Cerurile declară

August 29, 2016

Compilație

În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți. – Romani 1:20

Cu mulți ani în urmă, Sir Isaac Newton avea modelul sistemului nostru solar în miniatură. În centru se afla un glob mare auriu reprezentând soarele, iar învârtindu-se în jurul lui erau sfere mai mici legate la capătul unor bețe de lungimi diferite. Ele reprezentau Mercur, Venus, Pământul, Marte și toate celelalte planete. Toate acestea erau prinse de curele pentru a le face să se învârtă în jurul ”soarelui” într-o armonie perfectă. Într-o zi Newton studia un model, iar un prieten care nu credea în modelul creaționist al Bibliei se oprise pentru o scurtă vizită.

Minunându-se de modelul lui Newton și uitându-se cum cercetătorul făcuse corpurile cerești să se miște pe orbitele lor, omul a exclamat, ”Dragă Newton, ce lucru deosebit! Cine ți l-a făcut?” Fără să ridice privirea, Sir Isaac a replicat, ”Nimeni.” ”Nimeni?” l-a întrebat prietenul său. ”Exact. Am spus că nimeni! Toate aceste curele și bețe s-au pus împreună din întâmplare, și minunea minunilor, tot din întâmplare au început să se învârtă fiecare pe orbitele aferente cu o precizie perfectă.”

Necredinciosul a înțeles mesajul! Era prostesc să crezi că acel model a luat ființă dintr-o întâmplare. Dar era chiar mai absurd să crezi că Pământul și întreg Universul au luat ființă din întâmplare. – Richard W. de Haan

Credință evidentă

Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. – Iov 38:4

Există evidențe ce întemeiază rațiunea credinței în Dumnezeu și a existenței Sale; cu toate acestea, existența Sa nu poate fi stabilită prin demonstarții științifice. Biblia ne învață că oamenii trebuie să creadă că Dumnezeu există. Încrederea în existența lui Dumnezeu nu este bazată pe credință amestecată cu emoție. Oamenii pot să știe că Dumnezeu există. Această cunoștință este bazată pe revelații clare și sigure. De cealaltă parte, încrederea în existența lui Dumnezeu este mult mai rezonabilă decât respingerea Lui. Ateii susțin că sunt științifici și raționali în tăgăduirea lor. Totuși, se poate vedea, că ei nu sunt nici științifici și nici raționali. Ateii n-au dovedit matematic, ori prin nici un alt experiment faptul că Dumnezeu nu există. Însuși faptul că Dumnezeu este Duh face acest mod de a-L dovedi practic imposibil.

Faptul că nu poți să-I dovedești, dar nici să dovedești că nu există prin experimente științifice nu poate fi decât un argument împotriva materialității lui Dumnezeu și nicidecum împotriva existenței Sale. Nu există nimic în lumea fizică ce poate să dovedească că nu există o entitate spirituală. Pentru a putea demonstra că nu există Dumnezeu, oamenii ar trebui să fie prezenți peste tot și să știe toate lucrurile. Dacă oamenii ar putea avea asemenea puteri, ei ar putea demonstra că ei sunt Dumnezei, deoarece a deține asemenea puteri este atributul Divinității.

Credința este bazată pe evidență. Oamnii pot ști că Dumnezeu există, deoarece evidența indică existența Sa. – W. D. Jeffcoat

Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui și soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz. – Psalmi 19:1-5

Declarația Sa

Atunci când Psalmul 19:1 ne spune că ”cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui, ” la ce ceruri se referă? Vorbește nu numai de cerul atmosferic, dar și de soare, de lună, de stele și constelații. Toate acestea spun slava lui Dumnezeu; ele îl glorifică pe Domnul și arată cât de măreț și de minunat este Dumnezeu! A spune este să faci o afirmație – cerurile fac o afirmație! Cu alte cuvinte, cerurile arată slava lui Dumnezeu; ele sunt martorii loiali slavei lui Dumnezeu.

Psalmul continuă cu, ”O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el.” Cerurile spun slava lui Dumnezeu, însemnând că ele îl glorifică, deoarece ele sunt creația Lui, iar ele arată cum au fost făcute. Ele de asemenea arată cunoștința Lui, modul în care le-a organizat cu o precizie perfectă.

În Romani 1, apostolul Pavel spune că creația lui Dumnezeu fac o mărturie: ”În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți.”

Cu alte cuvinte, prin creația lumii, uitându-ne la creația fizică, este evident că trebuie să fie un Creator.

Așa că dacă oamenii au o minte deschisă și sunt dispuși să primească, întreaga creație a lui Dumnezeu vorbește și ne spune că există un Dumnezeu. Atunci când te uiți la frumoasa lui creație din jurul nostru, tu știi că există un Dumnezeu. Este cea mai mare dovadă a existenței Sale.

Întreaga Sa creație vorbește. Întreaga planetă de fapt strigă, ”Există un Dumnezeu iubitor care te iubește și care te-a creat pe tine și întreaga lume din jurul tău pentru ca tu să te bucuri de ea, iar El vrea ca tu să-L iubești!” Așa că ”glasul lor merge până la capătul lumii.”

Oriunde există o limbă vorbită, oriunde există oameni, ei ar trebui să poată auzi limba creației lui Dumnezeu, care le spune că există un Dumnezeu care-i iubește. – David Brandt Berg

De ce mai degrabă există ceva decât să nu existe nimic

”Prima întrebare pe care ar trebui să o adresăm,” scria G.W.F Leibniz, este ”De ce mai degrabă există ceva decât să nu existe nimic?” Această întrebare pare să posede o forță existențială profundă, care a fost simțită de cei mai mari gânditori ai omenirii. Potrivit lui Aristotel, filozofia începe cu un sentiment de minunăție despre lume, iar cea mai profundă întrebare pe care o poate adresa un om se referă la originile universului. În biografia sa, Ludwig Wittgenstein, Norman Malcolm spune că Wittgenstein a declarat că el uneori are o anumită experiență, care poate fi descrisă cel mai bine spunând că, ”atunci când o am, mă minunez de existența lumii. Iar atunci simt să folosesc fraze ca: ”Cât de extraordinar ca totul să existe!” Într-un mod similar, un filozof contemporan remarca, ”Mintea pare să se învârtească în jurul imensei importanțe pe care această întrebare o are pentru mine. Că totul există, reprezintă pentru mine un subiect de adâncă venerație.” – William Lane Craig

Știința susține noțiunea că universul a avut un început și că ceva independent de univers l-a creat. Teoria științifică general acceptată despre originea universului și expansiunea acestuia cât și cea de a doua lege a termodinamicii (energia tinde să se extindă) susțin începutul universului din absolut nimic. Aceasta sună exact ca Geneza 1:1! Șansele ca un lucru să înceapă să existe din nimic sunt exact zero. O ființă nu poate veni dintr-o neființă; nu există nici un potențial ca acest lucru să se întâmple. Chiar și scepticul David Hume a numit acest lucru ”absurd” – o imposibilitate metafizica. – Paul Copan

Lordul Kelvin (1824-1907), inventatorul britanic după a cărui nume a fost denumită scara temperaturii absolute, este cunoscut pentru munca sa în proiectul primului cablu telegrafic transatlantic cât și pentru formularea celei de-a doua legi a termodinamicii. El a spus: ”Începutul vieții pe pământ cu siguranță că n-a început printr-o reacție chimică sau electrică, ori prin gruparea cristalină a unor molecule. Trebuie să ne oprim, față în față cu misterul și miracolul creației creaturilor vii.”

Cât despre mine, credința începe cu realizarea faptului că o Inteligență Superioară a făcut universul și l-a creat pe om. Pentru mine nu este greu să am această credință deoarece este clar că acolo unde este un plan este și inteligență. Un univers ordonat mărturisește adevărul celei mai mărețe afirmații făcute vreodată: ”La început, Dumnezeu...” – Dr. Arthur Compton (1892-1962, câștigător al premiului Nobel în fizică)

Cel mai extraordinar lucru pe care L-a făcut Dumnezeu vreodată pentru a ne arăta existența Sa a fost atunci când a trecut prin perdeaua dintre cer și pământ și a venit să trăiască printre noi ca un om. – Sue Bohlin