Serenitate

Februarie 3, 2016

Compilaţie

Am vizitat Calcuta, India, un loc al sărăciei, al morţii şi al problemelor umane iremediabile. Acolo, măicuţele învăţate de Maica Tereza se îngrijesc de cei mai săraci, de cai mai mizerabili oameni ai planetei: trupuri pe jumătate moarte sunt culese de pe străzile oraşului. Lumea priveşte cu admiraţie dedicaţia măicuţelor şi rezultatul muncii lor, dar ceva despre aceste măicuţe m-a impresionat chiar mai mult: serenitatea lor. Dacă m-aş ocupa de un asemenea proiect imens, cu siguranţă m-aş agita, aş trimite prin fax declaraţii de presă donatorilor, cerând mai multe resurse în timp ce aş înghiţi calmante şi încercând să găsesc căi de a-mi linişti disperarea. Dar nu aceste măicuţe.

Serenitatea lor porneşte de la ce se întâmplă înainte de a începe ziua de muncă. La patru dimineaţa, cu mult înainte ca soarele să răsară, măicuţele se trezesc la semnalul unui clopoţel şi a unei strigări, „Să-L slăvim pe Domnul”. „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu” răspund ele. Îmbrăcate în sari albe şi imaculate, se înşiruiesc în capelă, unde se aşează pe jos, în stil indian, şi se roagă şi cântă împreună. Pe peretele capelei goale stă atârnat un crucifix cu cuvintele, „Mi-e sete.” Înainte de a-şi întâlni primul „client”, se cufundă în rugăciune şi în dragostea lui Dumnezeu.

Nu simt nici o urmă de panică în măicuţele ce conduc Casa celor ce stau să moară şi a celor săraci din Calcuta. Văd grijă şi compasiune, da, dar nu obsesie pentru ce nu s-a făcut. De fapt, chiar la începuturile muncii lor, Maica Tereza a instituit o regulă care le obliga pe măicuţe să-şi ia liber joia pentru rugăciune şi odihnă. „Munca va fi mereu aici, dar dacă nu ne odihnim şi nu ne rugăm, nu vom avea tăria de a ne face munca,” a explicat ea. Aceste măicuţe nu lucrează pentru a completa un formular al vreunei agenţii sociale. Ele lucrează pentru Dumnezeu. Ele îşi încept ziua cu El; şi îşi termină ziua cu El, înapoi în capelă pentru rugăciunile de seară; iar tot ce se întâmplă între aceste două evenimente este oferit ca o jertfă pentru Dumnezeu. Numai Dumnezeu le poate măsura valoarea şi succesul. – Philip Yancey1

Odihneşte-te în Domnul şi aşteaptă-L cu răbdare.2

Te-ai rugat şi te-ai rugat din nou, ai aşteptat şi ai aşteptat din nou, şi totuşi nici o manifestare?

Ai obosit de atâta aşteptare fără a vedea ceva mişcându-se? Ai ajuns aproape de punctul de a renunţa complet? Poate că nu ai aşteptat aşa cum trebuia.

„Aşteaptă cu răbdare.”3 Răbdarea înlătură grijile.

El a spus că va veni, iar promisiunea Lui este egală cu prezenţa Lui. Răbdarea îţi înlătură plânsul. De ce să te simţi trist şi descurajat? El îţi cunoaşte nevoile chiar mai bine decât tine, iar scopul Său în a te face să aştepţi este de a scoate mai multă slavă din toată situaţia. Răbdarea înlătură propriile eforturi. Lucrarea pe care o doreşte El este ca tu să „crezi”4, iar atunci când crezi, atunci vei şti că totul este bine. Răbdarea înlătură toate dorinţele. Dorinţa ta pentru lucrul pe care-l doreşti este probabil mai puternică decât dorinţa ca voia lui Dumnezeu să fie împlinită la vremea potrivită.

Răbdarea înlătură orice urmă de slăbiciune, de îndoială....Fundaţiile lui Dumnezeu sunt puternice, iar atunci când răbdarea Lui este în noi, suntem la fel de puternici aşteptând. Răbdarea oferă slujire. O răbdare ce slăveşte, uneori „îndelunga răbdare, cu bucurie”5 este cea mai bună parte a ei. „Să lăsăm (toate aceste faze) răbdarea să-şi facă desăvârşit lucrarea,”6 în timp ce tu aştepţi şi vei descoperi o mare îmbogăţire. – C. H. P7

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.8

Atunci când te duci la culcare noaptea, nu te îngrijorezi toată noaptea că s-ar putea să se rupă patul. Nici nu te ţii tot timpul de ceva ca să nu cazi. Nu te-ai odihni prea mult dacă ai face aceste lucruri. Nu! Tu pur şi simplu te arunci în pat şi te odihneşti. Tot aşa ar trebui să ne încredem complet în Isus şi „să ne odihnim de lucrările noastre, tot aşa cum S-a odihnit şi Dumnezeu de lucrările Sale.”9 „Noi, cei ce credem, întrăm în odihna” De ce? Pentru că altcineva va face munca pentru noi. Dumnezeu ne cere să ne lăsăm în voia Lui şi să avem încredere în El şi în Cuvântul Său. Încrede-te mereu...Lasă totul în grija Lui! Şi odată lăsate toate în grija Lui, încrede-te în Cuvântul Său! – Mrs. Charles E. Cowman10

Dacă nu ştii ce să faci, opreşte-te! Linişteşte-te şi aşteaptă ca Dumnezeu să facă ceva. Cel mai rău lucru din lume pe care poţi să-l faci atunci când nu ştii ce să faci este să continui să mergi. Aceasta a fost şi greşeala regelui Saul. El a continuat să meargă chiar şi atunci când nu ştia ce să facă; el s-a gândit că trebuie să continue să fie ocupat şi să meargă în ciuda oricărui alt lucru – şi l-a făcut să piardă împărăţia.11

Stând tăcut în faţa Domnului arată că ai credinţă că Dumnezeu va avea grijă de situaţie, că El va avea grijă de lucruri în locul tău. Arată că ai încredere în Domnul. „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.”12 Dacă eşti confuz, îngrijorat, repezit, înseamnă că nu te încrezi. Nu ai credinţa pe care ar trebui să o ai. A te încrede este o imagine de relaxare totală şi de pace a minţii, a inimii şi a spiritului. S-ar putea să trebuiască să continui să lucrezi, dar atitudinea şi spiritul tău sunt calme.

Când te încrezi în Domnul cu adevărat, poţi avea pace în mijlocul furtunii şi calm în ochiul uraganului. Atunci este încercată credinţa ta, în mijlocul necazurilor. Liniştea este un semn al credinţei. – David Brandt Berg13

„Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.”14

Motivul pe care Domnul nostru ni-l dă împotriva îngrijorării de viitor este că noi nu avem nimic de a face cu viitorul. Dumnezeu ne dă viaţa cu ziua, zi după zi. Fiecare zi are propriile ei treburi de rezolvat, propriile ei nevoi, propriile ei încercări şi ispite, propriile ei dureri şi tristeţi. Dumnezeu ne dă întotdeauna tărie pentru zi, cu tot ce pune El în ea. Dar dacă insistăm în a trage la noi grijile zilei de mâine şi să le punem peste cele de azi, tăria noastră nu va fi îndeajuns pentru această povară. Dumnezeu nu ne va da tărie în plus doar pentru a ne consola grijile şi neîncrederea.

Aşa că morala este să ţinem fiecare zi separat şi să facem doar ceea ce ne aduce. Charles Kingsley a spus:”Fă-ţi treaba de azi, luptă împotriva ispitei de azi şi nu te slăbi, nu-ţi distrage atenţia uitându-te înainte la lucruri pe care nu le poţi vedea, pe care nu le poţi înţelege chiar dacă le-ai vedea.”. Noi chiar că nu avem nimic de a face cu viitorul, în afară de a ne pregăti pentru el prin a ne face treburile de astăzi.

Noi putem întotdeauna să facem faţă oricărei sarcini a fiecărei zi pentru o zi până ce soarele coboară la asfinţit. Mâine? S-ar putea să nu mai ai o zi de mâine; s-ar putea să fii deja în Rai. Dacă vei fi aici, Dumnezeu va fi şi El aici şi vei primi de la El tăria pentru noua zi. – J. R. Miller15

1 Reaching for the Invisible God (Zondervan, 2000)

2 Psalmi 37:7.

3 Romani 8:25.

4 Ioan 6:29.

5 Coloseni 1:11.

6 Iacov 1:4.

7 Streams in the Desert, Volumul 1 (Zondervan, 1965)

8 Psalmi 37:5.

9 Evrei 4:10.

10 Streams in the Desert, Volumul 2 (Zondervan, 1977)

11 1 Samuel 13:7-14.

12 Isaia 26:3.

13 God online (Aurora Production, 2001)

14 Matei 6:34.

15 Come Ye Apart: Meditations on the Four Gospels.