Recunoștința pozitivă

Octombrie 4, 2016

De Curtis Peter van Gorder

Am citit recent o carte fascinantă peste care am dat într-o librărie. Îmi place modul în care anumite cărți par să te cheme, ”Citește-mă!” The Secret Life of Water de Masaru Emoto a făcut exact asta. M-a făcut să mă gândesc la cât de minunat este acest element dătător de viață.

El pornea de la premisa că apa reflectă pozitivul sau negativul cu care vine în contact. El a expus apa distilată la influențe pozitive sau negative prin discurs, muzică, fotografii și scris. După aceea a înghețat apa și a fotografiat cristalele. Fotografiile din cartea sa sugerează că influențele pozitive sub forma rugăciuni, muzicii inspiraționale și a discursurilor pozitive au cauzat apa să formeze cristale deosebit de frumoase, în timp ce influențele negative au făcut ca apa să nu se cristalizeze deloc sau să formeze niște formațiuni foarte urâte.

Exagerat? Poate, dar ideile lui probabil că i-a făcut pe mulți să se gândească la ce fel de energii generează spre alții.

Trăind în 14 țări de-a lungul unei perioade de 45 de ani, am învățat valoarea recunoștinței pozitive. Atunci când oamenii mă întrebau care dintre țări mi-a plăcut cel mai mult, trebuia să le spun că este țara în care locuiam în acel moment. Fiecare țară are binecuvântările și provocările ei, așa că am învățat că era necesar să apreciez lucrurile bune ale țării respective pentru a putea să mă bucur mai din plin de experiențele pe care viața mi le oferea în acea perioadă a vieții mele.

Un obicei bun pe care l-am învățat în Orientul Mijlociu a fost să fiu recunoscător pentru tot ce mi se întâmplă. Acest principiu este reflectat în limba vorbită de oamenii din această regiune, ei mulțumind mereu lui Dumnezeu pentru tot ce li se întâmplă – fie o binecuvântare clară ori fie o binecuvântare deghizată, sub forma unei dezamăgiri sau a unui incident ce-ți frânge inima.

Un exemplu al acestui fapt este povestea pe care grupul nostru de teatru o juca, o piesă scrisă de un autor renumit în regiune, pe numele său Juha.

Juha povestește cum într-o zi, în ciuda dificultăților pricinuite de moartea măgarului său, a secetei prelungite și a prețurilor mereu crescânde din piață, el a decis să-i mulțumească lui Dumnezeu în ciuda tuturor acestora. Testul a venit foarte curând, în timp ce lucra în grădină, un ghimpe i-a intrat prin talpa papucului și l-a înțepat. După ce a sărit într-un picior de câteva ori de durere, el și-a amintit. ”Îți mulțumesc, Dumnezeu, că acești papuci stricați de ghimpe au fost cei vechi și nu cei noi.”

Continuându-și munca în grădină, o furtună de nisip a apărut din senin și l-a culcat la pământ. După ce s-a liniștit furtuna, el s-a gândit, ”Îți mulțumesc, Dumnezeu, pentru că de obicei este vreme frumoasă, iar furtunile sunt foarte rare!”

Înainte de a se apuca din nou de treabă, și-a așezat punga cu bani, pe care-i strângea pentru a-și cumpăra un nou măgar. Un hoț ce trecea prin zonă i-a furat punga și în ciuda faptului că a fugit după el o bună bucată de vreme, Juha nu l-a putut prinde. Răsuflând din greu, s-a întrebat, ”Pentru ce aș putea fi recunoscător acum?” Nu găsise nici un răspuns, așa că s-a întors la munca din grădină.

În curând s-a apropiat un marinar care i-a spus, ”Am fost învățăcelul tău până ce m-am îmbarcat pe o corabie. În momentul în care eram într-un pericol foarte mare și valurile imense ne amenințau corabia, mi-am amintit că ne-ai învățat să oferim mulțumiri în orice situație. Așa am făcut și eu, iar acum sunt foarte recunoscător că viața mi-a fost cruțată. Vreau să-ți ofer un dar, ca un mic semn al recunoștinței mele.”

Deschizând darul, Juha a descoperit că era exact suma ce-i fusese furată. ”Am pierdut banii într-o oră, iar în aceeași zi i-am câștigat înapoi! Cât de minunat! Dumnezeu este bun!”

După ce a mai lucrat puțin prin grădină, Juha obosise. S-a odihnit la umbra unui stejar mare. Înainte de a adormi a observat un rând de pepeni și s-a gândit, ”Oare de ce pepenii imenși cresc pe niște mlădițe atât de mici, pe când stejarii măreți au ghinzi atât de mici. N-ar trebui să fie invers? Fruct mare, copac mare; nucă mică, plantă mică...” Gândurile i-au fost întrerupte de o ghindă ce-i căzuse în cap. În acel moment înțelesese!!” Îți mulțumesc, Doamne, că ești cu atât mai înțelept decât mine. Dacă ar crește pepenii în copaci așa mari, acum aș fi mort de la vreunul care mi-ar fi căzut în cap.”

La sfârșitul zilei, a avut multe lucruri pentru care să fie recunoscător.

Pe vremea când trăiam în Iordania, am avut ocazia de a aplica acest principiu în propria-mi viață, atunci când am fost spitalizat zece zile cu o boală ce mi-ar fi putut fi fatală. A fost o perioadă pozitivă, un timp special cu multe momente de reflecție. Era ca și cum aș fi fost ridicat de brațele lui Dumnezeu și adus într-o grădină liniștită pentru a medita asupra proprie-mi vieți. Am fost sănătos pe tot parcursul vieții mele până la acel moment, așa că această situație era unică.

De regulă sunt genul de om foarte ocupat, așa că pentru mine, a mă opri din activitatea zilnică și a mă concentra asupra supraviețuirii a fost o experiență nouă care mi-a dat o nouă persepctivă asupra binecuvântării sănătății. În acea perioadă mi-am propus ca atunci când mă voi face bine, să încerc să cooperez cu corpul meu prin schimbarea modului de viață într-unul mai sănătos, schimbându-mi dieta și exercițiile fizice. Aflându-mă pentru o perioadă între viață și moarte, m-a făcut să văd ce contează cu adevărat – să-l iubești pe Dumnezeu și pe ceilalți. Nu era nimic nou, dar este o mare diferență între a ști ceva și a face acel ceva parte din viața ta.

Am încercat să transmit această recunoștință copiilor și nepoților mei sub forma unui joc pe care obișnuiam să ne jucăm înainte de cină și pe care l-am luat de la Michelle Obama, un joc care se numește ”trandafiri și ghimpi”. Fiecare persoană povestește ceva bun ce li s-a întâmplat în acea zi – un trandafir – și un lucru dificil, neplăcut sau o provocare a acelezi zile – un ghimpe. Am descoperit că acest joc anima conversația din jurul mesei mult mai mult decât o simplă întrebare, ”Cum ți-a fost ziua?”, primind un răspuns dintr-un cuvânt, ”bună”.

Cred că a fi recunoscător nu înseamnă să ne ignorăm problemele. Regele David din vechime a strigat către Domnul, așa cum a fost scris în Psalmi, întrebându-L: ” Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?” În ciuda plângerii lui David, mai târziu, în același Psalm, David revine pe o notă pozitivă, atunci când spune: ” Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El. În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine. Cei săraci vor mânca şi se vor sătura, cei ce caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.” David și-a învins descurajarea slăvindu-L pe Dumnezeu în ciuda faptului că se simțea abătut.

Îți mulțumim, Doamne, pentru tot ce faci. Lucrurile pe care nu le înțeleg, le înfășor într-un prosop al credinței și ți le dau Ție pentru a mi le explica atunci când vei considera Tu că este bine. Te iubesc pentru bunătatea Ta, chiar și atunci când nu înțeleg, deoarece Tu ești Dumnezeu. Te voi slăvi deoarece Tu le faci pe toate bune!