Dând mai departe mângâierea lui Dumnezeu

Iulie 11, 2014

Compilație

Care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! – 2 Corinteni 1:4 1

Cred că Dumnezeu vrea să-i încurajeze pe oameni, dar de multe ori are nevoie de noi pentru a o face. Deoarece, chiar de credeți sau nu, noi avem ceea ce le lipsește celorlalți. Avem dragostea lui Dumnezeu – care este puternică! Avem Duhul dragostei și cuvintele dragostei! Viețile noastre pot fi influente datorită puterii cuvintelor noastre. Cuvintele noastre nu trebuie să fie profunde sau elocvente – doar cuvinte simple ce umplu nevoia cuiva pentru dragoste, speranță, însemnănate, sau alinare.

Dacă simți că nu ai timp, energie, expertiză, sau mai nimic de dăruit, nu te îngrijora; cei mai mulți dintre noi simțim la fel. Dar noi toți putem dărui prin cuvintele noastre de încurajare, prin care viețile noastre pot influența, și putem împărtăși dragostea lui Dumnezeu oriunde am merge. În doar cinci minute, sau chiar mai puțin, putem face o diferență într-o stație de autobuz, la metrou, traversând strada, la magazin, la locul de muncă, la școală, online, pe parcursul unei plimbări, iar lista poate continua.

O întrebare pe care ne-o putem adresa: “Ce pot să-i spun acestei persoane pentru a o ajuta în vreun fel? – Ridică-le spiritele, luminează-le ziua, fă-i să se simtă apreciați, prețuiți, merituoși? Cum pot să transmit acestei persoane că ceea ce face contează? După aceea să-L rugăm pe Domnul să ne ajute să avem credința de a spune ceea ce ne inspiră El să spunem. – Maria Fontaine 2

De ce aduce Dumnezeu necazul asupra copiilor Săi ca mai apoi să-i mângâie în el? Este pentru a-i face ca ei la rândul lor să-i mângâie pe alții - “să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!“ Un om care n-a trecut vreodată printr-un necaz este foarte stângaci atunci când încearcă să aline inimi frânte. De aceea, slujitorul lui Hristos, pentru a putea fi de folos în slujba lui Dumnezeu, trebuie să aibă mult necaz. “Rugăciunea, meditația și necazul,” spune Melanchthon, “sunt cele trei lucruri care-l fac pe slujitorul lui Dumnezeu. “ Trebuie să fie rugăciune. Trebuie să fie meditație și trebuie să fie necaz. Nu poți rosti corect promisiunea în urechile celui necăjit decât dacă, tu însuți, i-ai cunoscut valoarea în propriul tău necaz.

Este voia lui Dumnezeu ca Duhul Sfânt, Mângâietorul, să lucreze des prin oameni potrivit cuvântului Său din vechime, “Vă mângâi, vă mângâi, poporul Meu, spune Dumnezeul vostru. Vorbesc mângâietor Ierusalimului. “ Acești oameni care să mângâie trebuie făcuți – ei nu sunt născuți așa – ei trebuie făcuți prin trecerea lor înșiși prin cuptor. Nu pot să-i mângâie pe alții decât dacă au avut și ei necazuri și au fost mângâiați în ele…Unii au dorința de a-i mângâia pe cei ce se află în necaz, dar nu au puterea de a o face. “Sunteți toți niște mângâietori de nimic, “ le-a spus Iov prietenilor săi! Aceleași cuvinte au fost adresate multora care au încercat din răsputeri să-i mângâie pe cei aflați în necaz, dar care, în încercarea lor au pus mai degrabă degetul în rana deschisă, așa că le-au făcut mai mult rău decât bine. Mângâietorul priceput este cel ce cunoaște atât încercarea cât și promisiunea potrivită acesteia.

Pe lângă acestea, noi trebuie să fim gata să mângâiem în orice clipă, deoarece “ prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz. “ Cunoștința experimentală ajută un om să vorbească cu putere sufletului necăjit. Cel ce a luat un medicament și i-a demonstrat eficiența, este cel ce-l poate recomanda altuia.

Astfel, Domnul deseori îi trece pe slujitorii Săi prin necazuri pe care, dacă n-ar fi pentru beneficiul oamenilor lor, n-ar trebui să le îndure. Tot așa cum asupra Păstorului Principal au trebuit puse toate greșelile turmei, tot așa, într-un sens mult mai mic, greșelile turmei trebuiesc purtate de păstorul secundar, pentru că altfel el nu le poate mângâia.

Dragi prieteni, data viitoare când dați peste vreun necaz, vă recomand să luați notițe și să vă întrebați, după ce ați ieșit din el, “Cum m-a mângâiat Dumnezeu? “ Să țineți minte răspunsul pentru că într-una dintre zile veți avea nevoie din nou de el, sau dacă voi nu veți avea nevoie, veți întâlni pe cineva care trece prin același necaz prin care ați trecut și voi, iar voi îi veți putea spune, “Știu ce te va ajuta, am răspunsul scris negru pe alb acasă, cum m-a ajutat Dumnezeu într-un necaz exact ca al tău. “ – Charles Spurgeon 3

Kumiko are 24 de ani. Fratele ei mai mare a murit, în urmă cu câțiva ani, într-un accident de mașină, iar părinții ei au divorțat. În urma tuturor acestor lucruri ea a decis că nu mai crede în Dumnezeu. Când am întâlnit-o era foarte descurajată și avea numai remarci negative asupra vieții ei sau a altor oameni.

Începuse să mă sune ori de câte ori avea probleme cu prietenii sau colegii. Majoritatea apelurilor erau după miezul nopții și durau peste o oră. Câteodată plângea și spunea, “Ar trebui să mă omor. Nu mai văd nici un scop pentru a trăi. “ O ascultam și încercam să o încurajez spunându-i că nu conta ce spuneau alții despre ea, Isus o iubea și îi vedea toate părțile bune. I-am spus că într-o bună zi, personalitatea ei tandră și celelalte daruri ale ei vor avea câștig de cauză, așa că nu ar trebui să le lase acoperite de celelalte lucruri aparent rele. I-am spus de asemenea că mă voi ruga pentru ea, și am făcut-o.

Apoi într-o noapte s-a rugat cu mine să-L primească pe Isus ca Mântuitor. După aceea, Kumiko a început treptat să se schimbe. După o vreme mi-a spus că începuse să se roage la Isus ori de câte ori avea probleme sau se simțea deprimată. Ne-am întâlnit recent, iar ea era atât de diferită! Putea să râdă de reacțiile ei imature la lucruri care înainte o făceau să se supere. După aceea mi-a spus ceva ce m-a impresionat profund: În urmă cu o lună era foarte deprimată și se hotărâse să-și curme viața. În toiul nopții s-a urcat în mașină și a condus până la țărmul mării unde era gata să se arunce în valuri. Dintr-o dată și-a amintit de mine și a început să se roage la Isus. S-a răzgândit și a ajuns cu bine acasă. Am fost atât de fericită și ușurată să aud asta!

De multe ori nu îmi era ușor să o ascult pe Kumiko povestindu-mi despre problemele ei, mai ales atunci când eram foarte obosită sau când aveam și eu lucruri de făcut înainte de culcare…Inițial, nu părea să se schimbe sau să crească spiritual, dar Domnul continua să-mi spună că nu avea pe altcineva care să o încurajeze sau să o ajute. Prin această experiență cred că am învățat mai multe decât Kumiko despre măreția dragostei lui Isus. El mă învață cum să am mai multă dragoste, răbdare și indulgență față de alții, mai ales pentru cei care sunt pierduți și în căutare de răspunsuri și a dragostei adevărate. – Akiko Matsumoto 4

Dumnezeu poată să-și întindă brațul din ceruri și să atingă o viață. Cu brațul Său, El poate să-i strângă pe cei obosiți și vlăguiți la pieptul Său drag. Brațul dragostei Sale nu este prea scurt pentru a nu putea să-i binecuvânteze pe cei pierduți și fără de speranță. [Dar] El îi folosește pe cei care sunt mai aproape pentru a-L ajuta, să mângâie, să încurajeze, să vindece. Căci cum ar putea acel suflet descurajat și agitat să simtă dragostea lui Dumnezeu decât prin dragostea unuia care-i este aproape? Cum ar putea acel suflet deznădăjduit și deprimat să simtă atingerea încurajării și a păcii decât prin atingerea mâinii celei mai apropiate? S-ar putea să fie un prieten sau un necunoscut, dar Dumnezeu folosește mâini care sunt consacrate Lui pentru a atinge alte vieți. Ai putea spune că nu este decât o altă persoană. Dar ce altă motivație ar putea avea Dumnezeu dacă nu dragostea? Dumnezeu de asemenea ne vorbește prin vocile altor oameni.

Permiteți-mi să vă povestesc de o prietenă dragă aflată la mare ananghie, simțindu-și sufletul părăsit. Nu-L mai simțea pe Dumnezeu aproape. S-a rugat și L-a implorat să mai poată simți odată atingerea mâinii Sale în viața ei. “Cum de m-a părăsit? “ s-a-ntrebat. Prietena ei, apropiindu-se, i-a șoptit la ureche, “Doar roagă-te și cere-i să te atingă. El își va pune mâna pe TINE. “

Cu durere în suflet a început din nou să se roage. Dintr-o dată a simțit mâna Tatălui ei Ceresc atingând-o și a strigat de bucurie, “M-a atins! Ce bucurie-mi inundă din nou sufletul! Ce căldură mă-mpresoară! Dar știi, am simțit de parcă ar fi fost mâna ta. “

“A fost mâna mea“, i-a răspuns prietena.

O privire mirată și plină de dezamăgire i s-a așezat pe față. “Mâna ta? “

“Bine-nțeles. Chiar ai crezut că va fi o mână adevărată care să treacă prin acoperiș ca să te atingă? Dumnezeu a folosit mâna care a fost cea mai apropiată de tine! “ – Mrs. Charles E. Cowman 5

1 Biblia.

2 Publicată inițial mai 2011.

3 Prezentată de Spurgeon la Metropolitan Tabernacle, Newington, Iunie 15, 1882.

4 One Heart at a Time (Aurora Production, 2010).

5 Streams in the Desert, Volumul 2 (Zondervan, 1977).