Patru cuvinte pentru dragoste

Februarie 15, 2013

De Phillip Lynch

În engleza modernă [Nota traducătorului: la fel şi în limba română] cuvântul „dragoste” exprimă o gamă largă de emoţii, însă grecii clasici erau mult mai precişi. Ei aveau patru cuvinte care au fost toate traduse în engleză cu „dragoste”: storgē, philíos, éros şi agápe.

Storgē este încă folosit în greaca modernă şi se potriveşte înţelesului cuvântului „afecţiune”, mai ales acel tip de afecţiune din cadrul familiei. Poate fi de asemenea folosit şi în sensul de a „suporta” pe cineva – şi, după cum ştim cu toţii, acesta este tipul de dragoste pe care mulţi l-au avut pentru fraţii lor atunci când creşteau.

Philíos este de asemenea încă folosit în greaca modernă cu forma philía. În greaca clasică philíos era folosit pentru un tip general de dragoste virtuoasă, imparţială – cea care inspiră loialitate. Astăzi este echivalentul „prieteniei”.

Éros, în schimb, era dragostea pasională. Este o dragoste mai puternică şi mai profundă decât philía, de genul celei care există într-o căsnicie sănătoasă sau o prietenie foarte apropiată. Socrate a avut o dezbatere faimoasă despre éros cu studenţii săi, dezbatere care a fost înregistrată în Symposium a lui Platon. Platon a şlefuit idea spunând că aceasta nu este o dragoste pentru o persoană şi o dragoste pentru frumuseţea din acea persoană. De aici vine conceptul de relaţie platonică, care este o relaţie de iubire fără aspectul sexual.

Septuagintul – traducerea grecească a Vechiului Testament care a fost terminată cu câteva sute de ani înainte de vremea lui Iisus – a folosit frecvent verbul agápo pentru a descrie tot felul de iubiri, de la mila divină până la pasiunea erotică. Şi în aceeaşi lucrare a apărut pentru prima oară în literatura grecească substantivul derivat agápe, cel de-al patrulea cuvânt pentru dragoste, pentru a descrie această formă profundă de dragoste. Apare în mod regulat în Cântarea Cântărilor, acel dialog între iubiţi, care este atribuit lui Solomon şi este descris de mulţi cărturari biblici ca evocând relaţia dintre Dumnezeu şi credincioşi.

Scriitorii Noului Testament au mers chiar mai departe, folosind agápe pentru a descrie idealurile cele mai înalte de dragoste, spre exemplu în 1 Corinteni 13. Termenul agápe apare de aproximativ 250 de ori în Noul Testament, inclusiv în afirmaţia celebră a Apostolului Ioan, Theos agápe estin, Dumnezeu este agape.