Balsamul vindecător al Raiului

Mai 8, 2013

De Maria Fontaine

(Extrase dintr-o scrisoare adresată părinţilor a cinci adolescenţi ucişi într-un accident de maşină.)

Dragii mei,

Inima mea se frânge pentru voi, cei ale căror inimi sunt sfărâmate. Ochii mei plâng pentru voi, cei care plângeţi. Simt agonia şi pierderea voastră. De când am auzit despre accident, nu m-am gândit decât la voi, care suferiţi nespus de mult.

Aveaţi planuri aşa de mari pentru copiii voştri. Creşteau aşa de frumos, de strălucitor, dar acum s-au dus - într-o clipită! Probabil tot ce puteţi spune este: „De ce, Doamne? Cum ai putut să ne pedepseşti atât de aspru?” Inima mea se frânge pentru voi, care înduraţi un chin sufletesc atât de mare, şi mă rog ca şi în suferinţa voastră să cunoaşteţi pacea Lui.

Recent l-am pierdut şi eu pe omul care mi-era cel mai drag aici, pe pământ, aşa că ştiu cum este. Ştiu cum te simţi când realizezi, dintr-o dată, că lucrurile nu vor mai fi la fel. Nici eu n-am avut şansa să-mi iau rămas bun. N-am avut şansa să-mi cer iertare pentru tot ce am greşit faţă de el. N-am avut şansa să-l strâng în braţe şi să-l mai iubesc o ultimă oară, sau să-l asigur încă o dată cât de mult înseamnă pentru mine. Ştiu ce înseamnă să te lupţi cu sentimentele de condamnare, însă, în acelaşi timp, ştiu şi ce înseamnă să primeşti harul Domnului din abundenţă la vreme de nevoie, pacea Lui peste puterea noastră de înţelegere, tăria Lui să putem merge înainte încă o zi, răspunsurile Lui la mulţimea de întrebări pe care le avem.

În astfel de momente, tot ce putem face este să ne întoarcem către Iisus şi Cuvântul Lui, ca să găsim mângâiere. Pot s-o spun din experienţă. Ştiu că, în ciuda pierderii, în ciuda lacrimilor, în ciuda durerilor inimii, în ciuda întrebărilor, putem avea pace ştiind că Iisus ne iubeşte. Cel mai important lucru pe care trebuie să ni-l reamintim acum este că Iisus ne iubeşte. În ciuda bătăliilor, în ciuda pierderii, în ciuda confuziei, în ciuda durerilor inimii, trebuie să ne ţinem cu tărie de faptul că El ne iubeşte.

Dragostea lui Iisus este fără limită, nu dă greş şi nu se schimbă. Indiferent de ce se întâmplă, oricât de întunecată pare situaţia, oricât de grea este bătălia, indiferent cât de tenebros este tunelul, sau cât de lungă este suferinţa, Iisus vă iubeşte - iar El nu-şi dă dragostea cu zgârcenie. El nu şi-o distribuie puţin câte puţin, pe măsură ce o meritaţi, iar dacă nu sunteţi suficient de buni sau dacă faceţi greşeli, nu se supără pe voi ca să nu v-o mai dea în continuare. Iisus nu procedează aşa! El îşi revarsă dragostea Sa din abundenţă, gratuit şi fără încetare. El nu-şi întoarce niciodată spatele. El nu-şi închide niciodată ochii sau urechile la nevoile voastre, sau la strigătele voastre după ajutor şi mângâiere.

Atunci când sunteţi în culmea disperării, iar situaţia este cea mai sumbră, când sunteţi confuzi şi nu mai ştiţi nici cum să vă rugaţi, Iisus îşi va turna dragostea Lui şi mai din abundenţă - nu mai puţin! El ştie că aveţi şi mai mare nevoie de ea ca să vă curăţe durerea, să vă şteargă lacrimile şi să vă aline inimile frânte.

Poate că unii dintre voi vă simţiţi condamnaţi. Unii poate chiar sunteţi supăraţi pe Dumnezeu că nu a prevenit acest accident. Alţii poate simţiţi amărăciune în inimă. Iar majoritatea sunteţi probabil uluiţi, şocaţi şi foarte, foarte trişti.

Singurul lucru care vă poate elibera de aceste dureri este credinţa voastră în dragostea lui Iisus, încrederea că „El le face pe toate de minune” (Marcu 7:37) şi că toate lucrurile lucrează cu adevărat spre binele celor ce-L iubesc pe El (Romani 8:28). Indiferent cât de ciudat vi se pare sau cât de greu vă este să înţelegeţi, chiar şi acest incident, într-un final, va lucra spre bine. Trebuie să fiţi convinşi că Iisus vă iubeşte foarte mult şi că nu v-a abandonat. Trebuie să vă agăţaţi de promisiunile pe care vi le-a făcut în Cuvântul Său. Chiar şi atunci când nu simţiţi sau nu vedeţi dragostea Lui, puteţi cunoaşte dragostea Lui prin credinţă. Credinţa voastră în dragostea Lui este singurul lucru suficient de puternic pentru a stinge aceste focuri de durere.

Acum voi simţiţi că toată această situaţie este un semn al lipsei Lui de dragoste, sau al mâniei ori nemulţumirii Lui. Priviţi în urmă şi aveţi atâtea regrete. Aveţi atâtea remuşcări. Însă mesajul lui Iisus pentru voi este să vă eliberaţi de aceste sentimente - puteţi să vă eliberaţi! Trebuie să vă eliberaţi! Lăsaţi-le să se spele sub şuvoiul dragostea Sale.

Nu trebuie să ispăşim pentru greşelile noastre. Nu trebuie să suferim. Nu trebuie să plângem. Nu trebuie să suferim condamnare. Putem găsi pacea lui Iisus în dragostea şi iertarea Sa. „Moartea a fost înghiţită de biruinţă” (1 Corinteni 15:54).

În necazul meu, când mă luptam cu sentimentele de vinovăţie şi condamnare, nu puteam să mă gândesc la trecut - nici măcar la momentele plăcute. Trebuia să las trecutul în urmă şi să mă gândesc la prezent. Când mă uitam înapoi în trecut eram copleşită de necaz, dar când refuzam să insist asupra trecutului şi, în schimb, îmi concentram atenţia asupra prezentului şi viitorului luminos care urma să vină, puteam să simt asigurarea dragostei lui Iisus şi să văd înţelepciunea planului Său. Nu trebuie să vă concentraţi atenţia asupra trecutului. A trecut, s-a sfârşit! În timp, veţi fi în stare să extrageţi amintirile fericite şi să vă bucuraţi de ele, fără să vă întristaţi la fiecare amintire, dar acum poate că este mai bine să nu vă gândiţi deloc la trecut.

Nici nu ne dăm seama cât de reale şi de aproape de noi sunt lumea spirituală şi Raiul! Un simplu văl - foarte subţire, aproape transparent - ne separă de ele. Să nu credeţi că i-aţi pierdut pe cei dragi, căci nu-i aşa! Ei L-au cunoscut şi L-au iubit pe Iisus în viaţa lor, iar acum sunt cu El. S-au dus înaintea voastră de cealaltă parte a vălului, acolo unde, într-o zi, vă veţi reuni în infinita dragoste veşnică a lui Iisus.

S-au dus, dar încă sunt cu voi; sunt încă aproape - chiar mai aproape ca înainte. Dacă ascultaţi şi aveţi credinţă, le veţi auzi şoaptele alinându-vă, încurajându-vă şi călăuzindu-vă. Chiar dacă aţi avut neînţelegeri când eraţi împreună în viaţa asta, aşa cum toată lumea are câteodată, chiar dacă n-aţi fost totdeauna de acord, chiar dacă aţi avut dezacorduri, acum lucrurile vor fi altfel. Acum veţi înţelege şi veţi fi mai uniţi şi mai apropiaţi unii de alţii ca niciodată. Toate acestea sunt cu putinţă dacă aveţi credinţă.

Această despărţire nu va fi pentru mult timp. După cum spune Biblia, ea este doar pentru o „clipă”. Apoi veţi fi cu toţii pentru totdeauna în Rai, fără să vă mai despărţiţi vreodată, fără să mai simţiţi o astfel de durere şi de pierdere. În ciuda durerii pe care o simţiţi acum, puteţi fi binecuvântaţi cu speranţa şi cu faptul că aveţi cunoştinţă despre Rai şi despre Iisus.

Pierderea voastră este mare, iar durerea pare copleşitoare, însă ea este mică în comparaţie cu pierderea celor care nu au credinţă, a celor care nu-l cunosc pe Iisus, a celor care nu ştiu ce se întâmplă cu cei dragi lor după ce se duc. Ei nu au nici o consolare, nici o mângâiere, nu ştiu încotro să se îndrepte. Ei nu au speranţa de a-i mai vedea pe cei dragi lor sau de a mai fi din nou împreună cu ei. Însă voi, care sunteţi binecuvântaţi cu adevărul Bibliei, ştiţi că cei dragi vouă sunt cu Iisus şi că sunt fericiţi, încântaţi la culme, sănătoşi, puternici şi frumoşi. Această despărţire este temporară, pentru ca apoi toată durerea şi toate lacrimile voastre să fie uitate. Aveţi credinţă!