Încercările te pot face puternic

Decembrie 29, 2015

De Maria Fontaine

Pe durata vieţii, toţi avem parte de împunsătura nedreptăţii, de durerea refuzului sau de golul lăsat de pierderea unei persoane dragi. Asemenea experienţe ne pot lăsa răni spiritului. Multe dintre lucrurile neplăcute care ni se întâmplă sunt ca nişte răni sau ca nişte zgârieturi spiritului nostru, dar uneori, cei mai mulţi dintre noi trecem prin ceea ce am putea numi o rană adâncă ori o accidentare serioasă spiritului nostru.

Tot aşa cum rănile minore suferite de corpul nostru care lasă câte o vânătaie şi dor doar pentru puţin timp, cele mai multe dintre supărările noastre zilnice ne „înegresc” cu gândire negativă sau ne „învineţesc” cu descurajare, dar sunt de obicei uitate destul de repede. Avem încredere că într-un târziu se vor vindeca. Dar atunci când suferim o accidentare fizică serioasă, mergem imediat la medic, cel care poate avea imediat grijă de ea. Rana ne este curăţată şi bandajată pentru a fi protejată, iar uneori trebuie să o verificăm regulat pentru a ne asigura că se vindecă aşa cum trebuie.

Aceasta este o ilustrare a modului în care rănile noastre spirituale pot fi vindecate, cu credinţă, rugăciune şi mare grijă. Dar dacă nu le curăţăm şi le vindecăm prin iertarea greşelilor altora, ori dacă încercăm să ne ascundem rănile şi nu cerem ajutor, rănile noastre se pot infecta cu amărăciune, îndoieli şi resentimente, care pot să se transmită şi să ne otrăvească întreaga viziune asupra vieţii, fericirea, credinţa şi relaţia cu ceilalţi şi chiar cu Isus.

Amărăciunea începe mică, dar în timp se propagă şi creşte exact ca o infecţie dintr-o rană. Dacă nu este curăţată şi vindecată, tăcută îşi face loc în din ce în ce mai multe zone ale vieţii noastre, transformându-ne bucuria în pâcla neagră a resentimentelor, iar unitatea noastră cu ceilalţi în izolare. Astfel, tot aşa cum ne-am uita foarte atent la o accidentare fizică serioasă pentru a evita riscul infecţiei, tot aşa ar trebui să fim vigilenţi cu rănile noastre spirituale şi să evităm infecţia cu amărăciune.

Biblia ne învaţă să avem grijă ca amărăciunea să nu prindă rădăcini în vieţile noastre. „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.”

Biblia de asemenea ne încurajează să cerem ajutor şi suport de la cei maturi în credinţă, şi să ne mărturisim greşelile unii altora şi să ne rugăm unii pentru alţii. Atunci când avem de-a face cu eradicarea amărăciunii, este foarte benefic să cerem ajutor cuiva care este puternic în credinţă şi în Cuvântul lui Dumnezeu. Odată ce ai expus problema şi s-au rugat pentru tine şi ai primit sfaturi bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu, următorul pas este să ierţi şi să laşi să treacă. Poţi simţi o adevărată senzaţie de libertate după ce ai lăsat acele sentimente negative să te tragă în jos. Încercările şi dificultăţile nu trebuie să-ţi dicteze perspectiva, deoarece Dumnezeu a făcut o cale pentru tine prin care să-ţi poţi învinge negativul din viaţă. De fapt, El chiar vrea ca tu să faci asta.

Biblia spune, „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.„ Trecutul este trecut, iar trăind în el datorită resentimentelor şi amărăciunii doar te ţine prizonierul a ceva ce de fapt a plecat din viaţa ta cu mult timp în urmă. Cu cât mai mult te cufunzi în Isus şi în Cuvântul Său şi înveţi să faci lucrurile aşa cum ar vrea El să le faci, cu cât dai drumul mai multor umbre ale trecutului cu atât mai mult vei deveni nou. Nu se întâmplă dintr-o dată, dar pe măsură ce îţi aliniezi voia cu voia Sa, vei simţi din ce în ce mai multă pace şi eliberare de amărăciune.

Viaţa Creştină este despre a învinge obstacole, despre a te ridica deasupra circumstanţelor şi despre a nu lăsa lucrurile să te tragă în jos. Este despre a transforma pietrele de poticnire în trepte. Este despre a fi vindecaţi în minte şi spirit prin credinţă, devenind complet sănătoşi prin dragostea Domnului, şi devenind eliberaţi de robia amărăciunii şi a resentimentelor prin Cuvântul lui Dumnezeu. Este despre a-L lăsa pe Isus să te transforme şi să-ţi reînnoiască mintea, călăuzindu-te în voia Sa pentru viaţa ta.

Mediul în care trăim are o anumită influenţă asupra vieţilor noastre. Toată lumea a avut dificultăţi şi au fost răniţi în vieţile lor. Dar Domnul şi Cuvântul Său pun responsabilitatea modului în care reacţionăm la situaţiile în care ne aflăm pe umerii fiecăruia dintre noi. Dumnezeu a dat fiecărui om voia liberă şi decizia liberă, iar El ne cere să luăm deciziile corecte şi să facem paşii corecţi.

Nu putem preveni necazurile, dar depinde de noi cum alegem să răspundem. Mulţi oameni s-au lovit de foarte multe greutăţi în vieţile lor, poate cu mult mai mari decât ale noastre. Unii reacţionează într-un fel, iar alţii într-un alt fel, iar rezultatul este că devin tipuri de oameni foarte diferiţi trăind vieţi foarte diferite. În ciuda dificultăţilor, unii găsesc mulţumire, împlinire, bucurie şi satisfacţie, pe când alţii sunt distruşi de disperare, frustrare, mânie şi ură. Cei care au trecut prin greutăţi în viaţă şi au reuşit să treacă peste ele sunt deseori în stare să aibă o influenţă foarte mare asupra altor oameni care trec prin greutăţi la rândul lor şi să-i ajute să treacă peste ele, inspirându-le curaj şi credinţă. Exemplul lor este dovada că este posibil să te ridici peste situaţii aparent imposibile, să fii victorios în faţa greutăţilor şi greşelilor.

Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, încercările noastre ne ajută să ne întărim. Gândeşte-te la asta. Dacă întreaga noastră viaţă ar fi lipsită de probleme, am putea deveni comozi şi nu ne-am mai clădi tăria de caracter ce derivă din bătăliile purtate pentru înfrângerea problemelor. Şi probabil că n-am putea să-i înţelegem şi să simpatizăm cu cei ce trec prin probleme similare. Şi n-am mai avea frumosul miracol ce are loc atunci când ne dăm seama de cât de multă nevoie avem de Isus în vieţile noastre, şi când ne dăm seama că mereu vom găsi tărie în El, chiar şi atunci când nu mai putem apela la nimeni altcineva. N-am mai simţi bucuria pe care ţi-o dă faptul că Dumnezeu intervine pentru tine şi-ţi dă răspunsurile de care ai nevoie pentru a continua.

Dumnezeu vrea ca bucuria noastră să fie deplină, iar una dintre cheile acestei bucurii se găseşte în a lăsa deoparte orice greutăţi ale amărăciunii şi resentimentelor ce încearcă să ne înfăşoare aşa de lesne, şi să ne încredem că Dumnezeu poate face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru, în timpul Său.