Natura, cartea lui Dumnezeu

Mai 5, 2015

Compilație

Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. – Romani 1:19-201

***

Unii oameni, pentru a-L descoperi pe Dumnezeu, citesc cărți. Dar este o carte mare: însăși înfățișarea lucrurilor create. Uită-te deasupra ta! Uită-te sub tine! Observ-o. Citește-o. Dumnezeu, pe care vrei să-L descoperi, n-a scris niciodată acea carte cu cerneală. În schimb, a așezat în fața ochilor tăi lucrurile pe care le-a făcut. Poți cere o voce mai răsunătoare decât aceasta? Însuși cerul și pământul îți strigă: ”Dumnezeu m-a făcut!” – Sfântul Augustin (354-430)

***

Cea mai evidentă dovadă pe care o avem despre existența Creatorului este lumea și universul din jurul nostru, creația naturală și vizibilă.

Doctorul Robert A. Millikan a fost un cercetător american renumit care a câștigat premiul Nobel în fizică. Într-o seara, la un banchet organizat în onoarea sa, un tânăr jurnalist s-a apropiat de el și l-a-ntrebat, ”Domnule Millikan, cu toate că sunteți fără îndoială un om de știință genial, un mare fizician, am auzit că ați rămas la conceptul de modă veche al unui Creator, că de fapt credeți în Dumnezeu! Este adevărat?”

Millikan s-a gândit puțin și după aceea și-a scos ceasul de buzunar din aur, un model deosebit, lucrat cu foarte multă minuțiozitate, din buzunarul vestei și a spus, ”Tot așa cum în spatele acestui ceas a trebuit să fie un proiectant inteligent și un ceasornicar, tot așa și în spatele complexului și precisului nostru univers a trebuit să fie un Creator!”

Biblia, cartea sfântă a trei credințe, ne spune, ”În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”2 Cu alte cuvinte, existența unui Creator invizibil este făcută evidentă de minunata lume pe care El a creat-o, creația Sa, lucrurile pe care le putem vedea. Cele mai bune scrisori de acreditare ale Creatorului sunt minunatele lucruri pe care le-a făcut!

Marea, cerul, munții, văile, copacii, florile, toate acestea ne spun ceva. Când privești cerul într-o noapte senină, uitându-te la stele, planete și la minunile cosmosului, toate strigă, ”Există un Dumnezeu! Uită-te la minunățiile pe care le-a făcut.” Biblia spune:

”Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.”3 Creația lui Dumnezeu este o mărturie constantă nu doar a existenței Sale, dar a puterii, a măreției Sale, și de asemenea a dragostei, a grijii și a preocupării față de noi prin faptul că ne-a dat o lume atât de minunată în care să trăim. – Adaptare după ”În căutarea adevărului,” de Familia Internațional

***

Lumea vizibilă este ca o hartă ce duce spre rai...Învățăm să-L vedem pe Creator contemplând frumusețea creației Sale. În această lume, bunătatea, înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu strălucesc. Intelectul uman...poate descoperi mâna Artistului în minunatele lucrări pe care le-a făcut. Rațiunea poate să-L cunoască pe Dumnezeu prin Cartea Naturii. – Papa Ioan Paul II

***

Am descoperit că uitându-te la creația lui Dumnezeu este ca și cum L-ai privi în față, văzând cum a creat în dragostea Sa toate acestea pentru binele și beneficiul nostru. Așa cum spune Scriptura, toate acestea îi demonstrează existența. Mai spune că necredincioșii și cei ce-L resping nu au nici o scuză, deoarece lucrurile care se văd sunt dovada unui Dumnezeu nevăzut.4

Acea Scriptură mi-a fost mereu o binecuvântare, deoarece arată faptul că oamenii pot să-L cunoască pe Dumnezeu prin intermediul creației Sale, că creația Sa dovedește existența Sa. De aceea Diavolul a trebuit să născocească evoluționismul, pentru a distruge credința în Dumnezeu. Din moment ce creația Sa era cea mai mare dovadă a existenței Sale, Diavolul, prin Darwin a venit cu ideea că ”Dumnezeu nu a creat lumea; ea a evoluat singură.” Aceasta este una dintre cele mai diabolice doctrine care au existat vreodată, deoarece oamenilor le era foarte greu să nu creadă în Dumnezeu atunci când vedeau evidența creației Sale. Dar când Darwin a venit cu teoria lui falsă, că ”nu Dumnezeu a creat lumea” le-a oferit scuza pe care o așteptau pentru a înlătura creaționismul.

Avându-l pe așa zisul cel mai cunoscut cercetător al lumii explicând evoluționismul în manualele sale, era un lucru care pentru ei avea logică. – Mai ales că nu aveau deloc credință și nu fuseseră crescuți cu Biblia, necunoscând răspunsurile lui Dumnezeu. Așa că pentru ei pare un răspuns logic și rațional al existenței lumii și a universului. ”S-a întâmplat, pur și simplu.” Gândul că creația pur și simplu s-a creat singură este cel mai ridicol lucru pe care poți să-l gândești! – David Brandt Berg

***

Întreabă dobitoacele, și te vor învăța, păsările cerului, și îți vor spune; vorbește pământului, și te va învăța; și peștii mării îți vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? El ține în mână sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc. – Iov 12:7-105

***

Dumnezeu ne-a oferit două surse de informații: Biblia și natura. Cum putem să combinăm cel mai bine ceea ce învățăm din Biblie și natură? Cum putem să-L iubim mai bine pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții? Ce principii ne vor ajuta să reușim în toate acestea? Bine-nțeles, pentru cele mai importante lucruri în viață – a învăța despre Dumnezeu și despre cum vrea El să trăim și să iubim – Biblia este cea mai importantă. Dar nu trebuie să facem o alegere de genul una – sau cealaltă, și folosind ambele surse de informație, înțelegerea noastră asupra întregii realități (spirituală și fizică) poate fi mai completă și exactă. Cum putem folosi revelațiile lui Dumnezeu cu înțelepciune? Un bun mod de a gândi este ilustrat în Psalmi 19, unde aprecierea duală a lui Dumnezeu, în natură (”cerurile spun slava lui Dumnezeu”) și scriptură (”legea Domnului este desăvârșită, și înviorează sufletul, ...și veselesc inima”) inspiră o dedicație personală: ”Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul.” – Craig Rusbult

***

Creația este ca o casă spațioasă și frumoasă, mobilată și aranjată cu cele mai deosebite și rafinate piese de mobilier. Totul în ea ne spune despre Dumnezeu. – John Calvin

***

Natura este arta lui Dumnezeu. – Thomas Browne, Religio Medici, 1635

Cartea naturii este o bucată mare si fină de taped, făcută rulou și pe care nu putem să o vedem dintr-o privire ci trebuie să ne mulțumim să-i descoperim frumusețea și simetria încetul cu încetul, pe măsură ce se deschide din ce în ce mai mult. – Robert Boyle (1627-1691)

Îmi place să mă gândesc la natură ca la o stație de emisie, prin care Dumnezeu ne vorbește în fiecare oră, cu condiția ca noi să ascultăm. – George Washington Carver

Dumnezeu scrie evanghelia nu numai în Biblie, dar pe copaci și flori, pe nori și stele. – Martin Luther

Căci iată că El a întocmit munții, a făcut vântul, și spune omului până și gândurile lui. El preface zorile în întuneric, și umblă pe înălțimile pământului: Domnul, Dumnezeul oștirilor, este Numele Lui. – Amos 4:136

C. S. Lewis descrie momentul în care, copil fiind, a văzut o grădină în miniatură realizată de fratele lui într-o cutie de conserve. El descrie sentimentul de dor, experiența a ceea ce el a numit bucurie, cu toate că trecătoare, a fost profundă și reală. Cu toate că atunci nu a știut cum s-o numească, Lewis a fost treptat trezit la puterea și rolul frumuseții, o influență pe care el o va folosi cu mult efect în scrierile sale.

Într-un mod similar, John Calvin a reamintit lumii că Dumnezeu a dat creaturilor sale două cărți: cartea naturii și cuvântul lui Dumnezeu. Pentru Creștin, ele nu sunt egale ca autoritate sau ca putere revelatoare, dar cu toate acestea este o mare greșeală să ne concentrăm pe una și s-o excludem pe cealaltă.

În lumea de azi, mulți sunt cei ce sunt inspirați de natură. Le plac plimbările lungi, vizitele la țară și în general să absoarbă frumusețile lumii din jurul lor. Ei deseori fac din asta un scop în sine. Îi celebrează măreția și sunt totuși de părere că toate acestea sunt rezultatul șansei și a necesității. Unii Creștini, din cauza neglijenței, fac de multe ori același lucru...

Psalmistul, celții, și mulți alții de-a lungul secolelor au învățat să vadă mâna lui Dumnezeu în natură și să celebreze bunătatea lui Dumnezeu și modul în care a făcut natura sursă pentru multe dintre nevoile noastre. Ia-ți câteva momente azi pentru a privi păsările, pentru a contempla copacii, pentru a te bucura de o plimbare și de a mirosi florile. S-ar putea să experimentezi și tu o licărire a slavei lui Dumnezeu. – Stuart McAllister

***

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunte să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge până la marginile lumii. – Psalmi 19:1-47

1 Biblia.

2 Romani 1:20.

3 Psalmi 19:1.

4 Romani 1:20.

5 Biblia.

6 Biblia.

7 Biblia.