Martie 18, 2016
Azi am simţit, într-o mică măsură, modul invizibil în care lucrează Dumnezeu în culise. Nu simt foarte des aceste momente „supranaturale” când pot să văd clar cum lucrează Dumnezeu. De aceea, azi am fost atât de fericită atunci când, printr-un incident neobişnuit, am putut să văd cum Dumnezeu lucrează pentru a-mi face viaţa mai sensibilă şi mai împlinită, având grijă de cele mai mici detalii. Pe lângă faptul că mi-a întărit credinţa, m-a inspirat să devin o mai bună reflecţie a Lui pentru ceilalţi, arătându-le un exemplu de dragoste şi blândeţe, cât şi de a împărtăşi cu ei planul mântuirii.
Anul trecut, când soţul meu şi cu mine eram într-o călătorie la 400 de kilometri depărtare de casă, am făcut echipă cu câţiva prieteni pentru a-l duce pe Giorgio, un om cu dizabilităţi fizice, în zona muntoasă din nordul Italiei. Ni s-a oferit un scaun cu o singură rotilă, care trebuie manevrat de două persoane. Nu ne-a fost uşor să urcăm pe cărarea de munte cu această greutate de 80 de kilograme, dar cum eram mai mulţi, am reuşit ca după câteva ore să ajungem în vârf.
Ziua era frumoasă, iar priveliştea îţi tăia respiraţia. Giorgio avea lacrimi în ochi când l-am aşezat jos pe o pătură şi când, pentru prima dată în viaţa lui, privea de sus orăşelul în care trăia. Toată viaţa lui s-a uitat la acest munte imens ce străjuia orăşelul natal, şi se gândea, cum ar fi să fie în vârful muntelui. Acum era exact acolo. Şi-a văzut viaţa dintr-o perspectivă complet diferită. A fost foarte pătruns de prietenia, camaraderia şi dragostea ce-l înconjurau.
În acea zi, nu eram singurii pe munte. Am întâlnit mulţi oameni pe drum, mulţi dintre ei lăudându-ne grupul pentru curajul şi determinarea de care dădeam dovadă ducând pachetul neobişnuit pe vârf. Soţul meu şi cu mine eram foarte fericiţi că puteam fi de ajutor în acest proiect. Ne-am bucurat de fiecare moment petrecut cu prietenii noştri, şi speram ca unii dintre cei care ne-au văzut să fie motivaţi şi ei de ceea ce făceam. Ne-am întors speranţele în rugăciuni, cerându-I lui Dumnezeu să lucreze în inima fiecăruia.
Daţi pe repede înainte un an. Luaţi Italia din vizor şi puneţi în schimb Croaţia. Două familii tinere, prieteni noi din Italia, veniseră să viziteze centrul nostru de voluntariat pentru a ne ajuta să tăiem lemne pentru o văduvă bătrână dintr-un sat foarte retras. A fost un sfârşit de săptămână plin de dragoste pentru vecina noastră şi o dovadă palpabilă a bunătăţii inimilor umane atinse de Duhul Său. Văzându-i pe aceşti oameni călătorind atât de departe pentru a ajuta o femeie săracă şi neajutorată să aibă o iarnă călduroasă a fost într-adevăr deosebit.
Cu ocazia ultimei mase pe care o aveam împreună, înainte de plecare, vorbeam despre a-i duce pe cei cu dizabilităţi fizice pe munte. Unul dintre cupluri începuse să vorbească despre un scaun cu o singură rotilă pe care-l văzuseră în timp ce erau pe munte şi se minunau cât de util era. Vorbeau despre faptul că au văzut un grup de oameni cărând un om cu un handicap fizic pe munte şi cum bucuria pe care au văzut-o în ochii acelui om odată ajuns pe vârf era dincolo de cuvinte.”O fi fost foarte greu de urcat pe cărarea de munte, dar cu siguranţă că a meritat efortul pentru el” au concluzionat ei.
Le-am spus că şi noi am făcut exact acelaşi lucru cu un an în urmă. „Serios? Acela este exact muntele pe care am văzut acest lucru!” După ce ne-am uitat putin prin pozele de la acea ocazie şi comparând datele în care fuseserăm noi acolo şi în care au fost şi prietenii noştri, ne-am dat seama că de fapt am fost în acelaşi loc şi în aceeaşi perioadă, cu un an în urmă. Chiar înainte de a ne cunoaşte ne-am şi „întâlnit”, iar acest cuplu au fost atât de impresionaţi de ce au văzut încât i-a făcut să vrea să-i ajute pe alţii. Nu vorbiserăm unii cu alţii atunci pe munte, nici măcar nu ne aminteam să ne fi văzut, dar un an mai târziu şi după câteva miracole stăteam împreună, tăind lemne pentru o văduvă săracă.
Coincidenţă? Eu aş numi-o sincronizarea lui Dumnezeu. Sunt foarte mulţi munţi înalţi şi orăşele în acea zonă a Italiei. Care ar fi probabilitatea ca viitorii noştri prieteni să decidă să meargă pe acelaşi munte în aceeaşi zi? Iar mie, mi s-a făcut pielea ca de găină. Ştiam că Domnul îşi arăta planul Său într-un mod vizibil. El ne arăta un exemplu tangibil a perspectivei Lui măreţe. Ne-a lăsat să ne întrezărim puţin vieţile din perspectiva Lui, exact ca cineva care lucrează la războiul de ţesut şi care, pentru un moment, întoarce pânza la care lucrează pentru a vedea imaginea şi nu încrengătura de fire de pe verso.
În timp ce mă rugam şi reflectam la acestea, mă gândeam câte momente de piele de găină vom avea în rai, atunci când vom vedea întreaga imagine, atunci când ne vom da seama de conexiuni şi vom înţelege cât de importante au fost anumite momente din vieţile noastre. Vom vedea impactul pe care l-am avut asupra altora fără a ne da seama. Vom vedea cum fiecare cuvânt de încurajare sau ajutând pe cineva să fie mântuit au fost atât de importante nu doar pentru acel moment ci pentru tot ce a urmat după aceea. Am fost foarte convinsă de nevoia de a ne lăsa lumina să lumineze în orice mod sau fel posibil, deoarece nu ştim niciodată pe cine ne v-a trimite Dumnezeu pe cărarea noastră.
De asemenea am văzut că atunci când ne-am rugat pentru oamenii pe care i-am întâlnit în acea zi şi L-am rugat pe Domnul să lucreze în inimile lor, acele rugăciuni au şi-au primit răspunsul în vieţile lor. În acest caz, El a lucrat în inimile acestui cuplu, iar într-un final i-a condus să ne întâlnească şi să ne ajute să unim punctele întâlnirii noastre trecute. Modul în care ne-au întâlnit este că doamna îşi schimbare coafeza la câteva luni după călătoria pe munte, iar acolo a văzut un calendar Maxime despre Succes. A citit câteva dintre citate, i-au plăcut foarte mult şi ne-a sunat la numărul de telefon de pe calendar. Mai târziu ne-a întâlnit cu ocazia unui spectacol de crăciun, iar în timpul verii familia ei a venit într-o tabără de voluntariat. A fost cu ocazia celei de-a treia noastre întâlniri că ne-am dat seama că ne întâlnisem pe munte.
„Căci umblăm prin credinţă, şi nu prin vedere.” Dumnezeu ne-a dat multe promisiuni în Cuvântul Său, de la protecţie la suplinirea nevoilor, de la călăuzirea Sa până la prezenţa Sa în vieţile noastre. De cele mai multe ori trebuie să iau lucrurile prin credinţă, din moment ce nu văd detaliile planului lui Dumnezeu. Doar am încredere că El are un plan şi că lucrează. Totuşi, trebuie să spun că apreciez momentele în care El alege să-mi ofere o privire asupra planului Său şi a muncii Sale de culise. În dragostea Sa, El mă lasă să „văd” ici şi colo, ceea ce mă ajută să mă conectez cu El într-un mod mai nou şi mai profund.
Copyright © 2024 The Family International