Martie 26, 2014
Îmi amintesc prima dată când mi-a venit ideea de a-i iubi pe oameni într-un mod care să-i facă să simtă ceea ce simte Dumnezeu pentru ei. Într-o vară când lucram cu studenţi, am fost invitat să ţin un discurs la o tabără de vară a unui liceu, pe valea râului Columbia în statul Washington...În timp ce stăteam (cu prietenul meu Jeff) rugându-ne despre sesiunea ce urma, am avut o impresie foarte puternică că Dumnezeu îmi spunea, ”Vreau să le arăţi acestor copii ce gândesc Eu despre ei. ” Ideea părea foarte bună doar că nu ştiam ce înseamnă. M-am gândit că voi încerca să o comunic odată ce începeam să vorbesc.
Când m-am ridicat să vorbesc, toţi cei cincizeci de (tineri) excursionişti păreau să fie blocaţi într-o anumită stupoare. Nici una dintre glumele mele nu părea să-şi facă efectul, nici una dintre povestiri, nimic. Începând cu jucătorul de fotbal american şi terminând cu fetiţa timidă cu suport dentar, toţi se uitau nedumeriţi la mine. Liceenii pot să te intimideze atunci când au privirea aceea aţintită spre tine.
De ce n-am putut să le transmit ”Iată ce gândeşte Dumnezeu despre voi”? Am fost învăţat să mă exprim şi chemat de Dumnezeu să comunic dragostea Sa acestor copii. Şi iată că stăteam acolo ca un prost.
Aşa că am început să petrecem timp cu excursioniştii. Jeff şi cu mine am jucat fotbal american, am început să-i cunoaştem rând pe rând, unul câte unul, am încercat să-i încurajăm puţin acolo unde am putut, l-am ajutat pe băiatul cel mare să urce pe schiurile nautice după a 42-a încercare. Am petrecut timp cu ei în acel sfărşit de săptămână, gândindu-ne că motivul pentru care am mers acolo nu s-a realizat şi că nu se întâmpla mai nimic.
Până în ultima seară, când toţi cei cincizeci de tineri s-au adunat să-şi ia rămas bun, că Jeff şi-a dat seama că undeva, pe parcursul acelui sfârşit de săptămână, fereastra răscumpărării s-a deschis. Unul câte unul au venit să ne mulţumească pentru că le-am fost prieteni, pentru că i-am ascultat, pentru că ne-am jucat. Cei mai mulţi dintre ei plângeau, chiar şi jucătorul de fotbal american.
Jeff şi cu mine am plecat smeriţi şi uimiţi. Ne-am simţit aşa cum probabil că s-au simţit şi ucenicii lui Isus atunci când i-a trimis în lume. De multe ori nu ştiau ce fac sau de ce sau ce ar fi trebuit să facă odată ajunşi acolo. Ei doar au plecat, şi după cum s-a văzut, plecatul a fost cel care a contat cel mai mult. – Rick McKinley.1
”Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: ”Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” – Romani 10:13-15 2
Renumitul evanghelist american Dwight L. Moody (1837-1899) a spus odată, ”Predica de care are nevoie cel mai mult această lume este predica din pantofii care umblă cu Isus Hristos.” Unii spun că ceea ce a vrut să spună cu asta este că foarte mulţi oameni nu se apropie de biserică, şi de aceea singurul mod în care vor auzi Evanghelia este dacă cineva le-o va duce. Alţii spun că cei mai mulţi oameni îşi formează o părere despre creştinism şi despre ceea ce le oferă nu din predici ci din exemplul creştinilor – cum trăiesc creştinii mai degrabă decât ceea ce spun. S-ar putea să fi vrut să le spună pe amândouă, deoarece ambele sunt adevărate.
Oamenii au nevoie de a auzi Evanghelia şi de a le fi explicată, dar au de asemenea nevoie de un exemplu care s-o trăiască. Cuvintele sunt necesare, dar pentru a fi eficient, mărturisitul trebuie să meargă dincolo de cuvinte. Numai Duhul Sfânt poate lucra în inimile oamenilor pentru a-L primi pe Isus şi a fi mântuiţi, dar pentru a înţelege ceea ce le oferă Dumnezeu şi pentru a crede că li se poate întâmpla şi lor, cei mai mulţi dintre noi trebuie să vadă cum a lucrat deja în vieţile altora. Poţi să vorbeşti ore în şir despre ceea ce Dumnezeu ar putea să dea sau să facă pentru cei cărora le mărturiseşti, dar dacă ei nu văd un exemplu al acelor lucruri în tine, cuvintele tale probabil că nu vor fi crezute. Ei trebuie să vadă că ţi-a schimbat viaţa în bine şi că ţi-a dat ceva ce ei nu au şi nu pot obţine singuri. – Shannon Shayler şi Keith Philips 3
Pentru a câştiga oameni pentru Isus, deseori trebuie să le inspiri credinţa în tine înainte ca ei să poată să creadă în Dumnezeu sau să-L primească pe Isus, deoarece ei nu vor putea înţelege sau crede ceea ce le spui despre Dumnezeu fără să le arăţi o probă vizibilă, tangibilă, care să-ţi pună cuvintele în acţiune şi credinţa efectivă, ceva care să arate că este real şi nu doar ficţiune, un exemplu nu doar o predică.
Este o poveste adevărată despre un creştin şi un ateu care se plimbau pe stradă împreună, discutând despre Dumnezeu. Ateul îl ridiculiza pe Dumnezeu şi spunea:”Dacă ar exista un Dumnezeu ar exista şi o dovadă a existenţei acestuia. Ar trebui să fie o diferenţă între noi pe care oamenii să o poată vedea. Dacă într-adevăr îl ai pe Dumnezeu şi eu nu-l am, acel cerşetor de acolo ar trebui să vadă asta doar privindu-ne. Hai să vedem căruia dintre noi îi va cere ceva.” Pe când treceau pe lângă el, cerşetorul s-a depărtat de ateul care mergea pe lângă el şi a întins mâna celuilalt, spunând, ”Omule cu Dumnezeu pe faţa ta, te rog dă-mi!” Oamenii trebuie să-L vadă pe Isus în noi. Trebuie să lăsăm lumina şi dragostea Duhului Său să strălucească prin noi. Pentru a putea face asta trebuie să stăm aproape de El, iubindu-L şi mulţumindu-I pentru toată bunătatea pe care ne-o arată. – David Brandt Berg 4
Într-unul dintre Psalmi ni se spune că lumina este sămănată pentru cel neprihănit.5 ...Imaginea semănatului este izbitoare – lumina venind în seminţe, plantată ca grâul pentru a creşte pentru noi din ţărână…Asta înseamnă că lucrurile bune din viaţa noastră nu vin crescute la maturitate, ci ca nişte seminţe. Noi ştim ce este o sămânţă. Conţine doar în germene planta, copacul sau floarea care va fi. Toată viaţa pământească începe în acest mod.
Când Dumnezeu vrea să dea un stejar unei păduri, nu trimite un stejar imens ci plantează o ghindă. Când vrea un câmp care să strălucească cu spice aurii de grâu, nu face un miracol pentru a-l avea peste noapte acolo; el pune în mâna ţăranului un pumn de grăunţe pentru a le împrăştia pe câmp. Aceeaşi lege funcţionează şi pe tărâmul spiritual. “Împărăţia Cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a sămănat în ţarina sa; şi care… se face un copac.” Astfel că o viaţă nobilă începe cu o mică sămânţă, un mic punct de viaţă. La început este doar un gând, o sugestie, o dorinţă; mai apoi o decizie, un ţel sfânt.
Dumnezeu vrea ca noi să mergem în fiecare zi ca sămănători ai luminii şi ai bucuriei. Chiar dacă vrem sau nu, noi suntem sămănători, în fiecare moment al vieţii noastre. Întrebarea care se pune, ce fel de seminţe semănăm? Învăţătorul spune povestea vrăjmaşului care, după ce ţăranul şi-a semănat sămânţa cea bună pe câmp, a venit pe furiş şi a semănat neghină pe ţarina ţăranului.
Ce seminţe ai semănat azi? Ai semănat doar gânduri curate, bune, calme şi calde în grădinile vieţilor oamenilor pe unde ai plantat? Este un lucru trist pentru oricine să pună un gând rău în mintea altcuiva.
Dumnezeu vrea să semănăm numai seminţe bune. Seminţe de lumină! El vrea să facem lumea mai luminoasă. Seminţe de bucurie! El vrea să facem lumea mai fericită! Unii oameni n-o fac nici pe una nici pe cealaltă. Ei seamănă negativism şi descurajare pe oriunde trec. Ei seamănă tristeţe, durere şi jale. Dacă suntem acest gen de semănători, înseamnă că ne-am ratat chemarea şi-L dezamăgim pe Dumnezeu, şi facem această lume mai puţin luminoasă şi mai puţin fericită.
Dar gândeşte-te la cineva care oriunde merge seamănă numai seminţe de lumină şi bucurie. El este un adevărat iubitor de oameni aşa cum a fost şi Învăţătorul său. El nu se gândeşte niciodată la el însuşi. El nu se cruţă atunci când cineva are nevoie de ajutorul lui. El vrea doar să facă bine celorlaţi, să-i facă mai buni, să-i facă mai fericiţi. Fie ca noi să fim mereu semănători ai seminţelor de lumină şi fericire pentru totdeauna şi peste tot. În felul acesta îl vom ajuta pe Hristos să transforme deşerturi în grădini de trandafiri şi să umple această lume cu lumină şi dragoste. – J. R. Miller 6
Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. – Matei 5:14-16 7
1 This Beautiful Mess (Multnomah, 2006).
2 Biblia
3 One Heart at a Time (Aurora Production, 2010)
4 One Heart at a Time (Aurora Production, 2010)
5 Psalmi 97:11.
6 The Glory of the Common Life (London: Hodder and Stoughton, 1910).
7 Biblia
Copyright © 2024 The Family International