De ce suferința?

Iulie 25, 2013

Compilație 

           O ilustrare potrivită a întrebării "de ce suferința" este povestea doctorului Handley Moule din timpul vizitei acestuia la o mină de cărbune, imediat după o explozie subterană. La intrarea în mină era o mulțime mare de oameni, printre care erau și rudele minerilor blocați în subteran și a celor răniți.

            Este foarte greu, a spus el, să înțelegem de ce ar lăsa Dumnezeu să se întâmple o astfel de tragedie. Am acasă un semn de carte vechi primit de la mama mea. Este țesut în mătase și când mă uit la el pe partea din spate nu văd decât o amestecătură de fire. Arată ca o mare greșeală! Te-ai gândi că a fost făcut de cineva care nu știa ce face. Dar când îl întorc și mă uit la el pe partea din față, pot să văd, foarte frumos brodate, cuvintele Dumnezeu este Dragoste! Azi ne uităm la aceasta pe partea din spate! Într-o zi o vom vedea dintr-o poziție diferită și atunci vom înțelege.

            Întotdeauna Dumnezeu are un scop și un plan în suferință, chiar dacă nu putem să-l vedem imediat. Uneori "neînțelese sunt căile Lui" 1 și atunci nu putem decât să ne încredem în Dumnezeu, știind că tot ceea ce face o face în dragoste și chiar dacă acum nu înțelegem, vom pricepe mai târziu! 2

                                                        

            Deseori, suferința scoate la iveală bunătatea în oameni. Tristețea, suferința, sacrificiul și întristarea scot la iveală ce e mai bun în ei, compasiunea, dragostea, gingășia, dragostea și grija față de ceilalți. Suferința are menirea de a te întări și de a te înzestra cu puterea de a da tărie celorlalți. 3

    ***  

           Însuși Isus știe ce înseamnă să suferi. A suferit mai mult decât oricare dintre noi. A suferit pentru toate păcatele întregii lumi și într-o zi, așa cum ne promite cuvântul lui Dumnezeu, toate suferințele celor care-L iubesc pe Dumnezeu se vor sfârși, iar "El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." 4

            Până la acea zi perfectă va trebui să îndurăm suferințe, dar recompensa, răsplata care ne așteaptă în rai depășește cu mult durerea și suferințele de moment pe care le îndurăm aici. Așa cum a spus aposolul Pavel, "Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi."5

  ***  

            Lui Dumnezeu îi plac surprizele. Noi vrem vieți simple, ușor predictibile- cărări netezi și întinse, pe care să le putem urmări cu privirea până în zare- dar lui Dumnezeu îi place să meargă off-road. Ne pune în situații care par a ne sfida reziliența și înțelegerea - și totuși rezistăm. Prin dragostea și harul Său reușim să progresăm. Încercările care ne-ntorc stomacul pe dos sunt cele care ne-ntăresc credința și care ne fac să experimentăm noi doze de înțelepciune și bucurie pe care nu le-am putea descoperi altfel.6

   ***  

           Dilemele tale te-au apropiat de Dumnezeu, de cei dragi, de temele care contează - și au îndepărtat în domeniul nesemnificativului grijile banale care ne umplu "timpul normal."

            Descoperi că creștinismul nu este ceva pasiv, pios și ușor. Viața credinței se asociază mai degrabă cu emoții, curaj, pericol, șocuri, schimbări, triumfuri și epifanii. Prin altruismul și slujba dedicată lui Dumnezeu, El scoate din trupurile și spiritele noastre maximul a ceea ce am putea da sau ce am putea face.7

   ***  

          Cu toate că Dumnezeu nu ne promite ziua de mâine, El ne promite eternitatea - plină de viață și dragoste incomensurabile - cea care poate să ne îndrepte, chiar în chinurile bolii (sau a suferinței), către adevărurile nemuritoare care ne vor ajuta să trecem de furtunile viitoare. 

   ***                                       

            Prin asemenea încercări, Dumnezeu ne îndeamnă să alegem: credem sau nu credem? Vom fi îndeajuns de curajoși să iubim, îndeajuns de îndrăzneți să slujim, îndeajuns de umili să ne închinăm și îndeajuns de tari să ne recunoaștem limitele? Putem să renunțăm la preocupările față de lucrurile care nu contează astfel încât să ne dedicăm zilele lucrurilor care contează cu adevărat? Când credința ni se stinge, El ne reamintește de promisiunile Lui.8

   ***  

          Gândește-te la cei din cercul nostru care se roagă. Ei schimbă lucruri, iar noi, cei care am fost recipientele rugăciunilor lor știm acest lucru. Sunt momente în care simți prezența stăruitoare a Duhului. Cumva doar știi. Alții au ales ca atunci când vorbesc Celui care a creat totul, să ne ridice - să vorbească despre noi! 9

   ***  

        S-ar putea să nu știm cum se va termina cursa noastră cu boala (sau suferința), dar am simțit atingerea lui Dumnezeu. Nu știm prea multe dar știm un lucru: nu contează unde suntem, nu contează ce facem, nu contează cât de întunecate și înfricoșătoare ne par perspectivele, fiecare dintre noi, în fiecare zi stăm în acel loc sigur și invincibil care este mâna lui Dumnezeu. 10

 

1 Romani 11:33

Comori, publicată inițial în 1987

Comori, publicată inițial în 1987

4 Apocalipsa 21:4

5 Romani 8:18; din Comori publicată inițial în 1987

6 Tony Snow, "Binecuvântările neașteptate ale cancerului," Christianity Today, iulie 20, 2007

7 Tony Snow, CT.                                                   

8 Tony Snow, CT.

9 Tony Snow, CT.

10 Tony Snow, CT.

 

 

Copyright © 2024 The Family International