Puterea speranţei

Octombrie 22, 2012

De John

Doresc să vă împărtăşesc acest studiu despre speranţă, studiu intitulat „Ce este speranţa biblică” de Jack Weaver. Motivul pentru care îmi place atât de mult este pentru că lămureşte unul dintre cele trei haruri creştine principale: „Acum rămân aceste trei: credinţa, nădejdea [speranţa] şi dragostea” (1 Corinteni 13:13).

Eu am descoperit că modul cum foloseam cuvântul şi conceptul de speranţă, aplicat credinţei mele şi vieţii mele cu Domnul, nu a avut niciodată rezonanţă în sufletul meu. Acum înţeleg de ce. Întotdeauna, neştiutor, am înţeles conceptul de speranţă ca fiind: „a simţi că ceva dorit s-ar putea împlini”.

Speranţa mi s-a părut întotdeauna „contrar caracterului” Bibliei. Mă întrebam mereu involuntar de ce am avea nevoie de un asemenea concept vag când avem alte concepte mai definite şi mai puternice la care să apelăm, cum ar fi credinţa. De aceea versetele despre speranţă nu aveau prea multă putere sau înţeles pentru mine. Involuntar le dădeam la o parte cu o scurtă aprobare mentală şi cu sentimentul, sau atitudinea, că „Este frumos; este bine. Da, ar trebui să avem speranţă. Da, mulţumesc că ai menţionat”. Însă conceptul de speranţă nu a avut niciodată pentru mine prea multă putere sau profunzime.

Acum că pătrund înţelesul biblic al speranţei după cum este prezentat în acest studiu, mi-a deschis ochii asupra versetelor despre speranţă ca să le văd într-o altă lumină; de fapt, aceste versete au ajuns să fie unele dintre preferatele mele iar acum au rezonanţă în sufletul meu: „Aşteptarea mea încrezătoare, să aştept şi să anticipez cu plăcere”.

(Din studiul biblic de Jack Weaver:) Secole la rând omul a înţeles greşit sau a interpretat greşit multe din cuvintele din Sfintele Scripturi de la Dumnezeu. „Cărturarii” dezbat înţelesul cuvintelor biblice iar noi trebuie să stabilim dacă aceste interpretări sunt corecte sau nu. Dacă nu, atunci fie sunt accidental fie deliberat eronate. Hai să luăm minunatul şi antrenantul cuvânt „speranţă” şi să vedem dacă-l înţelegem. Cu siguranţă că această lucrare va fi o explicare prescurtată a cuvântului, însă este un început.

Cineva ar zice: „Sper că nu va ploua azi”. „Sper că maşina mea va porni când voi avea o urgenţă”. „Spre că copiii mei vor creşte să fie oameni capabili”. „Sper. Sper. Sper”.

Definiţia standard din dicţionar şi care este acceptată în general în mare parte în lume este „a SIMŢI că ceva dorit S-AR PUTEA împlini”. Cuvintele „a simţi” şi „s-ar putea” sunt cuvinte nedefinite şi foarte vagi însă o asemenea definiţie pentru „speranţă” exemplifică gândirea majorităţii oamenilor.

Definiţia din dicţionar a cuvântului „speranţă” NU este speranţa biblică de care vorbim noi.

Haide să cercetăm semnificaţiile din Vechiul şi din Noul Testament ale cuvântului „speranţă”.

Psalmul 33:22: „Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim [sperăm] noi de la Tine”.

În acest verset speranţa este cuvântul ebraic „yachal” care înseamnă „încredere”.

Psalmul 130:7: „Israele, pune-ţi nădejdea [speranţa] în Domnul, căci la Domnul este îndurarea şi la El este belşug de răscumpărare”.

Din nou acelaşi cuvânt ebraic „încredere”.

Psalmul 39:7: „Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea [speranţa]”.

Aici vedem un cuvânt ebraic puţin diferit, „towcheleth”, care are aceeaşi rădăcină însă înseamnă „aşteptare”. Acestea şi multe, multe alte versete ilustrează că psalmistul se baza pe caracterul demn de încredere al Domnului. Te POŢI încrede în Domnul. El îşi va ŢINE promisiunile.

Acum, în Noul Testament, vedem cuvântul „speranţă” în câteva versete. Acest cuvânt „speranţă” este categoric, o garanţie fără urmă de îndoială.

Romani 5:2: „Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea [speranţa] slavei lui Dumnezeu”.

Noi ne bucurăm în slava lui Dumnezeu nu cu incertitudine, ci cu o anticipare plină de bucurie – garantată.

Coloseni 1:5: „Din pricina nădejdii [speranţei] care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei”.

Speranţa Raiului nu este o probabilitate, ci o garanţie absolută şi definită din Cuvântul adevărului din Evanghelie.

Tit 1:2: „În nădejdea [speranţa] vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă”.

Viaţa veşnică – garantată şi promisă de Dumnezeul universului. El nu poate minţi.

Tit 2:13: „Aşteptând fericita noastră nădejde [speranţă] şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi mântuitor Iisus Hristos”.

Fiecare credincios adevărat în Iisus Hristos poate privi cu încredere către venirea glorioasă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Fără nici o îndoială!

Tit 3:7: „Odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde [speranţă], moştenitori ai vieţii veşnice”.

În concluzie, speranţa este o anticipare încrezătoare, convingerea sigură că ceea ce Dumnezeu a promis în Cuvânt este adevărat, s-a întâmplat sau se va întâmpla conform cu Cuvântul sigur al lui Dumnezeu.

Postat în: Biblia, Încurajare, Credinţă, Contribuţia vizitatorilor