la care venise. Isus a spus ucenicilor că le-a pregătit un loc pentru ca acolo unde va fi El să fie şi ei – şi noi. Această descriere simplă a termenului a fi acasă împreună cu Dumnezeu este destinul final al celor ce-L urmează pe Isus Hristos.

Într-o societate mobilă ca a noastră, unde economicul joacă un rol extrem de important, acasă a devenit un loc tranzitoriu. Ne mutăm din casă în casă, din oraş în oraş şi nu stăm niciunde îndeajuns de mult pentru a-l numi acasă. Acasă devine locul unde avem serviciul; iar inima astfel devine fără casă. Mai mult de trei decenii am fost un călător, călătorind peste tot pe glob. Am văzut atât de multe, m-am bucurat de atâtea, am fost atât de recompensat şi m-am împrietenit cu foarte multă lume.... Dar nimic – chiar nimic – nu-mi bucură inima mai mult decât atunci când după o călătorie de succes, soseşte ultima zi a aunei călătorii şi trebuie să împachetez şi să mă îndrept spre aeroport. Asta înseamnă că mă duc acasă. Ce are special acest loc acasă de mă face să mă simt aşa? Este singurul loc din lume unde pot fi eu însumi şi sunt acceptat pentru ceea ce sunt.

Îmi doresc să fi fost un tată şi un soţ mai bun. Dar dacă ar trebui să fac totul din nou, aş schimba câteva lucruri pe care le-am făcut sau spus. Dar oricât de mult îmi regret greşelile, ele n-au fost niciodată ţinute împotriva mea. Acasă este acolo unde mă trezesc şi nu trebuie să arăt perfect pentru ca soţia să-mi spună, „te iubesc”...

Acasă înseamnă grija şi onoarea care ne sunt date atunci când suntem neîngrijiţi şi obosiţi. Acasă este acolo unde sunt iubit doar pentru ceea ce sunt, nu pentru numele meu sau pentru cum propovăduiesc sau pentru cărţile pe care le-am scris – ci doar pentru că sunt eu însumi. De aceea cred că Domnul nostru descrie prezenţa noastră cu El în rai fiind ca şi cum L-am cunoaşte, tot aşa cum suntem şi noi cunoscuţi. Dumnezeu ne ştie cu toate slăbiciunile noastre; iar noi îl vom şti în toată gloria Sa transcedentală. El ne-a cunoscut dintotdeauna aşa cum suntem; şi cu toate acestea ne numeşte copiii Săi, prietenii Săi. Iar la sfârşit, când se va trage linia, ne va chema acasă cu El. Noi vom fi acasă cu Dumnezeu! Acesta este destinul meu.

Isus a venit de la Tatăl şi s-a întors la Tatăl pentru a ne pregăti un loc. Acela este acasă. Aceea este casa noastră eternă. Ne place metafora acasă pentru că acolo ne vom despacheta pentru ultima dată valizele. – Ravi Zacharias

Sunt un străin aici

Sunt un străin aici, într-o ţară străină,

Casa mea este departe, pe acea rază aurie!

Ambasador să fiu, a tărâmurilor de peste mări,

Sunt aici cu treabă pentru Împăratul meu.

Nu cred că m-am simţit vreodată acasă în această lume! De când eram mic m-am simţit mereu ca un străin, mereu. Cel mai apropiat lucru pe care l-am găsit ca să-mi amintească de rai era acasă sau la biserică. Isus şi-a lăsat casa pentru a veni într-o ţară stărină. Obişnuiam să cântăm un cântecel:

Din palatele de cristal în această lume necăjită,

Doar dragostea Sa eternă, L-a făcut să meargă.

El şi-a lăsat palatele de cristal – nici măcar nu erau doar de cristal ci aurite. El era acasă în rai şi cu toate acestea a venit jos aici. Domnul locuia acolo cu Tatăl Lui, Dumnezeu şi cu Duhul Sfânt, iar El a fost dispus să lase acea casă minunată pentru a veni aici jos şi pentru a-şi face din această lume zdrobită o casă temporară. Doar gândeşte-te la asta!

Biblia spune că El a fost ispitit şi testat în toate lucrurile exact ca şi noi. Cum ar fi putut să se întâmple asta dacă n-ar fi fost bolnav şi dacă n-ar fi suferit, dacă nu i-ar fi fost dor de rai şi de casă? Şi cum ar fi putut să fie El acel Mare preot care să ne reprezinte cu adevărat, care să ne înţeleagă şi care să aibă compasiune pentru noi, dacă n-ar fi trecut prin aceleași suferințe ca și noi? El n-ar fi putut niciodată să ne înțeleagă dacă n-ar fi trecut prin durere, prin jale, prin suferință și prin ispită, ”fără păcat.”

Chemarea noastră ca și creștini este de a fi ”ambasadori a tărâmului de dincolo de mări.” Cu alte cuvinte, noi ar trebui să fim ambasadorii lui Dumnezeu ai raiului. Aceea este țara noastră, iar noi suntem ambasadorii raiului, casa noastră finală, în această țară străină a acestei lumi. Noi suntem doar în trecere spre casa noastră mai bună și eternă. – David Brandt Berg

Un cămin etern pentru suflet

”Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” – Evrei 13:14

Într-un fel, creștinii sunt oameni ai străzii. Adevărata noastră casă ne așteaptă, pregătită de Domnul Isus Hristos.

Biblia ia cuvântul casă cu toate asocierile lui dragi și memorii sacre, și îl aplică lumii celeilalte spunându-ne că raiul este acasă.

Domnul Isus Hristos pregătește o casă potrivită pentru toți cei ce trăiesc pentru El, un loc destinat bisericii biruitoare. Să exemplificăm munca brațelor Sale, pentru că ele sunt ocupate pentru noi, construind un oraș mare, îndeajuns de mare pentru toți oamenii de credință ai Săi – o casă eternă pentru suflet. – Billy Graham

Nu din această lume

Ce înseamnă mai exact că creștinii nu sunt ”din lumea aceasta”? Fraza vine din Ioan 18:36, unde Isus spune că împărăția Lui nu este ”din lumea aceasta”. Ca oameni care-L urmează pe Isus, creștinii sunt membri ai împărăției Sale care nu este ”din lumea aceasta”; adică din rai. Da, acum suntem pe pământ, dar viețile noastre pământești nu sunt decât un vapor. Eternitatea însă, o perioadă foarte îndelungată, ar trebui să fie perioada pe care un creștin ar trebui să se concentreze...

Cunoștința că noi nu suntem din această lume îi dă creștinului speranță chiar și în cele mai întunecate perioade; speranță că va trece și că la final vom fi în rai cu Dumnezeul nostru, față în față pentru totdeauna. Acest loc crăpat și zdrobit nu este locul de care aparținem, noi nu vom locui aici.

Creștinii nu sunt din lumea aceasta. Noi am fost adoptați ca moștenitori ai raiului de către însuși Dumnezeu, iar aceea este lumea noastră, cetățenia noastră. Dar între timp așteptăm, și sperăm, și facem ce putem pentru a aduce și pe alții într- o relație ”din afara acestei lumi” cu Isus Hristos. Dar această lume nu este casa noastră, și nici nu va fi vreodată. – gotquestions.org