Bucuria de a trăi

Ianuarie 11, 2015

Compilație

Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu extraordinar ai de a fi în viață – să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești. – Marcus Aurelius

Vagonul trenului se balansează înainte și înapoi, roțile scârțâindu-i mai tare ca niciodată în contact cu șinele. Dincolo de fereastră frigul năprasnic al iernii a pus stăpânire peste tot, iar golful trist arată ca un abis ce cască, pe măsură ce trenul gonește peste el. Vagonul este plin de călători înghețați, plictisiți, cufundați în gândurile lor. Bună dimineața!

Dintr-o dată un băiețel își face drum printre picioarele nepăsătoare ale adulților – genul acela care-ți face loc să treci doar cu de-a sila. În timp ce tatăl lui s-a așezat la ușă, băiețelul se așeză la fereastră, înconjurat de adulți neprietenoși și somnoroși. Ce copil curajos, mă gândesc. În timp ce trenul intră într-un tunel se întâmplă ceva cu totul neașteptat și ciudat. Băiețelul alunecă de pe scaunul lui și-și pune mâna pe genunchiul meu. Pe moment, am crezut că vrea să treacă de mine și să se întoarcă la tatăl lui, așa că mă dau puțin la o parte. În loc să se miște spre tatăl său, băiețelul se apleacă spre mine. Vrea să-mi spună ceva, cred. Copiii! Mă aplec să văd ce vrea să-mi spună. Greșit din nou! El îmi dă un pupic pe obraz.

După care se întoarce la locul lui, se așează și se uită bucuros pe fereastră. Sunt șocat. Ce s-a-ntâmplat? Un copil ce pupă adulții în tren? Spre surprinderea mea, copilul i-a pupat pe toți cei din compartiment.

Nervoși și mirați, ne uităm întrebători spre tatăl său, ”Este atât de fericit că este în viață,” spune tatăl. ”A fost foarte bolnav.”

Trenul se oprește, iar tatăl și copilul coboară dispărând în mulțime. Ușile se închid. Pe obraz încă mai simt pupicul copilului – un pupic ce a declanșat o introspecție serioasă. Câți adulți umblă printre noi, pupându-se din simplul motiv că sunt în viață? Câți măcar se gândesc la privilegiul de a fi în viață? Ce s-ar întâmpla dacă am începe să fim noi înșine?

Băiețelul ne-a dat o palmă drăguță dar serioasă pe obraz: Nu te lăsa să mori înainte ca inima să ți se oprească! – Dag Retso

Nu este prea târziu să te gândești, să plănuiești,
Să faci tot ce poți și ce e bun!

Surprinde-i pe cei tineri și bătrâni,
Aruncându-le praf de stele în ochi.

Vei vedea că este mult mai multă bucurie în viață,
În timp ce descoperi bucuria dăruirii.

-Autor necunoscut

Dulce este lumina și o plăcere pentru ochi să vadă soarele.
Deci, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure, în toți anii aceștia.– Eclesiastul 11:7-81

În cea mai mare parte a vieții nu se întâmplă nimic extraordinar. Dacă nu-ți place place să te trezești, să lucrezi, să-ți termini treaba și să te așezi la masă cu familia sau prietenii, atunci înseamnă că nu vei fi prea fericit. Dacă cineva își bazează fericirea sau nefericirea pe evenimente majore ca un nou loc de muncă extraordinar, mulți bani, o căsnicie fără probleme sau o excursie la Paris, acea persoană va fi mai tot timpul nefericită. Dar dacă fericirea ta depinde de un mic dejun bun, flori în curte, o băutură sau un somn la prânz, atunci vei fi fericit mai tot timpul. – Andy Rooney

Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse. – Psalmii 16:112

Când te trezești dimineața, mulțumește pentru lumină, pentru viață, pentru putere. Mulțumește pentru mâncare și pentru bucuria de a trăi. Dacă nu găsești nici un motiv pentru a mulțumi, greșeala este în tine. – Tecumseh

Am început să mă uit la viață diferit. Atunci când îi mulțumești lui Dumnezeu pentru fiecare lucru mărunt – fiecare masă, de fiecare dată când te trezești, de fiecare dată când bei apă – n-ai încotro decât să fii mai recunoscător pentru viața însăși, pentru acel lucru improbabil și miraculos că exiști. – A. J. Jacobs

(Rugăciune:) Îți mulțumim pentru toate modurile mărunte prin care ne binecuvântezi, Isus. Ajută-ne să nu uităm să-Ți mulțumim pentru toate lucrurile mici pe care le faci pentru a-Ți exprima dragostea pentru noi în fiecare zi. Uneori nici măcar nu observăm multe dintre binecuvântările Tale deoarece ne-am obișnuit cu ele. Ne gândim că aceste este modul în care a fost mereu și nu ne dăm seama ce manifestare mare a dragostei Tale sunt aceste lucruri.

Îți mulțumim pentru că ne păzești în atât de multe feluri încât nici nu de dăm seama. Câteodată nici nu știm că ne-ai protejat pentru că nu vedem ce ar fi putut să ni se întâmple dacă nu ne-ai fi ținut sub umbra protecției Tale. Așa că îți mulțumim și te slăvim pentru asta.

Ajută-ne să-Ți mulțumim mai des pentru lucrurile mici, acele manifestări minuscule ale dragostei Tale, a grijii Tale și a protecției Tale.

”Diferența dintre nu îndeajuns și mai mult decât deajuns este atitudinea ta”, remarca episcopul T. D. Jakes la o conferință la care am participat în 1999...Pe măsură ce ne trăim viețile, zi de zi, este atât de ușor să nu fim recunoscători pentru majoritatea lucrurilor pe care le avem. De exemplu, atunci când nu ne place un loc de muncă și căutăm unul nou, uneori ultimul lucru la care ne gândim este să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru locul de muncă care nu ne place. Când vrem să cumpărăm o casă nouă, rareori se întâmplă să fim recunoscători pentru acoperișul pe care-l avem deasupra capului. Când lucrăm la un ”corp nou”, n-ar trebui să uităm să fim recunoscători pentru cel pe care-l avem și care poate să meargă, să vorbească și să respire. Putem să fim atât de preocupați de ce vrem încât să uităm să fim recunoscători pentru ce avem.

Știu că toate acestea par lucruri de bază, dar tocmai pentru că aspectele ”fundamentale” ale vieții noastre, acele lucruri la care nu ne prea gândim, acelea sunt lucrurile pentru care ar trebui să fim cel mai recunoscători. Sunt aceste lucruri de ”bază” – oameni, locuri sau starea noastră de bine – care ne-ar devasta cel mai mult dacă ar trebui să trăim fără ele. Când ajungi să înțelegi ce este cel mai important pentru tine, iar după aceea îți faci o prioritate în viață din a onora și a avea grijă de acele aspecte ale vieții tale, atunci îți găsești centrul. Centrul tău este acel loc pe care-l descoperi atunci când viața ta este sănătoasă și echilibrată. Ai nevoie de o introspecție serioasă pentru a-l găsi și ai nevoie de exercițiu pentru a-l menține. Dar odată ce ai găsit acel loc plin de pace și bucurie numit centrul tău, te vei simți mereu dezechilibrat atunci când îl vei părăsi.

Un mod de a rămâne centrat este să-ți numeri binecuvântările în fiecare zi. De ce este important s-o faci zilnic? Pentru că poate fi prea ușor să cazi în obiceiul de a considera viața ca pe ceva meritat și să-ți plângi de milă atunci când lucrurile nu merg așa cum ai sperat. Numărându-ți binecuvântările, îți amintești cât ești de bogat – în spirit, în familie, în prietenie, în sănătate, în carieră, în educație, în personalitate, iar lista poate continua.

Numără-ți binecuvântările dimineața. Este un mod înălțător de a începe ziua. La urma urmei, o nouă zi este încă o binecuvântare pentru care să fii recunoscător. Încearcă acest exercițiu: închide tot zgomotul din jurul tău și du-te într-un loc în care să poți fi singur. Închide ochii. Respiră adânc și încet. Acum gândește-te la toate lucrurile pentru care ești recunoscător. Stai în această stare cel puțin cinci minute. Când ai terminat scrie tot ce ți-a venit în minte.

O listă destul de frumoasă, nu-i așa? – Valorie Burton3

1 Mesajul.

2 Biblia.

3 http://www.valorieburton.com/newsletters/archive/2008/20081123.html.