Dogmele educaţiei umaniste

Mai 25, 2013

 

Sunt convins că bătălia pentru viitorul umanităţii trebuie purtată şi câştigată în sălile de clasă de către profesori care percep în mod corect rolul lor de prozelitism al unei noi credinţe: religia umanităţii.

John J. Dunphy „A Religion for a New Age” (O religie pentru o eră nouă), revista The Humanist, ianuarie/februarie 1983

Un copil îşi foloseşte întreaga capacitate de gândire de-abia după ce se debarasează de credinţa în binele şi răul absolut. – Benjamin Bloom, Taxonomy of Educational Objectives, Handbook II: Affective Domain (Taxonomia obiectivelor educaţionale, volumul II: Domeniul afectiv)

 Trebuie să le spunem elevilor că nu există răspunsuri corecte. – William Glasser, Schools Without Failure (Şcoli fără eşecuri)

Orice copil care crede în Dumnezeu este bolnav mental. – Dr. Paul Brandwein, Ştiinţele sociale, nivelul 3 şi 4, suportul de curs al profesorului

 

Cine l-a făcut?

Cunoscutul ateist Colonelul Robert Ingersoll, în vizită la Henry Ward Beecher, a admirat un minunat glob reprezentând constelaţiile şi stelele de pe cer.

– Exact ce căutam, spuse el după ce îl examină cu atenţie. Cine l-a făcut?

– Cine l-a făcut? repetă Beecher întrebarea, cu o uimire prefăcută. Cum aşa, colonele! Nimeni nu l-a făcut... a apărut din întâmplare.

 

Alte gânduri despre „relativismul moral”

(Poate fi adevărat pentru tine, dar cum poţi spune că este adevărat şi pentru mine?)

Fără religie ne coborâm la nivelul la care conduita umană se judecă nu după ce este bun şi ce este rău, ci după ce este legal şi ce este ilegal. Am înlocuit conştiinţa umană cu legea, Biblia cu o legislaţie. Omul şi nu Dumnezeu are controlul.

Suntem în pericol de a deveni o naţiune fără nici un concept de responsabilitate, a cărei toleranţă faţă de rău a lăsat ca răul să domine şi pentru care singura crimă care a mai rămas este crima de a fi prins. – Linda Bowles

 

Sinceritatea e pe ducă

Cred că, pe drept cuvânt, pot spune că sinceritatea e pe ducă. Înşelătoria a devenit un lucru obişnuit la toate nivele de viaţă. Deşi au existat mincinoşi din totdeauna, minciunile erau spuse cu ezitare, cu o umbră de nelinişte, un sentiment de vină, puţină ruşine, cel puţin timiditate. Acum, oameni deştepţi ce suntem, am inventat raţionamente în care amestecăm adevărul pentru a ne ascundem sentimentul de vină.

Eu numesc această stare post-adevăr. Trăim într-o era post-adevăr. În această era adevărul se află într-o zonă etică în declin. Ne permite să ne ascundem fără să ne considerăm nesinceri. Atunci când comportamentul nostru nu este în acord cu valorile noastre morale, ceea ce facem de cele mai multe ori este să ne reevaluăm valorile morale. Fabricăm abordări alternative la moralitate. Nu mai minţim. În schimb „vorbim greşit”. „Exagerăm”. „Am judecat greşit”. „Am făcut greşeli” spunem. Termenul de „înşelăciune” îţi permite să te joci cu cuvintele. În cel mai rău caz să spui „n-am spus adevărul” sună mai bine decât „am minţit”. – Ralph Keyes, The Post-Truth Era (Era post-adevăr)

 

Vorbeşte-mi

Vorbeşte-mi despre credinţă.

Ajută-mă să cred

În ceea ce nu pot atinge,

În Cineva pe care nu-l înţeleg în întregime

Şi totuşi

Ajută-mă să-mi pun credinţa

În El

Acum şi pentru totdeauna.

 

Vorbeşte-mi despre speranţă.

Disperare pot găsi oriunde.

Pot cumpăra pesimism

Cu preţul unui ziar.

 

Ajută-mă să cred în ziua de mâine,

Să ştiu că are un sens,

O împlinire şi un scop.

Ajută-mă să cred în ziua de mâine

Pentru că vei fi acolo

Şi

Iisus va fi acolo. – Atribuită lui Ulrich Schaeffer

 

Prefer să-mi trăiesc viaţa ca şi cum există Dumnezeu şi să mor aflând că nu există, decât să trăiesc ca şi cum nu există şi să mor aflând că este. – Albert Camus (1913-1960), romancier, eseist şi dramaturg francez, de obârşie algerian

 

Diferenţa dintre creştinism şi celelalte sisteme religioase constă în mare parte în faptul că în ele omul este acela care îl caută pe Dumnezeu, în vreme ce în creştinism Dumnezeu este cel care îl caută pe om. – Thomas Arnold (1795-1842), învăţător britanic

 

Credinţa este precum radarul care vede prin ceaţă  realitatea lucrurilor aflate la distanţă pe care ochiul uman nu le poate vedea. – Corrie ten Boom (1892-1983), umanitar, evanghelist şi scriitor olandez

 

Credinţa este continuarea raţiunii. – William Adams (1934-), om de afaceri american

 

 

Copyright © 2024 The Family International