La milioane de kilometri depărtare?

Noiembrie 8, 2012

de Aleksandra Radmanovic

Citesc pentru a treia oară în ultimii doi ani cartea lui Rick Warren "Viaţa călăuzită de un scop". Mi-am găsit propriile circumstanţe spirituale reflectate în capitolul intitulat "Ziua 14: Când Dumnezeu pare distant" aşa că m-am decis să explorez mai în profunzime sfaturile şi sugestiile oferite de autor.

Se intreabă, "Cum ii slujeşti lui Dumnezeu când El pare să fie la o depărtare de milioane de kilometri? Bună întrebare.

Daţi-mi voie să mă întorc puţin la "Ziua 12: Dezvoltându-ţi prietenia cu Dumnezeu." El spune: "Pentru a fi prieten cu Dumnezeu trebuie să fii sincer cu Dumnezeu, împărtăşindu-ţi adevăratele sentimente, nu ceea ce crezi tu că ar trebui să simţi sau să spui."

Adevărul este că vreau cu adevărat să fiu prietenă cu Dumnezeu. Tot adevărat este că mintea mea şi-a creat o imagine clară a sentimentelor pe care ar trebui să le aibă cineva faţă de Dumnezeu şi lucrurile pe care trebuie să I le spună lui Dumnezeu pentru a fi un bun creştin. Dar adevărul sincer (există vreun alt fel de adevăr?) este că deseori realitatea sentimentelor, faptelor şi cuvintelor mele pentru Dumnezeu nu se potriveau cu imaginea pe care mintea mea şi-o crease. Mai degrabă, ce pare să se întâmple este că atât mintea cât şi inima mea par să fie mult mai ocupate de a se îndoi de anumite lucruri.

Mi-am tolerat o stare de a raţionaliza lucrurile dar nu mi-am împărtăşit într-un mod sincer sentimentele şi gândurile cu Dumnezeu, prietenul meu. M-am gândit că i-aş fi un companion mult mai plăcut dacă aş păstra aparenţele de persoană spirituală, sigură pe ea. Mă simţeam mai bine dacă aveam convingerea că sunt un bun creştin sau chiar genul de conducător, persoana pe care alţii se pot bizui, o fată care să aibă mereu câte un cuvânt de înţelepciune pentru cei din jur, cea care să arate calea, care să descurce iţele şi care să-şi păstreze veselia şi buna dispoziţie indiferent de circumstanţe. Doar că acum micul meu suflet se simte la milioane de kilometri depărtare de această stare idilică.

Cartea continuă:

"Este foarte probabil că trebuie să-I marturiseşti vreo mânie ascunsă şi resentimente faţă de El pentru anumite zone din viaţa ta în care te-ai simţit înşelat sau dezamăgit...Eliberarea resentimentelor şi dezvăluirea sentimentelor este primul pas spre vindecare. Aşa cum au făcut-o mulţi oameni în Biblie, spune-I lui Dumnezeu exact cum simţi...A-ţi exprima îndoielile este uneori primul pas către următorul nivel de intimitate cu Dumnezeu."

Îmi doresc ca sufletul meu să fie în acea stare de intimitate cu Creatorul său. Şi astfel, din dorinţa de a reaprinde acea prietenie cu Dumnezeu am renunţat la "a mă aranja înainte de a apărea în prezenţa Sa" şi I-am spus totul. Foarte sincer. M-am simţit atât de mică folosind cuvinte ca "indignată" sau "supărată" în timp ce-I vorbeam. Inima mea de asemenea înmagazinase în ea evenimente pe care le consideram complet nedrepte, rugăciuni rămase fără răspuns cât şi sacrificii pe care I le-am făcut şi care credeam că vor fi recompensate într-un fel sau altul dar care au rămas nerăsplătite. Şi I-am spus şi despre acestea.

Odată ce am terminat, spre surprinderea mea, eram încă în viată. Nu m-a lovit nimic din cer şi nu simţeam că ar fi supărat sau dezamăgit de mine. Putând să mă descarc în acest fel m-a ajutat şi m-am simţit usurată. În trecut, cu câteva ocazii, am discutat despre aceste nemulţumiri cu unul sau doi prieteni apropiaţi, dar acum îmi dau seama că dacă credeam cu adevărat că Dumnezeu este cel mai bun prieten al meu şi aveam acele resentimente faţă de El în inima mea, atunci cel mai onorabil lucru ar fi fost să i le adresez întâi Lui.

Revenind la capitolul "Ziua 14":

"Dumnezeu este mereu prezent, chiar când nu-ţi dai seama de asta, prezenţa Sa fiind mult mai profundă pentru a fi măsurată doar de simpla emoţie...Da, El vrea ca tu să-i simţi prezenţa, dar îl interesează mai mult ca tu să te încrezi în El decât ca tu să-i simţi prezenţa."

Am simţit şi eu asta la începutul relaţiilor mele de prietenie sau iubire. Este uşor să te simţi iubită şi specială atunci când eşti în prezenţa unei persoane care-ţi spune aceste lucruri dar este foarte diferit atunci când eşti despărţită de persoana iubită. Atunci tot ce poţi să faci este să ai încredere. Şi, deseori, în procesul acesta de încredere descoperi că atât tu cât şi relaţia se maturizează.

"Situaţiile care îţi vor întinde credinţa la maximum vor fi acelea în care totul în jur se prăbuşeşte şi Dumnezeu este de negăsit." Ei bine, fraza precedentă descrie exact starea în care mă găseam. Iar întrebarea firească este, "Cum să-L slăveşti pe Dumnezeu când nu înţelegi ce ţi se întâmplă în viaţa şi Dumnezeu este tăcut? Cum poţi să rămâi conectat pe perioada unei crize fără a putea comunica?"

Deci, voi învăţa următoarele lucruri...

1. "Spune-I lui Dumnezeu exact ce simţi."

Am făcut asta!

2. "Concentrează-te asupra a ceea ce este Dumnezeu - a naturii Sale neschimbătoare." Pentru mine El este cel mai drag prieten, cel mai puternic Mântuitor, un creator extraordinar, un soţ cald si drag, un ajutor constant, un învăţător. El este neînfricat şi plin de compasiune, iertător şi îngăduitor, original în tot ce face; etern şi înţelegător, personal şi grijuliu, fără clişee, şi mereu cu un pas în faţă.

3."Încrede-Te că-şi va ţine promisiunile". Am selectat trei la care mă găndesc şi meditez. Ele mă umplu de pace; mă asigură de dragostea şi grija Lui şi-mi stârnesc în inimă o senzaţie de admiraţie faţă de speranţele şi visurile viitoare.

Acestea sunt:

Ioan 8:31-32 Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.1

Ieremia 33:3 Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe cari nu le cunoşti.2

Filipeni 4:13 Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.3

4."Aminteşte-ţi ce a făcut deja Dumnezeu pentru tine." Am scris o listă cu acestea în jurnalul meu. A fost ca şi cum mi-aş fi văzut viaţa dintr-o altă perspectivă. El a avut de-a face, într-un fel sau altul, cu aproape tot ce a fost frumos în viaţa mea sau care înseamnă ceva pentru mine - ori că a fost ceva sau cineva pe care El mi le-a dăruit, o experienţă prin care m-a trecut, o abilitate pe care m-a ajutat să o dezvolt sau o lecţie pe care m-a învăţat, un adevăr pe care mi l-a destăinuit, sau vreo chestie inteligentă, interesantă, profundă sau pur şi simplu minunată pe care mi-a comunicat-o (fie prin Cuvântul Său, o carte, un prieten, o persoană dragă sau prin creaţia Sa).

Cu toate că a decis să se retragă pentru o vreme - relaţia noastră se maturizează. Şi cu toate că mi-aş dori să nu-L simt atât de distant şi tăcut, trecând prin această etapă mă ajută să mă-ncred şi mai mult în El.

"Când te simţi abandonat de Dumnezeu dar continui să te-ncrezi în El în ciuda simţămintelor tale, tu îl slujeşti în cel mai profund mod posibil."4 În asta-mi pun speranţa.

1, 2, 3 Biblia

4 Rick Warren, Viaţa călăuzită de un scop