Rugăciunea este ca detonările în minerit

Septembrie 21, 2016

Compilație

Pastorul norvegian din secolul 20 Ole Hallesby asemuiește rugăciunea cu mineritul, așa cum îl știa el în Norvegia. Detonările pentru a crea noi mine, au două faze de pregătire. În prima fază, una foarte lungă, în care se forează găurile în roca foarte dură. Pentru a fora găurile îndeajuns de adânc în cele mai strategice puncte pentru a putea înlătura cea mai mare parte a stâncii, este o muncă ce necesită răbdare, stăruință și multă pricepere. Odată găurile terminate, se introduce dinamita care este conectată la un fitil. ”A aprinde fitilul și a detona dinamita nu este doar o muncă ușoară, dar și foarte interesantă...Se văd rezultatele....Explozia răsună, iar bucățile zboară în toate direcțiile.” El concluzionează cu faptul că munca de durată are nevoie de pricepere, răbdare și tărie de caracter, dar ”de aprins un fitil oricine poate să o facă.”

Pastorul Tim Keller comentează: ”Această ilustrare ne avertizează împotriva dorinței de a avea numai rugăciuni de tip ”aprins fitilul”, genul de rugăciuni la care renunțăm dacă nu vedem imediat rezultatele. Dacă credem cu adevărat în puterea rugăciunii și în înțelepciunea lui Dumnezeu, am avea o viață de rugăciune răbdătoare, ca cea a ”foratului găurilor”. Credincioșii maturi știu că a învăța să trateze golul este secretul rugăciunilor eficace. Noi trebuie să evităm extremele – de a nu-i cere lui Dumnezeu lucruri ori de a formata voia lui Dumnezeu după voia noastră. Trebuie să combinăm stăruința tenace, o ”luptă cu Dumnezeu” cu o adâncă acceptare a voii Sale, oricare ar fi aceea.” – Autor necunoscut

***

Uitându-mă retrospectiv la viața mea, au fost multe experiențe care m-au format și definit în ceea ce sunt acum. Una dintre acelea fiind faptul că am fost diagnosticat cu cancer de prostată. N-am crezut că voi avea lipit vreodată eticheta de ”bolnav de cancer” – un tip relativ tânăr cu o stare de sănătate foarte bună și cu multă energie. Și cu toate acestea, mi s-a întâmplat

Am trecut de operație fără incidente, dar recuperarea a fost foarte dificilă. Eram epuizat. Îmi era frică. Eram descurajat. Eram slăbit. Mă voi face bine vreodată? Zilele mele cele mai bune au trecut și nu se vor mai întoarce?

Luni în șir m-am rugat lui Dumnezeu pentru ajutor, pentru vindecare și pentru speranță. Săptămână după săptămână, m-am târât în amvon pentru a-mi rosti discursul pregătit, susținut numai de persistența în rugăciune ce-mi conecta inima la Dumnezeu.

Cu toate că mă clătinam și eram rănit pe aproape toate fronturile, cu cât căutam interacțiunea cu Tatăl meu, cu atât mai multă putere divină simțeam în viața mea. Cu cât băteam mai mult în ușile cerurilor, cerând odihnă care să-mi inunde zilele obositoare, cu atât mai mult îl găseam pe Dumnezeu dornic să-mi poarte povara ce o purtam.

Da, încheieturile degetelor se zgâriaseră de la atâta ciocănit, dar sufletul îmi era înviorat, renăscut și vindecat. Vindecat de disperare...vindecat de anxietate...vindecat de suferință...vindecat de durere. Fiecare strop de de vindecare de care aveam nevoie disperată era găsit numai în rugăciune intensă.

Am fost mereu intrigat de o anumită parabolă pe care Isus a spus-o în Luca 11 și care are de-a face cu ideea stăruinței în rugăciune. Aici Isus le arată celor care-L urmau cum trebuie să-și prezinte cererile lui Dumnezeu.

În poveste, un om are tupeul să vină neanunțat la casa prietenului său – și la miezul nopții – să-i ceară să-l împrumute cu mâncare, nu puțină ci chiar 3 pâini mari (meniul unei zile întregi în acele zile). Prietenul la care venise îl trimite practic de unde a venit: ”Pleacă! Încerc să dorm!” Dar omul nu s-a lăsat descurajat de răspunsul prietenului său. Acasă avea un dulap gol și oaspeți flămânzi. Ce putea să facă? Să vină cu mâna goală? Așa că omul continuă să bată. Iar într-un final, pâinile sunt ale lui.

Isus ne-a învățat în Matei 7 că atunci când cerem, ni se va da. Atunci când căutăm, vom găsi. Atunci când batem, ușa ni se va deschide. Acesta este principiul pe care El la arătat ucenicilor Săi, iar nouă ne face aceeași ofertă. Lasă adevărul acesta să-ți intre adânc în oase, deoarece Dumnezeu a promis că este așa!

Așa că nu te ruga pe fugă, rugăciuni ocazionale, dar pasionale și persistente. Pe măsură ce continui să bați, vei vedea că ceea ce cauți este acolo în mâinile tale. – Jack Graham

***

Într-o zi George Muller a început să se roage pentru cinci dintre prietenii săi. După multe luni, unul dintre ei s-a întors la Domnul. După zece ani, alți doi au fost convertiți. A durat douazecisicinci de ani până ce cel de-al patrulea a fost mântuit. Muller a perseverat în rugăciune pentru cel de-al cincilea prieten al său până la moarte, iar în cei 52 de ani n-a renunțat niciodată la speranța că el îl va accepta pe Hristos! Credința i-a fost răsplătită deoarece curând după moartea sa cel de-al cincilea prieten a fost mântuit. – Autor necunoscut

***

Noi trebuie să stăruim în rugăciune. Asta înseamnă a fi tenace, determinați să ne rugăm, rugându-ne regulat, continuând să ne rugăm cu credință chiar dacă nu primim răspunsul curând. ...Noi trebuie să ne apropiem cu curaj de Domnul în rugăciune.

”Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate i se va deschide.” Cerutul, căutatul și bătutul în aceste versete pot fi văzute ca ceva continuu. Petiționarii sunt loiali să-și aducă cererile înaintea lui Dumnezeu într-un mod continuu.

În același timp, Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi să nu fie ca păgânii care bolborosesc cuvinte și care cred că dacă spun o mulțime de vorbe vor fi ascultați, sau ca fariseii care fac rugăcini lungi de ochii lumii. Isus nu caută rugăciuni lungi sau rugăciuni repetitive. Ceea ce este important este ca rugăciunile noastre să fie ca o comunicare din inimă cu Tatăl nostru care ne iubește.

Ideea persistenței în rugăciune nu are ca scop să-L obosim pe Dumnezeu cu cererile noastre repetate. Noi trebuie să ne aducem cererile înaintea Lui cu credință și încredere, știind că El ne iubește așa cum își iubește tatăl copiii, și ne va da ceea ce-I cerem atunci când este cel mai bine pentru noi și când este voia Sa. Acestea fiind spuse, trebuie înțeles faptul că fiind persistent în rugăciune nu înseamnă că Dumnezeu ne va răspunde mereu la rugăciuni așa cum îi cerem.

Noi nu ar trebui să ne pierdem credința dacă rugăciunile nu ni se răspunde imediat la rugăciuni. Ni s-a spus să nu pierdem curajul. Isus ne spune să continuăm cu credință și încredere, știind că Dumnezeu este un judecător corect și generos, un tată iubitor, care ne va răspunde potrivit voii Sale și la timpul Său.

Poate că cel mai important lucru pe care trebuie să ni-l amintim este că Dumnezeu ne iubește pe fiecare dintre noi ca și pe copiii Săi. Lui îi pasă de noi. El ne vrea numai binele. Noi putem și ar trebui să venim la El în rugăciune cu credință, încredere, modestie și dragoste pentru Cel ce ne iubește cu dragostea Lui eternă. – Peter Amsterdam