Aprilie 6, 2013
De Maria Fontaine
În perioadele aglomerate este de înţeles ca uneori să ne simţim copleşiţi. Iată aici câteva sfaturi încurajatoare de la Domnul, pline de soluţiile Sale şi de modul cum priveşte El lucrurile. Este un memento de neuitat despre a-L lăsa pe El să poarte povara şi despre valoare faptului că avem la dispoziţie ajutorul fraţilor şi surorilor noastre în Domnul.
Iisus spune:
Crezi tu în promisiunea Mea că dacă vii la Mine şi înveţi de la Mine, atunci jugul pe care îl porţi pentru Mine va deveni mai uşor?1 Aceasta este o promisiune pe care am făcut-o tuturor copiilor Mei, iar tu nu faci excepţie. Însă adesea ceea ce nu înţelegi în întregime este partea din promisiune cu „veniţi la Mine şi învăţaţi de la Mine”, când de fapt aceasta este cea mai importantă parte a promisiunii. De obicei voi reţineţi partea „Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”. Iar când jugul nu pare bun şi povara uşoară, te întrebi de ce. Atunci pui sub semnul întrebării promisiunea Mea şi te întrebi de ce Eu dau greş şi de ce promisiunea nu se realizează în cazul tău.
Între timp, Eu aştept cu braţele deschide să te îmbrăţişez ca să iau asupra Mea nu doar acele poveri şi greutăţi, dar şi ca să îţi dau sfat personalizat despre cum pot aceste poveri şi greutăţi să devină în mod regulat poverile Mele şi nu ale tale. Eu aştept să-ţi arăt cum să aplici practic şi realist această promisiune în viaţa ta. Eu aştept să-ţi arăt cum poţi să eviţi să nu te cocoşezi sub greutăţi. Însă tu trebuie să vii la Mine şi să-Mi ceri cu credinţă, ştiind că pe cât de sigur am promis că îţi voi face jugul mai bun şi povara mai uşoară, îţi voi arăta şi cum poate fi uşurată povara ta.
Această promisiune nu este doar un principiu spiritual. Este practică. Când vii la Mine şi Mă întrebi, Eu sunt întotdeauna disponibil să te ascult să-Mi spui necazurile tale, iar apoi să te ajut să le suporţi şi să le porţi. Eu sunt cu mult mai practic decât ţi-ai putea imagina tu. Nu numai că pot fi foarte la subiect în ceea ce priveşte cum poţi folosi armele şi uneltele spirituale şi să le faci să lucreze pentru tine, dar, de asemenea, îţi pot dat sfaturi realiste despre cum poţi face rost de ajutor fizic ca să-ţi porţi poverile şi responsabilităţile.
Ai fi surprins să ştii de câte ori cea mai mare dorinţă a Mea era să te ajut şi să-ţi ridic povara, însă tu erai prea ocupat. Erai ocupat să alergi încolo şi încoace, având grijă de una-alta, încercând să le faci pe toate prin puterea şi energia ta. Intenţiile tale erau de aur curat, asta fără îndoială. Dar era ca şi cum tu erai ocupat să cari bolovani mari şi grei, unul câte unul, din punctul A în punctul B, în vreme ce Eu alergam pe lângă tine cu o roabă cu care s-ar fi putut căra toţi bolovanii de la A la B dintr-o dată.
Roaba soluţiilor Mele are două mânere. Are o parte spirituală în faptul de a sta aproape de Mine, a citi Cuvântul Meu şi a folosi armele şi uneltele spirituale. Şi, de asemenea, o parte practică care implică să-ţi faci partea ta în plan fizic, să mergi până la capăt cu ceea ce ţi-am arătat să faci într-o situaţie dată. Roaba are nevoie de echilibrul ambelor mânere. Dacă mânerele nu sunt echilibrate atunci roaba se va răsturna. Pentru fiecare problemă sau nevoie, există de obicei atât soluţii spirituale cât şi practice.
Tu ai încercat cu disperare să faci totul cum trebuie, dar nu te-ai folosit de toate soluţiile şi de tot sprijinul ce îţi stau la dispoziţie să te ajute să-ţi porţi povara şi responsabilităţile. Ai încercat să le faci tu singur pe toate însă aceasta nu este modalitatea Mea.
Eu nu cer şi chiar nu mă aştept la perfecţiune. Tu eşti uman, eşti slab, vei da greş – toţi vor face aşa. Nu există modalitate prin care să poţi purta singur toate responsabilităţile şi îndatoririle tale. Nu numai că ai nevoie de Mine, dar şi de ajutorul celorlalţi. Asta înseamnă să ştii ce poţi şi ce nu poţi face. Cum afli lucrul acesta? Mă întrebi pe Mine. Îi întrebi pe alţii. Te bazezi pe tot ajutorul pe care îl poţi primi – ceea ce include şi sfatul, ajutorul şi rugăciunile fraţilor şi surorilor tale în Mine.
Este întotdeauna dificil să accepţi ce poţi şi ce nu poţi face. Este umilitor. Însă aceasta este trăsătura bărbaţilor şi femeilor care au realizat lucruri măreţe. Nu este nici o ruşine să ajungi la punctul în care să înţelegi că nu poţi reuşi prin puterile tale. Ai încercat şi ai eşuat. Dar tocmai aşa am nevoie ca tu să fii – în acel punct de smerenie – când ajungi să ştii că nu poţi merge mai departe, că nu poţi face mai multe şi că nu poţi dărui mai mult. Acela este un punct minunat pentru că este un punct de cotitură. Atunci înţelegi cât de limitat eşti şi cât de mult ai nevoie de ajutor. Când ajungi în acel punct atunci Eu pot să intervin şi să te iau în mâinile Mele şi să-ţi umplu sufletul cu tărie şi putere suplimentară.
Fraţii şi surorile tale în credinţă sunt şi ei cu tine, tot aşa cum eşti şi tu cu ei. În asta constă „purtaţi-vă sarcinile unii altora” – să fiţi acolo unul pentru altul, să vă purtaţi unii altora poverile şi să împărţiţi povara.2 Înseamnă de asemenea să fii suficient de smerit ca să-ţi recunoşti luptele interioare şi să ceri ajutorul şi susţinerea în rugăciune. Îţi vei câştiga respectul prin faptul că ai făcut acest pas de smerenie şi ai cerut ajutorul, ai cerut rugăciune şi ai învăţat să depinzi nu numai de Mine, dar şi de ajutorul altora.
Acum începe victoria, deoarece acum vei învăţa cum să îţi continui munca şi responsabilităţile împreună cu Mine şi cu alţii. Suntem cu toţii un singur trup, iar lucrând împreună vom reuşi.
1 Matei 11:28-30.
2 Galateni 6:2.
Copyright © 2024 The Family International