Care nu lipsește

Aprilie 3, 2016

De Steve Hearts

Prezența lui Dumnezeu poate deseori fi obscură sau chiar invizibilă în momentele de încercare ale vieții, atunci când drumul este cețos și neclar, atunci când ne regăsim în situații dureroase sau pur și simplu nedorite. În asemenea momente, este ușor să ne gândim că ne-a abandonat și că ne-a lăsat să ne purtăm singuri de grijă.

Acestea-mi erau gândurile într-o seară înainte de culcare. Treceam printr-o perioadă de turbulență emoțională ca urmare a unei schimbări majore din viața mea. Inima și sufletul îmi erau cufundate într-o ceață densă și apăsătoare care refuza să se mai ridice – ca să nu mai menționez zbuciumul ce însoțea genul de schimbare de care mă loveam, și care necesita un efort de a lăsa trecutul acolo unde-i este locul, în trecut. Mă simțeam de parcă Dumnezeu mă lăsase afară în frig, să mă ocup singur de criza prin care treceam.

Încercând să găsesc alinare, mi-am setat calculatorul portabil pentru a reda niște Psalmi în format audio. Eram pregătit să închid calculatorul în momentul în care am auzit primele rânduri ale Psalmului 46, ”Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipsește niciodată în nevoi.”1 Pentru ce a urmat, voi avea nevoie de puțin timp pentru a putea descrie adecvat, dar s-a întâmplat în câteva secunde. A fost un scurt, dar foarte clar schimb între Domnul și mine. Am comunicat mental ceea ce simțeam, iar răspunsul Său mi-a apărut foarte clar în minte.

”Tu? Un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi?” a contestat mintea mea în frustrare. ”Iată-mă chinuindu-mă să supraviețuiesc acestei situații dureroase, iar ”prezența” Ta nu este nicăieri. M-ai părăsit și m-ai lăsat să mă descurc singur.”

Vocea Domnului mi-a răsunat blând în gânduri, fără cea mai mică urmă de frustrare sau mânie, ”Greșești atunci când te gândești că expresia ”care nu lipsește” înseamnă ”foarte remarcat”, când de fapt, aceste două expresii nu seamănă deloc. Doar pentru că prezența Mea nu este remarcată sau simțită de tine, sau pentru că vocea Mea pare tăcută, nu înseamnă că nu sunt alături de tine.”

Mai apoi s-a făcut și mai clar cu o întrebare: ”Doar pentru că pasagerii unui avion nu-l văd pe pilot, face ca realitatea prezenței pilotului să fie mai puțin adevărată?”

Am călătorit îndeajuns de mult cu avionul pentru a ști că răspunsul era nu. Cabina piloților este mereu închisă și încuiată, de aici și faptul că pilotul este mereu invizibil pasagerilor. El comunică cu ei prin interfon, ținându-i la curent cu informațiile necesare despre decolare, aterizare, condițiile meteo, progresul călătoriei, timpul estimativ al ajungerii la destinație, etc.

După aceea Domnul m-a întrebat, ”În toate călătoriile tale cu avionul, îți amintești ca vreodată tu sau unul dintre pasageri să vă îndoiți de prezența pilotului la bordul avionului doar pentru că el era invizibil?”

”Nu”, am răspuns din nou.

”Atunci”, a continuat El, ”De ce te-ai îndoi de prezența Mea în viața ta, cu toate că nu o poți observa întotdeauna?”

Încă odată, înțelepciunea simplă, blândă și drăgăstoasă a lui Dumnezeu a câștigat în fața încercărilor mele de a-L provoca și de a-I dovedi că sunt mai deștept ca El. Ceața apăsătoare s-a ridicat pe măsură ce mi-am deschis inima faptului că El este într-adevăr cu mine, indiferent de ce mi-ar transmite circumstanțele sau celelalte voci. El, în dragostea Sa, mi-a dat abilitatea de a mă putea conecta cu El și de a-i auzi vocea în inima mea în orice moment. El îmi vorbește încontinuu, tot așa cum un pilot vorbește pasagerilor prin interfon. Nu am nici un motiv de a mă îndoi de prezența Sa, nici măcar pentru un moment.

Mi-am dat seama că trebuie să fiu ca Moise, care, așa cum spune Pavel, ”că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.”2 M-am gândit la modul în care s-au simțit ucenicii lui Isus atunci când El le-a spus că se va întoarce la casa Tatălui Său. Fiind obișnuiți cu prezența lui fizică, probabil că s-au simțit ca și cum i-ar fi abandonat, lăsându-I de capul lor. Dar El nu doar că le-a promis că va trimite Mângâietorul – Duhul Sfânt – El de asemenea le-a promis, ”Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”3 Nu conta că nu mai puteau să-L vadă sau să-I simtă prezența fizică.

El nu este mai puțin prezent cu mine astăzi, sau cu oricare dintre noi. Trebuie doar să am credință și să cred, indiferent dacă îl observ aproape de mine sau nu. De ce s-a referit Apostolul Pavel la credință ca la ”o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”?4

M-am gândit și la cei trei copii evrei din cartea lui Daniel care au refuzat să se închine idolului, cu toate că știau bine că viața le era în pericol. Dumnezeu ar fi putut să-i elibereze într-un mod miraculos de la a mai trece prin foc și cred că și ei sperau același lucru. Dar chiar și atunci când nu se vedea la orizont vreo ușiță de scăpare, iar cuptorul era încins de șapte ori mai fierbinte, iar ei au fost aruncați în mijlocul lui, ei nu l-au dojenit pe Dumnezeu pentru că i-a abandonat. Dimpotrivă, s-au încrezut în El indiferent de cum părea situația, El într-adevăr era acolo cu ei, și va continua să fie, chiar și în fața morții. Numai atunci le-a fost credința recompensată, iar prezența lui Dumnezeu devenise vizibilă, nu numai lor, dar și celor care-i persecutau. Iar ei au ieșit din flăcări nevătămați.5

În acea seară am reușit, în sfârșit, să mă odihnesc cu adevărat în brațele lui Isus, fără a mă îndoi de prezența Sa. Nu voi putea mereu simți sau observa prezența Sa, dar El este mereu cu mine.